Cu trei zile înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale, scena publică a fost inflamată de următoarea declaraţie de la rfi.ro a Monicăi Macovei:
“Trebuie să facem ceva, nişte propuneri mai ferme, mai radicale. De pildă, dacă ai într-un partid trei condamnaţi definitiv într-un an, atunci primeşti mai puţini bani de la stat. La noi, partidele primesc bani de la stat. Sau dacă ai 20 de condamnaţi într-un an, partidul se dizolvă. Asta se poate face prin modificarea legii partidelor, pentru că nu mai putem sta cu această clasă politică la conducerea ţării, trebuie să luăm astfel de măsuri“
Imediat au început să apară statusuri pe Facebook în care Macovei era asociată cu Vadim şi Funar, mai mult chiar, de îngrijorări privind pregătirea unui stat totalitar.
La o primă vedere, lucrurile chiar aşa par, iar îngrijorările de înţeles. Eu însămi am scris la un moment dat pe Facebook:
Parca era vorba ca infiintam partide numai cu 3 membri, nu ca le desfiintam pe cele cu 20 de membri corupti. Ceilalti ce vina au?!
Alt ghinion!
Numai că, la o doua privire, am observat contextul, acel “la noi, partidele primesc bani de la stat”. Subvenţionăm, aşadar, din banii noştri, grupări politice care au în componenţă corupţi. Sigur, răspunderea este individuală, coruptul, odată condamnat, plăteşte pentru ceea ce a făcut. Şi partidul, atunci, ce vină are ca să fie desfiinţat? Sau ca să primească bani mai puţini, după caz? Una singură, tolerează corupţii în mijlocul lui. Nu-i exclude imediat ce au fost dovediţi definitiv de către justiţie ca fiind corupţi. În cazul în care se leapădă de corupţi, nu numai că nu-l desfiinţează nimeni, dar primeşte în continuare finanţare de la stat.
Bine, bine, dar de ce să intervină statul în treburile interne ale unui partid politic? Simplu, pentru că îl finanţează. Deci, ori partidul, dacă vrea în continuare bani de la stat, se leapădă de cei care tot de la stat au furat, ori varianta pe care o susţin eu, nici un partid nu mai primeşte finanţare de la stat şi atunci nu se mai amestecă nimeni în componenţa sa internă.
Prin tolerarea în partide a celor dovediţi definitiv ca vinovaţi de corupţie, statul e furat de două ori. Statul, adică banii noştri, mai precis. O dată, în situaţiile în care prejudiciul nu poate fi în întregime recuperat şi a doua oară, prin finanţare.
Am citit şi-am auzit o grămadă de minuni legate de subiect. Că partidele pot fi infiltrate cu corupţi şi imediat desfiinţate. Că aşa poate fi desfiinţată opoziţia. Că statul totalitar ne bate la poarta Cotroceniului, aşadar, întruchipat de machiavelica Macovei. Că nimeni nu va obliga partidele, de opoziţie sau nu, să accepte corupţi, nu mai contează. Contează numai că există nişte spirite vigilente care stau cu ochii pe un drob de sare, al treilea sau al patrulea la rînd, după ultimele sondaje, care stă să cadă pe capul nostru. Şi un val de ură îndreptată către Macovei cum rar mi-a fost dat să văd.
Sigur, declaraţia este nefericit formulată şi nedezvoltat subiectul. Dar de aici şi pînă la statul totalitar pe care l-ar institui Macovei este o cale lungă. Mult prea lungă, se pare, pentru a fi sesizată de spirite încinse pînă la temperatura de fierbere.
Aşa că gîndiţi şi alegeţi la rece. Între a finanţa în continuare corupţi, via stat, şi “totalitarismul” Monicăi Macovei.
Later edit: Timp de gîndit la “statul totalitar” conceput de Monica Macovei există. După alegeri, cu picioarele în ligheanul cu apă rece. Luaţi una caldă, chiar fierbinte, acum:
UPDATE – Răzvan Cucui
Oricum am da-o e inca una din gafele majore (la fel de mare ca cea a Udrei cu nationalizarea). Intr-un stat de drept si democratic raspunderea e strict individuala. Punct. In plus, ma deranjeaza faptul ca d-na Macovei pare ca ignora niste prevederi deja existente in Codul Penal referitoare la raspunderea penala a persoanei juridice care poate atrage si pedeapsa complementara a dizolvarii si putea foarte bine sa puna lucrurile in acest context (poate le dadea niste idei procurorilor). Prin urmare, ma vad nevoita sa votez cu Macovei tot ca raul cel mai mic.
am şi eu rezerve serioase, campania începuse bine, nu a continuat deloc la fel. cred că pe scheletul platformei Reformiştii, de la congresul PDL din 2013 se putea axa şi merge mult mai bine, mai coerent şi consistent. dar asta e, un rău mai mic, dar unul votabil.
nici KI nu e nici pe departe ce am fi dorit, dar dacă ajunge în II cu Ponta, tot mai mic e. cum am mai zis, singura lui calitate pentru mine e că nu e Ponta.