Klaus Iohannis a pierdut alegerile

Klaus Iohannis a cules ce a semănat. După o campanie dominată de indolenţă în acţiuni, de aroganţă comunicaţională şi mesianism personal bazat pe un mit creat la Sibiu, neamţul nostru a reuşit să piardă din primul tur. Soarta s-a dovedit de multe ori generoasă şi chiar şi acum îi mai oferă o şansă în turul doi. Dar dacă Victor Ponta va fi preşedinte peste două săptămâni, acest fapt i se va putea imputa, în cea mai mare măsură, lui Klaus Iohannis.

[…]

[…]

Am semnat pentru Macovei, am votat cu Iohannis

Gata? A trecut? S-au publicat sondajele? Uite, acum pot să spun. Deși am semnat pentru Macovei, am votat, în cele din urmă, pentru Iohannis. Multă vreme am fost nehotărît dacă să o fac sau nu, însă am zis că e mai bine să mă duc.

Macovei, deși a avut cea mai agresivă campanie, a avut și unul dintre cele mai populiste programe. Pare un program făcut pe genunchi, care amestecă noțiuni de stînga cu noțiuni de dreapta și pare axat pe un singur scop – să-i bage la pușcărie pe adversarii politici. Dar nu de asta nu am votat-o. Nu am votat-o pentru că nu cred într-un mesaj anti-partide, așa bune, proaste, cum sînt ele. Un președinte trebuie să colaboreze cu parlamentul și trebuie să se supună voinței acestuia. Nu cred într-un președinte fără susținere politică, adică susținerea partidelor. Cum își aplică el programul? Pocnind din degete? Nu prea cred. Fără un partid relativ puternic în spate, așa cum e sistemul de la noi, un președinte nu poate face nimic. Apoi, nu cred în hipsterisme. A avut prea multe elemente în program care au tins să atragă mai degrabă progresiștii decît dreapta. Nu am înțeles ce legătură are Roșia Montană cu președintele țării.
Şi-a creat un cerc exclusivist și elitist de susținători. Cînd vrei să conduci o țară, încerci să atragi de partea ta oameni din toate zonele, nu numai un cerc care se autoizolează în propria-i trufie.
Ea sau staff-ul ei au lansat o serie de discuții aberante care pun sub semnul întrebării valențele ei democratice: desființarea partidelor, prelungirea programului în diaspora, re-anchetarea privatizărilor din 90 încoace, atacurile furibunde la adresa lui Iohannis, care, spun ei, ar trebui să se retragă din cursă (așa ceva e imposibil, iohannis nu se poate retrage nici dacă moare) ș.a.
Mi-a displăcut opțiunea ei pentru un prim ministru – Daniel Morar. De ce? Pentru că a anchetat corupți. Un prim ministru trebuie să facă cu totul alte lucruri decît să stea ca zbirul cu biciul pe guvern, pe parlament sau pe alte instituții.
În mare, campania Monicăi Macovei a semănat cu campania lui Nicușor Dan pentru București. Întărîtă pentru scurt timp niște exaltați, însă nu propune nimic fezabil și rezonabil.

Alegeri prezidenţiale 2014. Mii de români batjocoriţi la Londra

UPDATE: Cetăţeni români scandînd “Vrem să votăm”, la Londra, după 6 ore de aşteptare la coadă, în stradă.

UPDATE: Se scandează “Vrem să votăm” şi “Vrem ştampile”.

Tocmai am primit imaginile următoare de la o româncă – Daniela Vasile – aflată de 5 (cinci) ore la coadă pentru a-şi exercita dreptul constituţional la vot. La Londra, la sediul ICR, SV 150 Londra 1, 1 Belgrave Square. Coada, desfăşurată pe două laturi ale clădirii, mai cuprinde, după estimările celei care mi-a trimis pozele, încă ~5000 de persoane. Unii au venit, au văzut, au renunţat. Cei care au rămas au început deja să îngheţe din cauza frigului care s-a lăsat pe seară.

Aşa ceva este  mai mult decît revoltător, este de nepermis. Se încearcă – şi se pare că se şi reuşeşte sau se va reuşi – să nu li se permită unor cetăţeni români să-şi exercite dreptul constituţional la vot. Asta se întîmplă cu România, în 2014, ţară membră UE şi NATO, nu numai la Londra, ci şi în multe alte locuri din Europa.

Click pe foto pentru a mări imaginile.

Hai să punem umărul cu toţii să scăpăm de aştia. Se pare că se poate.

Nu lăsaţi papagalul să tragă lozul în locul vostru. Votaţi!

Eu sînt convinsă că celui care a fost, cu bune şi cu rele,  îi este greu spre imposibil să creadă că nu mai candidează. Şi că prin procură dezastrul e previzibil. E structural luptător, nu spectator. Şi-ncă unul care nu se împacă cu înfrîngerea. Mi-e milă de el, dar mult mai tare mi-ar fi milă de mine, de ai mei, de voi, de noi toţi, în cazul în care ne-am umple de roşu. Ne ajunge roşul de pe străzi, din decembrie 1989. Datorită căruia, astăzi, putem alege.  Ca să nu ne întoarcem de unde am scăpat, după 25 de ani, trebuie doar să votăm.

Alegerile, cea de azi şi cea de peste două săptămîni, sînt între vest şi est. Despre asta este vorba, înainte de orice altceva. Aveţi două variante spre vest, le ştiţi. Că votaţi una, că votaţi altul, îi ştiţi voi, votaţi pe cine credeţi, dar votaţi. Nu vă lăsaţi intimidaţi, descurajaţi, speriaţi de absolut nimic. Nu-s decît semne clare că unora le e frică de voi, de votul vostru. Să le fie lor acum, nu nouă în următorii cinci ani, cel puţin.

Nu am avut o campanie electorală adevărată, nu avem, unii dintre noi, nici candidaţii pe care ni-i doream.  Nu ne mai ajută acum nimic, nici certurile, nici discuţiile.  Acum nu mai putem face nimic. Nimic altceva decît să votăm. Cu inima, cu dinţii strînşi, nici asta nu mai contează. Cu ştampilă valabilă pe buletinul de vot, asta e tot ce contează. Azi şi peste două săptămîni. Cum şi de ce am ajuns aici, cine ne-a adus aici, avem destul timp să analizăm după. După ce votăm azi şi după ce votăm peste două săptămîni.

Să ne încercăm norocul, dar nu lăsînd papagalul să tragă lozul în locul nostru. Votaţi. Nu avem nimic de pierdut, dar poate fi foarte mult de cîştigat. Începînd chiar de azi, este extrem de important. Nu lăsaţi pe două săptămîni ce puteţi face azi. Votaţi!

Fiecare cu mintea şi conştiinţa sa civică în faţa oglinzii propriei conştiinţe

Lasand de-o parte deprimanta explozie publica de imaturitate, stupizenie si iresponsabilitate, patologicul colectiv al atator egouri frustrate si in cautare de tinte, scuze si pandanti publici pentru inadecvarile, caderile si imposturile lor personale, lucrurile sunt simple:

1. Data fiind actuala situatie, NU poate fi vorba de vot strategic in primul tur in sensul clamat de unii. NU exista scuza logica a autoamagirii sau autojustificarii de ce nu ai vota cu candidatul cel mai aproape profiului tau moral, politic sau uman.

2. Data fiind actuala situatie, NU exista nici scuza si rationalizarea echivocurilor morale. E clar ca unii candidati, in imperfectiunea lor sunt MULT superiori moral altora. Deci hai sa nu venim cu nodul in papura si cu ideea ca toti sunt o apa si un pamant moralmente. Daca un mare sau mic formator de opinie se duce la vot in ideea asta si s-a autoconvins de justetea pozitiei sale si o mai prezinta si public ca reper electoral, e problema sa, nu a noastra. E problema sa in fata oglinzii, nu a noastra in fata arenei opiniei publice. Tot ceea ce putem face e sa ne uitam jenati in alta parte. Sa pretindem ca nu vedem.

3. Daca e insa sa o luam pe logica si nu pe mimarea ei sub acoperirea moralitatii pentru a prezenta partipriurile noastre, in turul doi situatia este de o simplitate aproape aritmetica si prin implicatie simplitatea situatiei in turul unu devine si ea evidenta:

Sa luam o ipotetica: Cu o saptamana inainte de votul final Candidatul A are 55% si Candidatul B are 45%. Cat il desparte pe Candidatul B de victorie?

5,1%.

Cu o saptamana inainte de votul final Candidatul A are 54% si Candidatul B are 46%. Cat il desparte pe Candidatul B de victorie?

4,1%.

Cu o saptamana inainte de votul final Candidatul A are 53% si Candidatul B are 47%. Cat il desparte pe Candidatul B de victorie?

3,1%.

Cam asta e tot. In asta se decide victoria sau infrangerea. O marja de maximum 5%.

Acest 5% sau 3% insusi este, date fiind conditiile, volatil in structura si magnitudinea sa absoluta. 5% din 100 e 5. 5% din 1000 e 50. 5% din 10000 e 500. 5% din 100000 e 5000. 5% din 1000000 e 50000. Din cine? Din cei ce se prezinta la urne. Oricine ar fi ei.

De asta votul discipinat si negociat in turul doi al sustinatorior candidatilor ce nu intra in turul doi, e asa de important. Din ei se ridica acel 5% decisiv. De asta e important ca minoritatile sa intre discipinat si cu mintea clara la urne atat in turul intai cat si in turul doi. Minoritati cum sunt, pot conta masiv in marea ecuatie.

Cat despre restul: fiecare cu mintea si constiinta sa civica in fata oglinzii propriei constiinte.

Macovei şi tendinţele totalitare din minţile unora

Cu trei  zile înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale, scena  publică a fost inflamată de următoarea declaraţie de la rfi.ro a Monicăi Macovei:

“Trebuie să facem ceva, nişte propuneri mai ferme, mai radicale. De pildă, dacă ai într-un partid trei condamnaţi definitiv într-un an, atunci primeşti mai puţini bani de la stat. La noi, partidele primesc bani de la stat. Sau dacă ai 20 de condamnaţi într-un an, partidul se dizolvă. Asta se poate face prin modificarea legii partidelor, pentru că nu mai putem sta cu această clasă politică la conducerea ţării, trebuie să luăm astfel de măsuri“

Imediat au început să apară statusuri pe Facebook în care Macovei era asociată cu Vadim şi Funar, mai mult chiar, de îngrijorări privind pregătirea unui stat totalitar.

La o primă vedere, lucrurile chiar aşa par, iar îngrijorările de înţeles. Eu însămi am scris la un moment dat pe Facebook:

Parca era vorba ca infiintam partide numai cu 3 membri, nu ca le desfiintam pe cele cu 20 de membri corupti. Ceilalti ce vina au?!
Alt ghinion!

Numai că, la o doua privire, am observat contextul, acel “la noi, partidele primesc bani de la stat”. Subvenţionăm, aşadar, din banii noştri, grupări politice care au în componenţă corupţi. Sigur, răspunderea este individuală, coruptul, odată condamnat, plăteşte pentru ceea ce a făcut. Şi partidul, atunci, ce vină are ca să fie desfiinţat? Sau ca să primească bani mai puţini, după caz? Una singură, tolerează corupţii în mijlocul lui. Nu-i exclude imediat ce au fost dovediţi definitiv de către justiţie ca fiind corupţi. În cazul în care se leapădă de corupţi, nu numai că nu-l desfiinţează nimeni, dar primeşte în continuare finanţare de la stat.

Bine, bine, dar de ce să intervină statul în treburile interne ale unui partid politic? Simplu, pentru că îl finanţează. Deci, ori partidul, dacă vrea în continuare bani de la stat, se leapădă de cei care tot de la stat au furat, ori varianta pe care o susţin eu, nici un partid nu mai primeşte finanţare de la stat şi atunci nu se mai amestecă nimeni în componenţa sa internă.

Prin tolerarea în partide a celor dovediţi definitiv ca vinovaţi de corupţie, statul e furat de două ori. Statul, adică banii noştri, mai precis. O dată, în situaţiile în care prejudiciul nu poate fi în întregime recuperat şi a doua oară, prin finanţare.

Am citit şi-am auzit o grămadă de minuni legate de subiect. Că partidele pot fi infiltrate cu corupţi şi imediat desfiinţate. Că aşa poate fi desfiinţată opoziţia. Că statul totalitar ne bate la poarta Cotroceniului, aşadar, întruchipat de machiavelica Macovei. Că nimeni nu va obliga partidele, de opoziţie sau nu, să accepte corupţi, nu mai contează. Contează numai că există nişte spirite vigilente care stau cu ochii pe un drob de sare, al treilea sau al patrulea la rînd, după ultimele sondaje, care stă să cadă pe capul nostru. Şi un val de ură îndreptată către Macovei cum rar mi-a fost dat să văd.

Sigur, declaraţia este nefericit formulată şi nedezvoltat subiectul. Dar de aici şi pînă la statul totalitar pe care l-ar institui Macovei este o cale lungă. Mult prea lungă, se pare,  pentru a fi sesizată de spirite încinse pînă la temperatura de fierbere.

Aşa că gîndiţi şi alegeţi la rece. Între a finanţa în continuare corupţi, via stat, şi “totalitarismul” Monicăi Macovei.

Later edit: Timp de gîndit la “statul totalitar” conceput de Monica Macovei există. După alegeri, cu picioarele în ligheanul cu apă rece. Luaţi una caldă, chiar fierbinte, acum:

“Cum îşi face Ponta campanie pe banii bucureştenilor şi pe ce se duc de fapt cele 85 de milioane de lei alocaţi de guvern pentru căldură” – o analiză Hotnews

UPDATE – Răzvan Cucui

Ochiul magic face şi desface

A rezistat Oreste cit a rezistat sa se prefaca si el ca-i normal, dar azi nu i-a mai iesit. A venit la Realitatea cu nodul maramuresan si cu ideea ca acesta va vindeca natia. Cit s-a abtinut el saracu sa nu le spuna astora ca Hiperboleea exista si ca daca o retrocedeaza si pe asta el arunca cu singe de la o gaina neagra si pisat de bou pe ei de fac toti buba neagra.

Asa sa ne ajute Sfinta Unda Intergalactica.

Udrea vrea power, dar nu ştie nici soft

De la minutul 1:16:03.

Ce este soft power-ul şi ce vrea el? Poate fi găsit şi pe wikipedia, nu-i nevoie de un doctorat  pentru a şti aşa ceva.

De ce mai mult în Bestiar despre Elena Udrea şi nu şi despre ceilalţi candidaţi? Nu numai datorită sau din cauza – depinde de punctul din care care este privită situaţia – poziţiei ocupate în sondaje, la jumătatea campaniei electorale, ci şi pentru că este cea susţinută de preşedintele Traian Băsescu pentru ocuparea celei mai înalte funcţii în stat.

Dacă vizionaţi integral înregistrarea emisiunii de aseară, în prima parte o puteţi urmări pe Monica Macovei.

Dacă Udrea nu e, nici vot nu e.

În turul II. Aşa a declarat preşedintele Traian Băsescu aseară, octombrie 13, 2014.

“Nu mă duc la vot, aceşti oameni amândoi sunt oportunişti şi corupţi”

O susţine în continuare pe Udrea. E consecvent.

“pentru că este un om corect, este un om care nu minte şi care a făcut ceva când a fost ministru”.

Adică, după ce ne spune că Ponta a fost agent acoperit, implicit că ar fi încălcat legea, după ce de ani de zile ne spune cît de nociv, de incompetent, de laş şi de mincinos este Ponta, acum ne anunţă că nu ne ajută să scăpăm de el. De ce, domnule preşedinte, de ce?

De ce vă purtaţi ca un copil bosumflat că nu vrem să ne jucăm numai cu jucăria lui? Nu aţi găsit chiar nimic bun la Iohannis, nu e la măcar un milimetru distanţă în faţa lui Ponta? Nici eu nu am găsit, o zic a nu ştiu cîta oară. Nici agent acoperit măcar n-a fost în stare să fie. Şi nici să înfieze unul n-a vrut. De copii nu mai zic, a zis destule Gabriela Vrânceanu Firea.

Dar, domnule preşedinte, Iohannis are, totuşi, o calitate. Singura, după mine, acum: nu e Ponta. Iar calitatea asta, în acest moment, după cele pe care le-aţi spus despre Ponta, contează mai mult decît orice. Pentru că nu mai e timp să alegem pe altcineva. Şi pentru că Udrea e un candidat pe care-l votaţi dumneavoastră şi încă cîţiva, pînă la cine ştie ce amărît de procent. Noi nu vrem o Românie frumoasă, noi vrem o Românie normală. În măsura în care se poate.

V-am acordat de două ori şansa să fiţi preşedinte. Nu ne puteţi cere să nu i-o acordăm acum altuia, nici măcar nu ne puteţi sugera acest lucru, numai pentru că nu este alegerea dumneavoastră. Nu ar fi trebuit să spuneţi, după dezvăluirea despre Ponta, nici măcar că nu votaţi în turul II. Că băgaţi în urnă un vot alb, că vi-l anulaţi, nu contează ce faceţi în cabina de vot, nu va şti nimeni dacă nu spuneţi. Dar să declaraţi că nu votaţi în turul II, numai pentru că cea pe care o susţineţi nu are absolut nici o şansă să se afle pe buletinul de vot este, după mine, la fel de grav ca ceea ce aţi spus despre Ponta.

Aţi spus “Adio, PDL!” după ce conducerea partidului a fost cîştigată de altcineva decît de Udrea. Acum spuneţi, practic, “Adio, România”, exact din acelaşi motiv. E mult mai grav. Nici un fost preşedinte nu a mai făcut aşa ceva. E un gest fără precedent în perioada post-decembristă. Iar dacă Iohannis va pierde cu numărul de procente cîştigate de Udrea în primul tur sau mai puţin, sper, într-un ultim act de responsabilitate, să vă asumaţi faptul că aţi contribuit la victoria lui Ponta. A celui pe care tocmai l-aţi anunţat a fi fost, pe lîngă ceea ce ştiam deja despre el, şi agent acoperit.

Există viaţă politică şi după Băsescu, oricît de greu v-ar fi să acceptaţi acest lucru. Pe care noi ne-o vom decide prin vot.