Eroi au fost, eroi sînt încă

A venit momentul să limpezim apele. Să-i aflăm pe toţi. Au fost permanent printre noi, la bine şi la greu. Din plină tinereţe şi pînă la ultima suflare. Am rîs, am plîns, am chefuit, am împărţit mîncarea şi, uneori, am dormit cu ei. Am împărtăşit cele mai intime momente. Ne-au ascultat oricînd şi oriunde, fără să le simţim măcar prezenţa. Cu grijă, au scris întru aducere la cunoştinţă întîmplări prin care am trecut. Gîndurile, zbaterile, dilemele noastre au rămas consemnate de către ei. Chiar şi glumele mărunte pe care le făceam. Astfel, jurnalele pe care nu ni le-am scris niciodată, există totuşi. Ne-au însoţit peste tot, depărtarea nefiind obstacol în calea dorinţei de a ne veghea. Nu ne scăpau din ochi oriunde ne aflam. Uneori şuşoteam cu ei prin cotloane întunecate de localuri, printre flori de plastic şi scrumiere. Alteori, firi poetice, ne însoţeau prin parcuri. Cînd păşeau în casele noastre, neştiut, luau aminte, în detaliu, traiul nostru de zi cu zi. Îl desenau mintal cu acurateţe. Ne cunoşteau rudele, prietenii, colegii, vecinii atunci cînd nu erau chiar unii dintre ei. Se interesau de soarta noastră şi la aceştia, nimic nu le scăpa despre noi. Eram în deplină securitate. Unii chiar au salvat vieţi, ni se spune, cei mulţi, mai modeşti, au ajutat după puteri. Unii au şi luat. Am aflat, astfel, cît valorăm, bucată întreagă sau porţionat. Fără ei, doar ne putem imagina cum ar fi fost. Atunci, după şi acum.

E timpul să renunţe la discreţie. Să ridice capul să-i putem vedea. Şi să le dăm, în sfîrşit, ce li se cuvine.

Simona Tache a inventat avionul care face ciorbă

Aparent, în galeria numelor mari rămase în istorie, Einstein, Shakespeare, Marie Curie, Marguerite Yourcenar, a apărut, ultima pe listă, Simona Tache.  Nu e clar cînd şi pentru ce a luat  Nobelul şi deşi se străduieşte să ne anunţe, noi nu ne prindem. Şi numai uşor nu-i e, avînd în vedere vremurile sub care se află. Nu foloseşte nici măcar un zîmbet rozaliu într-o lume de postaci care-ţi palmează constant IQ-ul. Să fi fost pentru rezolvarea dilemei to be or not to be good fitnessul pentru găini şi efectul lui asupra ouălor bio? Pentru magistrala punere în ecuaţie a masei, energiei şi vitezei fotbaliştilor cînd încă nu se ştia măcar unde se află nasul lui Adrian? Oare, în incultura noastră, nu am sesizat forţa de intersectare a memoriilor unui preşedinte de scară cu antrenorul de seducţie? Nu am remarcat nici măcar radio activitatea, nici subtilul dar profundul angajament civic privind căţeii, emigrarea şi Antonescu?

Asta e, ghinionul ei că s-a nimerit contemporană cu nişte idioţi de internet. Sau al nostru că sîntem contemporani cu Simona Tache şi nu o apreciem? Ad finem, rămîne cum vă place. Că tot mult zgomot pentru nimic e!

He’s definitively bad!

E.T. – trimisul PDL în studiouri.

Un prost la cîştig

Dinu Patriciu, locul 1 top Forbes România 2011.

Cine-i idiotul?

Nistorescu are o amantă

Se pare că tînăra aspirantă la  jurnalism este preferata proprietarului ziarului Cotidianul de mai multă vreme, de cînd acesta s-a urcat pe o rigolă din Bucureşti special pentru a-i culege o căpiţă de flori frumoasei.

Buşkylicks

Ferice de omul pe care nu-l mai miră nimic. Omul care nu mai poate rosti o frază fără a menționa, discret, că “nu există nimic cu adevărat nou”, sau “nici un subiect (de pînă acum) nu e nou”, sau “e genul de ştire caldă expirată”. Totul s-a întîmplat, totul e bine știut, iar ăla care se minunează, mă-sa-i proastă şi ta-su pămpălău. Tot ce rostește gura lui îmbelşugată de înţelepciune, e vechi de cînd lumea. Nu ştiu cît i-a obturat gîtlejul publicarea tsunami-ului de căcat, dar cînd se apropie ziua de miercuri, omul nostru are ce să scoată pe tarabă. Cu supliment. Ceva ce s-a mai spus. Atîta doar, că intoxicările unui blogăraş se transformă, după trei zile, în minune înţelepciune.

Să nu vă mire dacă nu găsiți cele două poante din articol, originale, din laboratoarele cațavencu. Vi le spun eu: Băsescu e alcoolic și o fu întreține o relație nepotrivită cu Udrea. Nu le-am mai întîlnit pe nicăieri. Posibil, dar nu garantez, să le fi auzit la Buzdu şi Morar.

P.S. – Dacă poantele de pe Facebook şi de pe Blogary au fost plătite de Băsescu şi PDL? În fine, nici asta nu cred că l-ar mira pe omul nostru.

Felicitări celor care au publicat nişte telegrame care nu conţin nimic

1. E bine că au apărut telegramele? E foarte bine, nu scrie nimic despre noi.

2. Conţin noutăţi? Pînă acum zero. Din fericire, nimic despre noi.

3. Sînt publicate selectiv? Da, iar asta nu e neapărat un lucru rău. Dar nici bun.

4. Sînt autentice? Aşa par, vin din mai multe surse secundare. Bîrfe, adică.

5. Publicarea lor face jocuri? Tocmai pentru a atenua această posibilitate, se pare că au fost distribuite în mai multe locuri. Şi răspunsul este da. N-am dovezi, dar da. DA! DA! DA! DA, CE PENDULA MEA?

6. Vor apărea telegrame cu adevărat importante? Nu. Alea sînt clasificate “strict secret” şi nu intră în pachetul Wikileaks. Deci, putem specula în continuare că Băsescu chiar o fute pe Udrea.

7. Vor avea consecinţe majore? Nu. Ce, dosarul lui Vîntu a avut?

8. Nu vor avea, adică, nici un efect? Ba da, vor aduce la Realitatea TV mai mulţi membri PDL. Ştiu eu ceva.

9. Au greşit sursele* româneşti discutînd cu ofiţerii unei “puteri străine”? Delaţiunea şi delirul de grandoare nu sînt incriminate în Codul Penal. Acuma, şi delaţiunea, depinde din ce perspectivă a dimensiunii peniene o priveşti.

10. E posibil ca anumite “informaţii” să fi fost recompensate cu bani? E posibil, dar în cazul ăsta sînt bani prost cheltuiţi. Tăcerea e de aur.

11. De unde vine wikilimbs? De la cronicari. Grigore Ureche zice că, înaintea unei ciocniri cu un ciambul tătăresc, Ştefan şi-a trimis iscoadele să captureze cîteva “limbi”, adică inamici dornici să vorbească despre caii, haremul şi manevrele hanului. Şi eu am vreo 20 de cronicari în redacţie.

* Sursele, cu excepţia cîtorva oameni din justiţie, care predau documente cu ştampilă şi antet, sînt nefiabile. Deci aia cu batista e pe bune.

Pe omul ăsta nu îl mai miră nimic: “E un film care a mai rulat, din genul horror financiar, cunoscut în lumea largă ca “Schema Ponzi”, “Aici nu e neapărat vorba despre o discuţie etică, ci despre darwinism”, “Scăzînd copiii şi bătrînii, România deţine peste 10 milioane de analişti politici”, “Felix e Felix. E oficial. Voiculescu a colaborat cu Securitatea. E genul de ştire caldă expirată de mult”.

A izbucnit un cutremur

Lecţii de ipocrizie

“Caţavencii mă acuză că am postat – acum o lună – poza mariajului Ponta-Antonescu pe Facebook. Mai mult, îmi recomandă să fiu ipocrită pentru că ocup o funcţie publică. Refuz categoric şi-i las pe ei să fie ipocriţi, adică să lucreze acolo unde lucrează şi să pretindă că au libertate editorială, când de fapt execută comenzi puţine dar fixe. Sunt şi rămân om liber, indiferent de cenzura şi hărţuielile la care sunt supusă pentru că îndrăznesc să nu mă supun. Spre lămurirea tuturor, nu am şters poza. iat-o!”