Iulia Motoc – Drept la replică pentru ziarul Gândul

Iulia Motoc:
Drept la replică referitor la articolele :
1. „Ponta îi face lui Băsesescu un dar grecesc: Iulia Motoc ar putea fi judecătorul României la CEDO”, Gândul, 13.06.2013
2. „Iulia Motoc vrea ca la CEDO, dar a votat ca în România”, Gândul, 14.06.2013
3. „După articolul din Gândul din 13.06.2013, Iulia Motoc confirmă că vrea să fie judecător CEDO, reacţiile Consiliului Europei, care este portretul candidatului”, Gândul, 16.05.2013
4. „Culisele alegerii candidaţilor pentru CEDO, câte voturi a primit Iulia Motoc şi cine este candidatul care s-a prezentat cel mai bine”, Gândul, 24.06.2013

Toate aceste articole sînt semnate de Biro Atilla în ziarul Gândul.
Doresc să aduc la cunoştinţa cititorilor ziarului Gândul şi a opiniei publice faptul că articolele menţionate cuprind informaţii false, fără nici un fel de suport probator. Ca această serie de articole semnate de acest jurnalist continuă, în opinia mea, atacurile la adresa judecătorilor CCR denunţate de raportul CE privind mecanismul de cooperare şi verificare şi se înscrie într-o campanie negativă cu privire la candidatura mea la postul de judecător CEDO. Toate aceste informaţii false sunt de natură să aducă atingere reputaţiei mele şi îmi creează importante prejudicii morale şi de imagine, atât în plan naţional cât şi internaţional.
În articolele sus-numite, se afirmă fals următoarele lucruri:
1. Că ar exista o înţelegere politică a USL pentru nominalizarea mea în funcţia de judecător la CEDO. Scopul ar fi eliminarea mea din CCR, unde sunt percepută ca fiind „apropiată de Traian Băsescu şi de PDL”, şi înlocuirea mea cu un judecător propus de USL.
Acelaşi articol aduce prejudicii şi CCR în ansamblul ei, afirmând că judecătorii CCR votează la comanda partidului care i-a nominalizat, deci, se induce lipsa lor de independenţă. Fals şi fără probe. S-a dovedit, în multe rânduri, probitatea şi independenţa Curţii.
2. Articolul privind reincriminarea insultei şi calomniei conţine grave erori juridice. Astfel , în mod vădit, autorul nu înţelege care este diferenţa dintre opinia concurentă şi opinia separată. Pe parcursul articolului se afirmă că am făcut fie opinie separată, fie opinie concurentă la aceeaşi decizie. Imposibil din punct de vedere juridic.
Mai mult decît atât, autorul interpretează cu vădită rea credinţă opinia mea concurentă. Astfel, autorul doreşte să mă prezinte ca pe un judecător care nu cunoaşte importanţa libertăţii de expresie într-o societate democratică. Ori, opinia mea concurentă începe cu necesitatea afirmării „dreptului fundamental al libertăţii de expresie, în special în presă”.
În fapt, toată opinia mea concurentă este o pledoarie pentru ca după ce parlamentul va lua act de decizia CCR care se referă la excepţia de constituţionalitate având ca o biect dispoziţiile art 414-5 alin 5 din codul de procedură penală să dezincrimineze insulta şi calomnia în presă. Aceasta rezultă în mod clar şi din ultimul paragraf al deciziei: „Apreciem că procesul de reincriminare penală a insultei şi calomniei prin presă nu este o soluţie la presiunile pe care mass-media le exercită asupra sistemului judiciar ţinând cont de rolul pe care mijloacele de informare în masă îl deţin într-o societate democratică”. Cu aceeaşi rea credinţă, autorul se referă şi la modul în care interpretez, în opinia concurentă, raportul MCV. Domnul A. Biro afirmă că: „Iulia Motoc susţine că, din această observaţie a CE rezultă că România trebuie să reincrimineze insulta şi calomnia.” Interpretarea mea este: Comisia Europeană subliniază „eficacitatea activităţii de supraveghere pe care o exercită CNA.”
3. Articolul face afirmaţii în legătură cu numărul de voturi ale Comisiei Guvernamentale care sunt secrete, inclusiv pentru candidaţi. Nu se citează nici măcar surse. Articolul este o pură ficţiune, prin care autorul vrea să inducă faptul că Iulia Motoc a avut ultimul punctaj. Ce nu menţionează Dl. Biro, faţă de ceialalţi candidaţi, este:
În vreme ce autorul se referă elogios la ceilalţi candidaţi, preferă să nu citeze elemente esenţiale din CV-ul meu. Date obligatorii pentru candidatura unui judecător la CEDO: Doctor în Drept Internaţional Public al Universităţii „Paul Cezanne”, Universitatea Aix-en- Provence III, Doctor in Etica a Universitatii din Bucuresti,
Afirmaţiile mai sus amintite nu sunt adevărate şi nu prezintă niciun temei real în susţinerea lor, singurul scop al acestui articol de presă fiind defăimarea gratuită a imaginii publice a mea şi încercarea de a sabota alegerea acesteia în calitate de reprezentat al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Toate aceste date, reţinute în mod greşit în rândurile citate,fac să planeze o stare de incertitudine cu privire la toate informaţiile redate în articolele scrise de Biro Attila despre mi si aduc o gravă atingere atât imaginii de magistrat, cât şi reputaţiei mele. Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că orice persoană, inclusiv ziariştii care exercită libertatea de exprimare, îşi asumă îndatoriri şi responsabilităţi. Într-o formulare sintetică, Curtea a decis că numai prin respectarea îndatoririlor ce-i revin, presa îşi îndeplineşte funcţia sa esenţială într-o societate democratică, fără a depăşi anumite limite, mai ales în privinţa reputaţiei şi drepturilor altor persoane .
O sinteză a principiilor de etică şi deontologie a ziariştilor este cuprinsă în Rezoluţia nr. 1003 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, de care România a luat act prin Hotărârea nr. 25 din 12 septembrie 1994 a Camerei Deputaţilor, din care cităm unele dispoziţii relevante:
„2. Profesia de ziarist implica drepturi şi obligaţii, libertăţi şi responsabilităţi. (…)
4. Ştirile trebuie difuzate cu respectarea adevărului după ce au fost efectuate verificările de rigoare, prezentarea, descrierea sau naraţiunea fiind făcute într-un mod imparţial. Zvonurile nu trebuie confundate cu ştirile (…) [subl. ns.].
21. (…) ziaristica nu trebuie să denatureze informaţia adevărată, imparţială şi opiniile oneste, nici să le exploateze în scopuri proprii, într-o încercare de a crea sau modela opinia publică. (…)
25. În ziaristică, scopul nu scuză mijloacele; informaţia trebuie obţinută prin mijloace legale şi etice”.
De asemenea, în conturarea normelor profesionale ale activităţii ziaristului, Clubul Român de Presă a adoptat Codul deontologic al ziaristului, act care facilitează interpretarea şi aplicarea normelor legale şi constituţionale mai sus menţionate. În temeiul art. 2 din acest Cod, „ziaristul poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur după ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din mai multe surse credibile” iar conform art. 9 „ziaristul care distorsionează intenţionat informaţia sau face acuzaţii nefondate săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate”.

2 Responses to “Iulia Motoc – Drept la replică pentru ziarul Gândul”

  1. Hubert Spencer says:

    În opinia Curţii, Tribunalul Prahova l-a obligat pe reclamant la plata de daune morale şi cheltuieli de judecată în lipsa unor motive pertinente şi suficiente care să fundamenteze răspunderea civilă delictuală, în special cu privire la prejudiciul suferit de victimă ca urmare a limbajului folosit de reclamant în articolele sale.

  2. Gold Price says:

    Textul intitulat Europa unită şi Europa postcomunistă. Raţionalitatea şi etica ex­tinderii este structurat asemănător, având în centru aceeaşi problemă a fun­da­men­telor unificării europene. Pentru Iulia Mo­toc, există două viziuni asupra integrării europene, chiar dacă acestea nu sunt pre­zentate astfel. Una este bazată pe pru­den­ţă, pe empirism şi a fost îndelung expe­ri­mentată drept „metoda Monnet“. Cealaltă este bazată pe raţionalitate politică, având în centru eficacitatea şi mai puţin con­si­derente etice. Singura variantă a unui mo­del reuşit de integrare politică nu se poate baza, în viziunea Iuliei Motoc, decât pe o justă adecvare a celor două viziuni. Revine în acest text tema statului de drept: ab­senţa sa nu este doar o constatare, ci „o al­tă trăsătură a comunismului“. În ab­senţa unei culturi birocratice, comunismul s-a instaurat cu mai multă eficienţă decât dacă ar fi existat o administraţie stabilă ca rezultat al intrării în modernitate. Statul de drept este o carenţă astăzi şi pentru că a fost desconsiderat în teoria marxistă. Faptul că „Marx, în descendenţa he­ge­li­anismului, demistifică dreptul, îl con­si­de­ră o simplă suprastructură“ are efecte pe termen lung asupra desconsiderării rolului statului de drept în consolidarea de­mo­craţiei. Chiar dacă statul de drept este un actor cvasiabsent din dezbaterea publică, europenizarea contribuie indirect la buna funcţionare a acestuia. Europenizarea s-a substituit democratizării, remarcă Iulia Mo­toc, ceea ce reprezintă un aspect po­zi­tiv, dar şi un motiv de reflecţie asupra ca­pa­cităţii societăţilor est-europene de a se au­toregla. Europenizarea a jucat şi joacă un rol benefic şi deoarece dezbaterea pu­blică din aceste societăţi s-a orientat spre vi­i­tor, fără a se bloca într-un trecut asu­pra căruia este greu de obţinut un con­sens.

Leave a Reply