aşa arată o huo bleagă
Şi huo care atîrnă pe stînga:
Asta e clar. Vouă. Celor ce doriţi succesul, de orice natură ar fi el.
Dar vreţi şi să fiţi iertaţi, că nu ştiţi ce faceţi?
Felix cubare!
Războiul Realitatea Media cu instituţiile statului a înregistrat ieri, 7 iulie 2010, o premieră. Două ştiri, apărute în aceeaşi zi, nu mai lasă loc de dubii în ceea ce priveşte disperarea cu care reprezentanţii trustului încearcă să abată atenţia, prin autovictimizare, de la realele probleme financiare şi deontologice pe care le are.
Pe frontul luptei mai vechi, cu ANAF, cît şi pe cel nou deschis, cu CNA, se apelează la o strategie menită să intimideze reprezentanţii celor două instituţii. Aflăm, astfel, că Realitatea Media va deschide acţiuni în instantă, atît în penal, cît şi în civil, nu împotriva ANAF, ci individual, împotriva inspectorilor fiscali Viorica Pistol, Marius Ţanţar, Florin Figuraş si Viorel Opriţa, cît şi împotriva a trei membri din conducerea instituţiei, Sorin Blejnar, preşedinte, Dragoş Bogdan, vicepreşedinte şi Sabina Zereş, director de comunicare. Celor mentionaţi li se reproşează punerea în practică a unui control fiscal tendenţios şi grave abuzuri săvîrşite pe parcursul respectivului control, care ar fi adus trustului prejudicii financiare şi de imagine importante.
În realitate, lucrurile stau astfel:
– controlul fiscal a început în 28 septembrie 2009, ca urmare a cererii Realitatea Media de rambursare a TVA , înscrisă în decontul pe luna iunie 2009. Constatîndu-se, conform documentelor existente la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, că societatea se afla în procedura de deschidere a insolvenţei, considerat ca element de risc fiscal ridicat, controlul ANAF se impunea, rambursarea TVA, în asemenea situaţii, neputîndu-se face decît în urma verificării fiscale;
– inspecţia fiscală parţială, demarată de ANAF, s-a transformat în inspecţie fiscală generală, ca urmare a constatării că pierderea fiscală, la finele anului 2008, este semnificativă, ca taxele şi impozitele datorate bugetului general consolidat erau în cuantum redus iar tranzacţiile economico-financiare cu persoane afiliate (cumpărări şi vînzări de bunuri şi prestări servicii) înregistrau un volum semnificativ;
– în 3 iunie 2010, ANAF a anunţat că, în urma controalelor efectuate, au fost sesizate organele de urmărire penală, pentru infracţiunea de evaziune fiscală;
– în 22 iunie 2010, în baza articolului 129 din Codul de Procedură Fiscală, ANAF a aplicat sechestru asigurător pe bunurile Realitatea Media, considerînd că există pericolul ca debitorul să işi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul.
În loc să îşi dovedească nevinovăţia în instanţă, Realitatea Media emite comunicate în care afirmă că a fost supusă controlului fiscal “exact din momentul realegerii preşedintelui Traian Băsescu”, că măsurile luate de către ANAF sunt venite la comandă politică şi dă în judecată, individual, funcţionarii publici, omiţînd să spună care a fost adevăratul motiv al demarării controlului fiscal, respectiv cererea sa de rambursare a TVA.
În acelaşi mod se procedează şi în ceea ce priveşte CNA. Amendată, în urma deciziei din 29 iunie, cu 5000 de lei “pe motiv că nu a respectat principiul imparţialităţii în dezbaterile din mai si iunie 2010″, încearcă să justifice acest fapt prin boicotul instituit de PDL emisiunilor postului respectiv şi anunţă că va contesta în instanţa deciziile CNA referitoare la un “presupus dezechilibru editorial manifestat în programele postului în detrimentul reprezentanţilor PDL, în special, sau ai guvernării, în general“.
În fapt, boicotarea emisiunilor Realitatea TV de către membrii PDL a avut loc doar în intervalul 8 aprilie – 11 mai 2010, neacoperind în nici un caz perioada mai – iunie, prezentă în decizia CNA.
Mai grav este însă faptul că, în conformitatea cu declaraţia vicepreşedintelui CNA, Ioan Onisei, membrii consiliului care au votat sancţiuni împotriva postului Realitatea TV vor fi acţionaţi individual în justiţie şi li se vor cere, pe cap de membru, 20000 de euro daune morale, ceea ce se constituie într-o acţiune de intimidare a respectivilor membri. Anunţul a fost făcut public la postul TV în cauză, pe 1 iulie 2010, in cadrul emisiunii ” Realitatea de la 18.00″.
În concluzie, Realitatea Media transmite un semnal clar de ameninţare către orice instituţie a statului care îndrăzneşte să îi verifice activitatea, oricare ar fi aceasta. Mai mult, invocînd acţiuni la comandă politică şi îngrădirea dreptului la liberă exprimare, se doreşte, de fapt, a se situa deasupra legii.
Elaborarea unei noi Strategii Naţionale de Apărare a Ţării, la ultima şedinţă a CSAT, deschide calea regimului Băsescu pentru limitarea perpetuă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români. Traian Băsescu dă încă o lovitură presei, după ce a introdus-o la capitolul „Riscuri, ameninţări, vulnerabilităţi” la adresa securităţii naţionale – Ceauşescu revine, tribunale ale poporului ca în anii ’50 care vor judeca oamenii pentru trădare naţională. Deci trebuie stârpită de mică. Percheziţiile, interceptările şi arestările sunt pasul următor pe acest drum trasat de preşedinte. El este strigătul de luptă al unei puteri isterizate, vizează unul dintre ultimele bastioane ale democraţiei, necucerit total de Traian Băsescu şi camarila lui totalitaristă. Fiindcă lupta nu se dă, aşa cum cred unii, între Băsescu şi patronii de presă, ci pur si simplu între un preşedinte jucător care faultează deja ca ultimul măcelar şi nişte pîrliţi de ziarişti, care au tupeul să scrie contra unui regim politic, a cărui tipologie seamănă din ce in ce mai mult cu una de tip sud-american. E inadmisibil chiar şi pentru logica unui cîine în călduri să pună problema presei în termenii în care a pus-o CSAŢ-ul în comunicatul lui. Este vorba de un derapaj antidemocratic. Sumbru şi îngrijorător. Acest paragraf a fost introdus ca diversiune. Breasla nu trebuie să permită aşa ceva, pentru că este un grav abuz la adresa libertăţii de exprimare. Este poate cel mai periculos lucru la adresa libertăţii presei din ultimii ani. Stopaţi prostia din redacţii! Moare cu România de gât! Da, am luat licenţa. Sunt jurnalistă, a spus mândră Carmen Şerban. Am avut audienţă din cauza saboţilor, în căutarea unei lenjerii sexi. E dictator pentru că presa îl înjură fără probleme: Am un limbaj de caruţaş.
La fiecare revărsare de ape, mass media sare, ca mușcată de fund, să-i căineze pe sinistrați și să arate cu degetul către cei aflați la putere – ei sunt singurii vinovați. Mă rog, zilele acestea, vinovații de serviciu rămân, în continuare, Guvernul_Boc și Traian Băsescu. Acuzațiile de regim criminal ce ar fi putut evitata drama locuitorilor din Moldova se revarsă de pe ecranele televiziunilor și din paginile jurnalelor. Din păcate pentru România și din respect față de cititori, istoria hoților de diguri nu începe cu acest Guvern.
Dintr-o pagină îngălbenită de ziar (EvZ, 19 iulie 2005) aflăm cum, pe vremea Marelui Guvern Năstase, firmele unor apropiați ai capitaliștilor de cumetrie din PSD au cheltuit mii de miliarde de lei de la buget destinate lucrărilor pentru prevenirea repetării unor inundații catastrofale. Cum fostul ministru pesedist al Mediului, Aurel Ilie a dirijat banii spre firma soției sale și cum banii au evitat să întărească diguri, ci doar conturi personale. Normal, inundațiile din 2005 i-au prins pe pesediști cu indignarea-n gât și conturile umflate. Cum ar veni: Ilie, regele PSD al digurilor, i-a oferit soţiei sale monopolul contractelor de refacere a digurilor din România, aceasta şi-a vârât banii în buzunare şi a făcut lucrări de mântuială, iar de inundații s-a aflat și PSD-ul în treabă și a cerut înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă. Exact ce le lipsea sinistraţilor: o comisie parlamentară de anchetă. Să ancheteze hoţii ce-a făcut hoţul cu banii.
Informațiile ce pun actualul Guvern sub acuzare sunt livrate către mass media de către “responsabilii” din fosta guvernare. Cu o voce sfârșită, madam Ana Lucia Varga, fost secretar în Ministerul Mediului pe vremea Guvernului Tăriceanu, actualmente deputat PNL, ne explică cum inundaţiile din 2008 au determinat guvernul de atunci să aloce, prin trei hotărâri de guvern, aproximativ 8,5 milioane euro pentru îndiguri şi consolidarea malurilor pe Prut şi Siret. Cum a semnat cu mânuța ei acele hotărâri. Pe care, actualul Guvern, le-a păpat. Ce uită protejata Fraților Micula să ne spună, cu aceeași voce sfârșită, este cum a reușit ea să-nvețe, rapid și eficient, practicile ex-pesediste de livrare a banilor de la buget către firmele binefăcătorilor săi.
Să fac o recapitulare pentru cei care au deschis mai târziu site-ul sau ziarul Gândul: o majorare de 5% a TVA în Ungaria a generat o creștere a inflației de 2% și o scumpire a produselor și serviciilor de 1,3%. La noi, o majorare identică, ar putea urca inflația la 10% – nu la 5,6% cum s-a întâmplat în Ungaria – și va genera o scumpire a produselor și serviciilor apocaliptică. Am și eu o întrebare pentru inginerii de la Gândul: de unde apare diferența?
PS: Eu știu că strategia de a crea știri catastrofale se bazează pe metoda citării terților – așa nici un tonomat nu papă usturoi și nu-i pute la tastatură. Dar chiar așa: la Gândul nimeni nu mai gândește și pentru sine?
Ziariştii romani nu au de ce să se teamă. Nici măcar în cazul vreunei campanii de presă denigratoare, făcute la comandă. Europa, măcar cea care nu a uitat că Moscova nu crede în lacrimi fără ruble convertibile, e cu ei. După L’Espresso – care a publicat un material în care Traian Băsescu era prezentat drept un mic Berlusconi din Balcani, vinerea trecută, o publicaţie locală germană, mică dar ambiţioasă, prezintă raportul despre starea democraţiei romaneşti. Sudwest Presse nu vrea să fie mai prejos decît săptămînalul italian și-l egalizează pe Traian Băsescu la apucături cu Putin – dar pe scurt, după posibilităţi, că e criză şi acolo. Se remarcă, însă, documentarea la zi de care au beneficiat ziariştii germani şi personalităţile citate în articol. Meticuloşi cum îi ştim, nemţilor nu le scapă aproape nimic din abordarea omologilor din peninsulă. Totuşi, poate din dorinţa de originalitate, se strecoară în text o poreclă neconformă cu realitatea. Scuzabil, numai cine nu informează nu greşeşte. Aşa că presa din Romania poate dormi liniştită. Cineva veghează pentru ea.
Au fost puşi la zid şi scuipaţi mai mulţi susţinători ai lui Traian Băsescu pentru faptul că îl susţin pe Traian Băsescu. Horia Patapievici, Teodor Baconsky, Traian Ungureanu, Monica Macovei, Vladimir Tismăneanu, Sever Voinescu, Mircea Mihăieş, Cătălin Avramescu, Sebastian Lăzăroiu, Toader Paleologu au fost clasificaţi într-un registru inferior al umanităţii, au fost deposedaţi de toate meritele personale şi insultaţi ca la uşa cortului. Mircea Cărtărescu, Ioan T. Morar, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au fost doar luaţi cu portiera. Lor li s-a amintit că lista le-a şuierat pe la ureche şi că puţin a lipsit să întrunească votul juriului. Sursa
Un alt ziarist, într-o publicaţie care a avut, cîndva, prestigiu, scrie un articol, într-o serie menită să dezvăluie scheletele ascunse în dulapul fiecăruia dintre judecătorii Curţii Constituţionale. Ca şi numele enunţate mai sus, Iulia Motoc are o singură vină: aceea de a fi percepută ca apopiată PDL-ului şi lui Traian Băsescu.
Iată scheletele:
– Iulia Antoanella Motoc este un fel de Mona Pivniceru ceva mai tînără şi puţintel mai slabă de constituţie.
– şi-a inaugurat un blog, ca expresie a nevoii permanente de comunicare.
– la vîrsta de 18 ani l-a cunoscut pe actualul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar la Uniunea Europeană, de care s-a îndrăgostit lulea şi căruia i-a dăruit un băieţel, în vîrstă de opt ani.
– Este doctor în drept internaţional public al Universităţii „Paul Cézanne“ din Marsilia şi doctor în etică al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti.
– Congo este unul dintre cei mai redutabili consumatori mondiali de doctoranzi în etică, motiv pentru care madam Motoc a investigat crime împotriva umanităţii şi crime de război, cît şi o serie de cazuri de femei violate de cătane sau de copii-soldaţi care au comis atrocităţi, în mai multe zone de conflict din lumea a treia.
– a fost selectată în Comisia prezidenţială pentru analiza Constituţiei.
– nu neagă faptul că ar fi prietenă cu tot felul de boieri ai minţii, precum europarlamentarii Cristian Preda şi Traian Ungureanu, consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu sau Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş, baştanii Institutului Cultural Român.
– CV-ul dînsei […] seamănă cu o cronică, un letopiseţ, o epopee sau cu documentaţia unui proces voluminos, precum cel de la Nürnberg […] Probabil că lungimea lui a fost dictată de partea bănăţeană a domniei sale, ştiut fiind faptul că cei care îşi spun „fruncea“ sînt lăudăroşi din fire şi-şi expun pînă şi averile dosite de alţii în haznale. Aşa se face că madam Motoc şi-a trecut în CV pînă şi articolele publicate în Sfera politicii sau le-a amintit pînă şi pe cele din Dilema, 22 sau Observator cultural[…]
A compara familia, educaţia, cariera, prietenii şi publicaţiile – altminteri onorabile – în care a scris Iulia Moţoc cu nişte schelete, baştani şi haznale este, după mine, o ticăloşie care îi întrece cu mult pe Nistorescu şi România Mare. Probabil, Doru Buşcu, citind articolul, va fi spus: în concluzie, cred că revenirea presei scrise nu ţine de colapsul economiei, ci de criza inteligenţei. Brandurile se sting pentru că nu există idei de a sufla în jăratec. Şi, după douăzeci de ani, cititorii s-au prins… Şi aşa va muri Academia Caţavencu, un fel de presă şi ceva rahat în plus.
“A spune că cineva într-o funcţie publică este incompetent, este o opinie. Dacă se spune că Traian Băsescu este un preşedinte incompetent, nu trebuie să aduc nicio probă pentru asta. Este judecata mea de valoare.” Da, Cătălin Tolontan, este o judecată de valoare. Însă, atunci cînd emiţi judecăţi de valoare, ai datoria să stabileşti nişte criterii sau, măcar, nişte repere!
“Ştiţi care e valoarea? Se uită lumea la noi şi lumea apreciază. Oamenii apreciază acum care dintre noi se comportă ca un securist şi care nu.” Da, Cristian Tudor Popescu, oamenii apreciază. Însă cu greu găseşti printre ei cîţiva psihiatri.
Dan Diaconescu în Direct a fost arestat, împreună cu un colaborator de-al său, Doru Pârv, de către Bocșan Gheorghe, procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de Combatere a Corupţiei. Cei doi au primit mandatele de arest preventiv pentru 29 de zile, miercuri dimineața, verdictul magistraților Judecătoriei Sectorului 1 București fiind dat după o noapte întreagă de audieri. Acuzaţiile care li se aduc celor doi sunt de şantaj şi ameninţare. “Am avut la dispoziţie dosarul doar de la ora 20 la 21. Judecătoarea s-a pronunţat după ce a citit şapte volume într-o jumătate de oră”, a declarat Daniel Fenechiu, avocatul lui Dan Diaconescu.
Firește, odiosul Traian Băsescu este vinovat – dosarul este doar un scop/mijloc al acestuia de-a ajunge la adevărații moguli, sau de a arunca praf în ochii pensionarilor bla-bla-bla. O ipoteză hilară vine de la cel alintat de TB cu apelativul “găozar”, Ovidiu Zară. Acesta susține că arestarea ar veni ca o încercare a PDL de a scăpa de plata facturii electorale către OTV. Cumva, cei care comentează pe bloguri sunt mai relaxați în aprecieri decât reprezentanții mass media și comentatorii de serviciu: „asistăm la un joc de societate din care părțile interesate ies egal mulțumite. Noi, căscăm gura ca la urs și oftăm doar că nu a curs sânge”.
Cred că DDD plătește pentru stilul în care și-a condus televiziunea – acuzațiile cele mai grave i le aduce Cristian Tudor Popescu – iar faptul că Traian Băsescu este acuzat că ar fi în spatele acestei arestări nu demonstrează decât ceea ce știam de mult: în campania pentru președinție, jurnaliști și patroni de mass media s-au postat de-o parte sau de cealaltă a baricadei făcându-și calcule mai ales cu privire la avantajele oneroase care ar fi rezultat de pe urma poziționării: contracte cu statul, returnări ilegale de TVA, reșalonări și scutiri de taxe, protecție politică șamd. Dacă DDD și-a făcut astfel de calcule, acum îi dă cu minus în mod clar. Ceilalți, cei care acum sunt cu portăreii la conturi, că au pierdut alegerile, acum se folosesc de acest caz pentru a putea răcni ca din gură de șarpe, și în ceea ce-i privește: “dosar politic”. Cum ar veni, măi dragă: polițiști, procurori, judecători, nu mai cercetați, arestați și judecați pe nimeni. Toți știm că ați făcut asta din ordinul lui Băsescu.
Arestatul, Dan Diaconescu în Direct, ar cam trebui să-și reconsidere poziția în ce privește averea făcută pe spinarea “poporului”: 33 de milioane de euro – asta în timp ce OTV, postul său de televiziune, nu a avut nici un profit în cei aproximativ zece ani de existenţă, ci doar o cifră de afaceri totală de 5.110.804,1 lei şi un total al pierderilor de 985.243,2 lei. Diaconescu afirma, în 2008: “Eu făceam emisiuni împotriva corupției acum 5-6 ani, când acest gen era interesant și pentru telespectatori. Au trecut însă acele vremuri în care românii să-i mai hulească pe hoți și pe marii gangsteri. Astăzi au început, din păcate, să-i aprecieze”. Deci, nu-mi fac griji că nu va avea parte de susținere – în fond este un personaj numai bun de rating. “Prostimea” – cea care a stat cu un deget în nas, ani de zile, privind ca adevăr-adevărat toate minciunile prezentate la OTV -, franternizează cu el: “friDiDi!”.
Complicele, Doru Pârv, i-ar fi cerut primarului peste 100.000 de euro, în mai multe tranşe, prima fiind de 25.000 de euro, pentru a nu face publice, în cadrul emisiunii lui DDD la OTV, o serie de imagini şi informaţii compromiţătoare legate de afacerile pe care le-ar derula. Primarul nu i-ar fi dat clarvăzătorului niciun ban din cei ceruţi, în schimb a formulat un denunţ la DNA. Diaconescu a declarat, înainte de reținerea sa pentru 24 de ore, că, potrivit clarvăzătorului, acesta l-a împrumutat pe primar cu bani, pentru că erau prieteni, însă Ioan Moţ nu a mai vrut să îi dea banii înapoi. O altă susținere a învinuitului este că banii ceruți primarului ar fi plata serviciilor sale ca și clarvăzător în campania de alegeri din 2008.
Denunțătorul, Florin Ioan Moţ, susține că a fost șantajat: “După ce suna Diaconescu, apărea Pârv. După ce-i dădeam banii, acesta suna la Diaconescu şi-i spunea că s-a rezolvat.” Numai că, în loc să-l audieze procurorii de caz, îi iau interviu cei de la presă. Care presă evită să consemneze faptul că el este membru al Partidului Conservator din 2008 – când a părăsit PDL-ul; plecarea lui din PDL a avut la bază un conflict personal cu edilul Aradului, Gheorghe Falcă – și este la al patrulea mandat de primar al comunei Zărand, judeţul Arad. Zice un cetățean pe bloguri: “serviciile lucrează, dar nu în favoarea lui Băsescu. Când am auzit de reclamația unui primar la adresa lui Diaconescu, am fost convins că e un primar psd-ist. Surpriză: e de la PC… Și astfel Felix i-a tras-o lui Diaconescu și, mai tare, lui Băsescu și, implicit, PDL-ului. Până și Gigi Becali, invitat să-și dea cu presupusul, a fost de părere că nu Băsescu este la originea arestării lui DDD. De dimineață a declarat: “nu zic nimic, de ce să-mi complic eu viața”? Jurnaliștii din Arad, susțin că acest șantaj ar fi fost inițiat de fosta OTV-istă Mihaela Moise – care ar fi filmat materialul “incendiar” cu privire la averea imensă și ilicită a primarului din Zărand. Ea este acum angajata postului de televiziune Antena 1. La capitolul coincidențe trec și faptul că DDD a plecat, supărat, de la “Jurnalul Național” să facă Oglinda TV – mai întâi ziar, apoi televiziune.
Acuzatorul, Ghorghe Bocșan, are derapaje deontologice în practicarea meseriei echivalente celor cu care și-o practică pe a lui DDD. Modul în care a fost instrumentat dosarul, care se bazează strict pe denunțul scris al primarului din Zărand, indică o varză marca tele-justiție. Punctele slabe ale acestuia: primarul nu a fost audiat de către procurori niciodată până acum. „Teoretic, este posibil să nu-l audiezi pe cel care face plângerea. Dar asta se poate face doar atunci când denunţătorul îţi oferă probe suficiente şi de necontestat împotriva celor acuzaţi. Ori, când e vorba de şantaj şi de bani plătiţi, nu ştiu cât de suficiente sunt probele furnizate de primar”, a explicat un reputat profesor de Drept Penal; flagrantul – «mama probelor» nu s-a realizat; încadrarea lui Doru Pârv a fost schimbată de două ori. „Iniţial, Pârv a fost acuzat de şantaj, când a acceptat, probabil, să colaboreze cu anchetatorii şi să-l denunţe pe Diaconescu a fost acuzat de trafic de influenţă, pentru ca, în urma confruntării eşuate cu şeful său, să fie încadrat la complitate la şantaj şi să se aleagă şi el cu o ordonanţă de reţinere”.
