Democratizare în Orientul Apropiat şi Mijlociu. Iresponsabilitate, ideologie, diletantism, inepţi

Democratizare în Orientul Apropiat şi Mijlociu: A fost o vreme când şi biciul şi zăhărelul erau pe poziţie şi exista voinţa să se facă ceva. N-a fost sa fie.

Partidul, mass media, suporterii şi idioţii utili asociaţi cu actuala administraţie de la Washington şi aliatii ei progresişti, fundamentalişti şi reacţionari de aiurea au făcut totul, dar totul ca să submineze acea şansă.

Au deligitimizat cu o iresponsabiltate incredibilă nu o politică sau o iniţiativă, nu un om sau partid politic, ci un întreg sistem geopolitic creat cu efort şi sacrificii timp de generaţii.

Au ajuns la putere acum. Au promis că ştiu ei cum se face treaba. Că să vezi diplomaţie, că să vezi soluţii. Că să vezi ştiinţă a nuanţei şi înţelegere a realităţilor.

Iată rezultatul. Aşa se scrie istoria. Iresponsabilitate, ideologie, diletantism, inepţie şi ipocrizie.

Multumiţi?

Apropo: vă mai aduceţi aminte hoardele progresiste ieşite în străzi să protesteze în apărarea lui Sadam Hussein? A talibanilor? Vă aduceţi aminte frenezia boicotării Israelului?

Unde sunt, frate, ăştia acum, când de ani de zile oameni nevinovaţi sunt măcelăriţi în Siria? Când arme chimice sunt folosite masiv? Unde? Unde e vocea lor? Unde sunt demonstraţiile şi indignarea? Arme chimice. Da? Arme chimice.

Vedeţi: Asta e realitatea. Ăştia sunt şi nu trebuie să vă faceţi nici cea mai mică iluzie cu privire la ei.

Fotografiile astea sunt despre ei: despre discernământul şi conştiinţa lor morală.

În Orientul Mijlociu – Siria în imagini

Paul Dragoş Aligică: Vreţi să înţelegeţi ce se întîmplă? Gândiţi

Paul Dragoş Aligică

Armata Egipteană: Vreţi să întelegeţi ce se întâmplă în Egipt?
Analogie: E Germania în 1933, Armata intervine în forţă şi blochează accensiunea hitlerismului. Arestează Cancelarul şi dispersează în forţă loialiştii care demonstrează şi produc violenţe în susţinerea “revoluţiei naţional socialiste” cu program explicit de supremaţie ideologică absolută şi persecuţie şi eliminare a minorităţilor.

Poate că ar fi bine ca toţi analiştii care au idei umanitare să gândească şi la scenariul ăsta. Ce ar fi făcut EI în 1933 în faţa unor asemenea evoluţii? Ce ar fi vrut să facă SUA sau Franţa? Să ceară reinstaurarea hitleriştilor la putere? Să ceară armatei germane, ce?
In numele a ce? Democratiei?

Asta asa, ca temă de gândire pentru cei care vor să fie analişti şi comentatori fără a-şi mai folosi mintea, imaginaţia şi logica din dotare. NU mai repetaţi, frate, sentimente şi emoţii induse în psihicul vostru de poze văzute la TV şi comentate de retardaţii mediatici occidentali cu mutra telegenică. Gândiţi.

Nu spun că e bine ce se întâmplă în Egipt. Spun atât: gândiţi. Lucrurile sunt mai complicate în lumea asta, mai dificile şi mai tragice decât clişeele şi soporificele corecte politic.

Şi încă ceva: Observ o confuzie majoră între Democraţie şi Majoritarianism. Sunt două chestii diferite, da? Dacă 51 din 100 de indivizi decid pe cale de număre de capete, bucăţi de hârtie sau beţe să-i marginalizeze, exproprieze, ostracizeze pe cei 49, aia nu e democraţie. Clar?

Dacă te prezinţi drept “profesor de ştiinţe politice” şi faci eroarea asta se numeste Malpraxis. NU e scuzabil.

E ultima dată când mai comentez doar pe Facebook* chestia asta. Dacă o singură dată mai văd un “profesor de ştiinţe politice” confundând public Democraţia cu Majoritarianismul ies şi eu public. Există totuşi o limită.

Mirel Valentin Axinte:

Mă mir că lumea, chiar şi lumea bună, open minded, vorba aia, mai face confuzia democrație-majoritarianism după ce s-a întîmplat la noi vara trecută, cînd a fost exemplu de manual al lipsei de identitate dintre cele două.

PS: Discuţia pe Facebook, aici. Puţin schimbat, aici. Iar pentru cei care chiar nu vor să vadă legătura, o fotografie.

Paul Dragoş Aligică: Citiţi mesajul disperat al Patriarhului Bisericii Copte

Citiţi mesajul disperat al Patriarhului Bisericii Copte care cere mass media occidentale să raporteze corect publicului situaţia din Egipt şi imploră pe responsabilii politici să înteleagă ce se întâmplă cu adevărat acolo.
Asa am ajuns.

Oare cât va mai dura până când evidenţa incontestabilă şi strigătoare la cer a falimentului de proporţii istorice al politicii externe Occidentale sub bagheta Administraţiei Obama va fi recunoscut public fără rezerve şi note de subsol, aşa cum merită? Câtă propagandă mai pot turna, câtă distorsiune, câtă manipulare mai poate încape pe canalele mediatice controlate de presa occidentală progresistă?

Vă aduceţi aminte cât ne-au frecat la cap cu vrăjelile lor cu diplomaţia, abordarea nuanţată, cooperarea multipolară? Rezultatul: ar fi comic dacă nu ar fi tragic. Şi se vede cu ochiul liber, în ciuda eforturilor disperate ale agenţilor propagandişti sub acoperire care se dau jurnalişti la Associated Press, CNN, BBC şi alte entităţi specializate în coafarea realităţii pe criterii corecte politic şi spre avantajul politicienilor stângisi progresişti.

Ajunsă în sfârşit la butoane, generaţia iresponsabilă a progresismului occidental a făcut praf în mai puţin de două mandate sistemul geopolitic occidental. Unde te uiţi dezastre: Rusia, Asia Centrală, Magrebul, Orientul Apropiat, Egipt, Siria. Parteneriatul Nord-Atlantic însuşi e masa de ping pong pentru pigmeii politicii occidentale ajunşi la putere …

Apropo: Aţi observant cum au dispărut brusc Afganistanul şi Irakul din preocuparea propagandiştilor de la CNN, Washington Post & co de când la putere sunt aliaţii lor ideologici? Nimic. Zero. Ca şi când nu ar fi. Acum câţiva ani raportau şi o pană de cauciuc pe centura Bagdadului.

E absolut jenant. Traversăm unul dintre cele mai ruşinoase episoade din istoria occidentului. Uitaţi-vă ce au făcut în Egipt aceşti inconstienţi. Măcelul pe care îl întreţin în Siria de 2 ani. În Libia, ambasadorul american, omorât şi târât pe străzi cu impunitate.

SUA si UE s-au acoperit de ruşine. Aşa e când la putere sunt nişte pigmei politici alimentaţi de o ideologie impotentă, autodestructivă şi esenţialmente imorală. Asta e.

PS
Îmi place însă cum reacţionează comunitatea creştină globală: Probabil asteapta Ok-ul de la CNN şi New York Times ca corect politic să te indignezi şi să-ţi exprimi solidaritatea cu copţii.

Despre Casa Regală

Fără supărare, pentru prietenii care au simpatii sau au venit în atingere cu Casa Regală în ultimii ani. Vine un moment în care ar trebui să înţelegeţi: Voi îi înobilaţi pe ei cu susţinerea, simpatia şi prezenţa voastră, nu ei pe voi. Voi transferaţi capital simbolic către ei, nu ei către voi.

Vine un moment în care ar trebui să realizaţi că toată chestia cu monarhia a fost odată ce a fost, ar fi putut fi ceva dar nu mai poate fi căci au ratat tot ce se putea rata. Şi a ajuns acum o imensă farsă:

Avem mai nou pe doamna printesa-ducesa (poziţia 5 în linia de succesiune la tron) organizatoare de lupte de cocoşi (profit net, 2000 dolari pe sesisune; mâncarea şi băutura incluse) proaspăt intrată şi ieşită din arestul poliţiei în … Oregon.

Avem pe Alteţa Sa Vodă Consortul, candidat la poziţia de Preşedinte al Republicii România. Da. Aspiraţii politice serioase. În rest, no comment din eleganţă.

Avem pe Majestatea Sa: într-o vreme dadea premii de excelenţă via reviste glossy lui Năstase Adrian, fost şi probabil viitor condamnat cu executare pentru fapte de corupţie. Majestatea Sa: mai nou gazdă primitoare pentru Iliescu Ion şi Voiculescu Dan, numărul 1 şi 2 în topul patologiilor tranziţiei romnesti, cancerul social-politic al României, dacă există aşa ceva, ăştia doi sunt.

Apare din senin în peisaj, de undeva din Anglia, ăla micu, alpinistul-motoristul: 28 de anişori, profesie sşi carieră incerte, venit să preia o parte din funcţiile de reprezentare ale Casei şi eventual conducerea tării pe linia scurtă la succesiune. Nu ştie încă limba română dar până urcă pe tron are timp să o înveţe.

Să continuăm panglicarii şi hahalerele care vorbesc în numele şi în susţinerea monarhiei? Foştii hidrofori? Canaliile intelectuale arghirofile? Eternii aspiranţi la glorie publică cu portofel şi poleială cu sclipici?

Să facem lista momentelor ratate, a gafelor, a lipsei de viziune, generozitate, măreţie sau nobleţe, a oportunismului şi a incapacităţii de a onora o responsabilitate istorică?

Să ne aducem aminte de isteria stupidă cu care o parte a simpatizanţilor regalităţii a primit rezultatul alegerilor dezastruoase, ruşinoase la extrem pentru poporul român, de anul trecut?

Să recapitulăm cum şi de ce Casa Regală a tratat lovitura de stat cum a tratat-o, ratând astfel cea mai mare şansă din 1948 până azi de a-şi reafirma forţa şi menirea istorică?

Nu. Să ne limităm la atât: Dragi preteni,voi îi înobilaţi pe ei cu susţinerea, simpatia şi prezenţa voastră, nu ei pe voi. Voi transferaţi capital simbolic către ei, nu ei către voi. Nu are rost să vă lăsaţi prinşi în farsa asta. E păcat. Locul vostru nu e acolo … Detaşaţi-vă o secundă şi priviţi la ei cu neutralitate: o farsă, un spectacol, o circotecă alimentată de cele mai mundane ambiţii şi slăbiciuni.

Ponta, dai ANI pe baroni?

Elenina Nicuţ:

Cred că lucrurile ar trebui clarificate pînă nu-şi intră în pâine propagandiştii şi manipulatorii USL pe tema asta.

Astfel, ar fi de notat următoarele:

1. cazurile de incompatibilitate au rămas aceleaşi încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003; altfel spus, din 2003 şi până acum nu s-a operat nicio modificare legislativă în acest domeniu;

2. Legea nr. 161/2003 a fost iniţiaţă de Guvernul Năstase şi adoptată în urma angajării răspunderii (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=3876);

3. dacă ne uităm pe expunerea de motive la această Lege (http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/eml_pl220_03.pdf), aflăm cu uimire despre “voinţa politică a Guvernului României de a acţiona pentru combaterea corupţiei”, exprimată inclusiv prin adoptarea unei HG nr. 1065/2001 privind aprobarea Programului naţional de prevenire a corupţiei şi a Planului naţional de acţiune împotriva corupţiei (http://lege5.ro/Gratuit/gmydcmzs/hotararea-nr-1065-2001-privind-aprobarea-programului-national-de-prevenire-a-coruptiei-si-a-planului-national-de-actiune-impotriva-coruptiei);

4. cele de mai sus au fost promovate iniţial doar în teorie, numai bună de scos ochii Comisiei Europene; doar am văzut cu toţii cât de mult au prevenit şi combătut corupţia Guvernul Năstase şi mai ales Năstase însuşi, astfel încât de verificarea conflictelor de interese şi constatarea incompatibilităţilor se ocupau nişte “comisii”…

5. în momentul în care s-a înfiinţat ANI şi, mai ales, a început să funcţioneze independent şi să-şi facă treaba, au început şicanele: tergiversarea termenelor de atacare a actelor de constatare, excepţii de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile care reglementează organizarea, funcţionarea şi atribuţiile ANI (v. cazul Bradisteanu http://www.mediafax.ro/social/curtea-constitutionala-ani-a-luat-la-cunostinta-de-termenul-dosarului-bradisteanu-cu-aproape-o-luna-inainte-6012671) sau cazurile de incompatibilitate, refuzul de a aplica sancţiunile disciplinare în urma rămânerii definitive a actului de constatare (v. cazul Mircea Diaconu) şi, nu în cele din urmă, puternice presiuni politice convertite în iniţiative legislative chipurile “de interes general”;

6. normele de tehnică legislativă impun o serie de cerinţe în ceea ce priveşte conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative: Art. 6 din Legea nr. 24/2000. – (1) Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului;

7. în niciun stat de drept nu regăsim situaţia în care o lege este modificată pe considerente de oportunitate, care, prin esenţa sa, presupune subiectivismul, interpretarea şi arbitrarul, cu atât mai mult cu cât respectiva oportunitate vizează exclusiv siguranţa, stabilitatea, confortul şi, de ce nu, bunăstarea unui grup de interese aflat în conflict cu legea în vigoare;

8. baronii locali declaraţi incompatibili de către ANI, care militează acum pentru modificarea legii, nu fac decât să-şi recunoască starea de incompatibilitate, precum şi sansele minime de succes în contestarea actelor de constatare, astfel încât ultima lor soluţie rămâne modificarea legii, în conditiile pct. 7 şi împotriva normelor de la pct. 6, altfel spus, în mod fraudulos.

Hotnews –  “Bomba nucleara din politica romaneasca”: Baronii locali continua presiunile pentru a scoate din lege articolele care îi fac incompatibili si ii tin departe de functiile de conducere de la regiile si societatile care gestioneaza fonduri europene de sute de milioane de euro

Vocea Rusiei, nişte urechişti băgaţi în seamă

Vocea Rusiei: Nişte urechişti băgaţi în seamă, bănuiţi pe nedrept. Singurul merit: sunt băgaţi în seamă de vreun an şi ceva de formatorii de opinie români. Total aiurea.

“Vocea Rusiei” nu a prezentat nici măcar o dată o informaţie de interes – nu în regim de excusivitate, pur si simplu o informaţie de avangardă, interesantă. Nimic. Deci oricine ar fi ăştia de la Vocea Rusiei, e clar că nu au acces nici măcar la fluxurile preliminare din Moscova. Opinia lor e opinia unuia de pe stradă cu abonament radio-tv. Atât.

“Vocea Rusiei” nu a prezentat niciodată o interpretare de interes sau originală. Doar chestii reciclate la greu din dezbaterile româneşti interne. Deci oricine ar fi ăştia de la Vocea Rusiei, sunt în cel mai bun caz nişte panglicari. Chiar şi reciclajul lor e rudimentar şi dovedeşte o înţelegere şablonardă a realităţii. Formulări lemnoase a ceea ce se poate bănui din cultura generală că ar trebui să fie poziţia Moscovei faţă de evoluţii şi discuţii de la Bucureşti. Penibil.

Pe scurt, “Vocea Rusiei” nu a prezentat niciodată nimic care să valideze cât de cât teza că ar trebui să ne pese de compunerile pe care le produce cu regularitate.

Ideea că putem decoda nu ştiu ce strategii de la Kremlin citind Vocea Rusiei e naivă. Decodăm pe naiba. Decodăm pseudo-jurnalism, propagandă proastă de semidocţi şi frustrările personale ale cuiva care n-a reuşit să răzbească în jurnalismul românesc şi care şi-a găsit niste fraieri la Moscova care-l plătesc.

Ca rusul achită, e clar. Dar important nu-l pot face. Important îl fac să se simtă cei care îl tot bagă în seamă în România. Şi omul sau colectivul se simte chiar important. Probabil că le-au împuiat capul şi la Moscova cu citate din mass media romăneşti: ăia de la Moscova sunt convinşi probabil că Băsescu nu se duce să se culce până nu află ce a mai zis mai nou Vocea Rusiei.

Aşa că, dragi prieteni formatori de opinie, dacă în viitor tot o să mai vreţi să băgaţi în seamă Vocea Rusiei, măcar să ştiţi de ce o faceţi: o faceţi din umanism, să daţi o pâine unor confraţi rataţi şi să le întăriţi moralul vulnerabil şi opinia de sine.

Studii, share-uri şi sîni

Am o rugăminte. Mai bine îmi daţi unfriend (pe Facebook) decât să mă persecutaţi dând share la studii cu adresă ideologică pre-determinată, cu o conceptualizare rudimentară balonată de intuiţii, cu research design strigător la cer, executate de maniaci ai măsuratorilor în care ideologia se substituie teoriei dar care pozează în oameni de ştiinţă că aşa sunt vremurile şi care au preluare instantanee pe canalele de propagandă mediatică de stânga şi progresiste precum NPS sau Huffingtotn precum acesta:

Study: Less Religious Are More Motivated By Compassion Than Highly Religious
http://www.npr.org/blogs/thetwo-way/2012/05/01/151775572/study-less-religious-are-more-motivated-by-compassion-than-highly-religious

Da. E studiul ăla rostogolit cu o determinare frenetică de câteva zile de mediile progresiste şi idioţii utili din dotare care spune că cercetătorii americani scăpaţi liberi la tehnologia modernă de anchetă socială prin telefon şi programe statistice de prelucrare a datelor au determinat că: “Oamenii credincioşi sunt mult mai puţin mânaţi de compasiune în acţiunile lor decât ateiştii”.

Nici nu ştii dacă să râzi sau să plângi de grandioasa descoperire. Sau de evangheliştii ei. Ştiinţa. Oameni de ştiinţă. Sigur, daca stai să te gândeşti o secundă întelegi imediat trivialitatea şi confuzia. Dar asta e altă poveste…

Să nu fie cu supărare, dar dacă tot vreţi să daţi link la un studiu ştiinţific, făcut de oamenii de ştiinţă americani, daţi măcar la ăsta:
“Cercetătorii americani au determinat că femeile cu sânii mai mari sunt mai isteţe.”  Tot ştiinţă, tot metodă ştiinţifică aplicată. Măcar ştim ce facem. Dacă tot e vorba să ne batem joc, cel puţin ne batem joc cu ceva folos sufletesc.

PS
Dincolo de inteligenţa bunului simţ, şi Guttman si Blalock – adică nu nişte “cercetători americani” oarecare în căutare de job şi notorietate prin specularea unor teme corecte politic – au atras atenţia încă din anii 60 – unul din punctul de vedere al conceptualizării, celălat al erorilor estimatorii – de ce astfel de abordări sunt dubioase. Dar măsurarea e lucru mare şi urgent mai ales când ai o misiune socială progresistă de înfăptuit şi mulţimi la galerie care să te aplaude în rol de idioţi utili.

Macar chestia asta cu sânii e mai puţin problematică tehnic. Variabila “sâni mari” neridicând probleme chiar aşa de delicate. Măsurare standardizată. Ştiinţă şi precizie. Artă şi meserie. Trăiască.

Sociologia tranziţiei. Familia Năstase, oameni fini

Paul Dragoş Aligică

Sociologia tranziţiei. Un nou episod. “După ce săptămâna trecută Răducu Mazăre a inaugurat un bar pe plaja din staţiunea Mamaia, sâmbătă seara şi Andrei Năstase a deschis un club de fiţe în Neptun.”

Era o vreme când Năstase Senior colecţiona tablouri, ne rupea maxilarul cu referiri la Sebastian de Grazia, Machiavelli in Hell şi Dialogue aux enfers entre Machiavel et Montesquieu (extensii probabil ale dialogurilor în cabinet între el şi rafinatul consiler-jurnalist-umanist, Emil Hurezeanu) şi în general făcea o poză de despot luminat post-renascentist.

Date fiind premisele de familie şi teza sociologică potrivit căreia primei generaţii de parveniţi şi noi îmbogăţiţi ai tranziţiei îi urmează în famile una educată, responsabilă şi cu simţ civic, te aşteptai ca ăla micu să fie ceva de capul lui. Totuşi. Condiţii a avut. Sebastian de Grazia, nu?

Dar ce aflăm? Club de fitze. Din câte chestii se puteau face, dacă tot era să faci ceva – pornind de la aşteptările şi nivelul semnalizat din familie în afară (exemple: think-tank, ziar, centru de cercetare, centru de educaţie, revistă, fundaţie socială etc.) până la urmă neamul prost, tot neam prost. Club de fitze. Exact ce te aştepţi şi ce era nevoie.

Asta e. Poţi să bagi în ei cât cuprinde – bani, status social, relaţii- centrul de gravitaţie tot acolo e: Club de fitze. Familia Năstase. Oameni fini.

“Cred că avem de învăţat de la Radu Mazăre şi chiar e un exemplu”, a completat fiul fostului premier. El a adăugat că are susţinerea familiei şi că s-a gândit să-şi aducă şi tatăl la Neptun. La deschiderea clubului Bonton Breeze a cântat Connect-R, spre deliciul turiştilor veniţi la Neptun, dar mai ales al turistelor, care au stat la coadă pentru a primi un autograf de la celebrul cântăreţ. – Observator de Constanţa

Sebastian de Grazia, Dialogue aux enfers entre Machiavel et Montesquieu, Machiavelli in Hell, Connect-R.

Guvernarea USL şi opoziţia PDL

Paul Dragoş Aligică

O scurtă trecere în revistă a fluxurilor de ştiri şi comentarii de azi. O concluzie: deci asta a fost şi “guvernarea USL”. Asta fuse şi se duse.

Pregătită atât de furibund atâţia ani, ajusă la apogeu pe un val super-majoritar, ajunsă la putere parlamentară şi guvernamentală aproape absolute. Asta e tot. Au arătat, au dat tot. De acum încolo pot să stea la guvernare şi 3 cincinale. Au arătat tot, au scos totul la vedere. Va fi repetitiv, permutări de noi şi noi forme, mereu si mereu, a ceea ce am văzut deja până acum.

Sunt epuizaţi. Odata cocoţaţi pe funcţii şi funcţioare la putere, cu mânuţele până la coate în banii publici, brusc şi-au pierdut suful. Şi DNA-ul: tic-tic, tac-tac, tic-tic. Nasol moment.

Până acum tot mai aşteptam să vedem ceva, orice care să justifice faima pe care le-o făceau mulţi: ca să vezi ce mega organizare, ca să vezi ştiinţa de a face şi drege, ca să vezi consiliere.

Vax Albina. Au ajuns la putere duşi de o conjunctură politică unică şi ajutaţi de incompetenţa, îngustimea de minte şi venalitatea inimaginabile ale liderilor PDL. Toţi cocoseii şi găinuşele alea cu pietul umflat la TV când erau mari şi tari, s-au dovedit in corpore nişte neisprăviţi politici. Uitaţi-vă bine la ei acum, în opoziţie. Ăştia sunt şi asta e valoarea lor. Ca mâine îi vedeţi iar bombaţi, nu le mai ajungi iar cu prăjina la nas. Ei au fost în opoziţie, măi…

Să-i ţină Dumnezeu acolo unde sunt pe toţi, cel puţin încă un an. Dar tare mi-e teamă că USL se dezintegrează până atunci şi PDL-ul nu. Şi ar fi păcat. De ambii. Să-şi ducă crucea. Asta e soluţia. Până la capăt. Adică la groapă. Am zis.

Senatul liberal, grupare de canalii

Paul Dragoş Aligică

Să nu ne mai ascundem după deget: reacţiile venite din PNL în cazul Fenechiu de la susţinătorii partidului şi de la purtătorii săi de cuvânt “intelectuali”, sunt de toată jena.

Nu că ar fi avut ceva credibilitate până acum. Era pierdută de mult.
Sunt cei care l-au îmbrăţişat pe Becali fără rezerve, nu? Sunt cei care au făcut corp comun în jurul unui psihopat, sunt cei care au susţinut iresponsabil o lovitură de stat. Ce aşteptări poţi avea de la ăştia?!

Totuşi. Mai există şi ceva numit PR. Măcar aşa, de ochii lumii te aşteptai să mişte ceva, acolo.

Există însă în PNL o entitate de interes special. E un grup de indivizi speciali. Nu e mişcare în PNL în direcţia bună în ultimii 20 de ani împotriva căreia aceşti indivizi să nu fi ridicat vocea. NU e ticăloşie făcută în PNL pe care să nu o fi luat în braţe.

Numele sub care este cunoscută această grupare de canalii (şi aici folosesc termenul strict în sens clinic şi tehnic – ăştia sunt nişte canalii) este Senatul Liberal, Bătrânii Liberali sau nu mai ştiu cum îi mai zice azi…

Ştiu ce spun: am fost în PNL din Ianuarie 1990 când s-a reînfiinţat în clădirea anexă de lângă Biserica Armenească. I-am urmărit pe indivizii în cauză timp de 20 şi ceva de ani. Canalii. Ăsta e cuvântul. Canalii bătrâne. Fără menajamente o spun.

Nu credeţi? Credeţi că exagerez? Urmăriţi cele trei teste cheie din ultimul an: Lovitura de stat, Becali în PNL şi Fenechiu azi. Asta spune tot.

Astea sunt conştiintele morale şi istorice ale PNL. Matematic exact.
Aşa partid, aşa constiinţe.