Guvernarea USL şi opoziţia PDL

Paul Dragoş Aligică

O scurtă trecere în revistă a fluxurilor de ştiri şi comentarii de azi. O concluzie: deci asta a fost şi “guvernarea USL”. Asta fuse şi se duse.

Pregătită atât de furibund atâţia ani, ajusă la apogeu pe un val super-majoritar, ajunsă la putere parlamentară şi guvernamentală aproape absolute. Asta e tot. Au arătat, au dat tot. De acum încolo pot să stea la guvernare şi 3 cincinale. Au arătat tot, au scos totul la vedere. Va fi repetitiv, permutări de noi şi noi forme, mereu si mereu, a ceea ce am văzut deja până acum.

Sunt epuizaţi. Odata cocoţaţi pe funcţii şi funcţioare la putere, cu mânuţele până la coate în banii publici, brusc şi-au pierdut suful. Şi DNA-ul: tic-tic, tac-tac, tic-tic. Nasol moment.

Până acum tot mai aşteptam să vedem ceva, orice care să justifice faima pe care le-o făceau mulţi: ca să vezi ce mega organizare, ca să vezi ştiinţa de a face şi drege, ca să vezi consiliere.

Vax Albina. Au ajuns la putere duşi de o conjunctură politică unică şi ajutaţi de incompetenţa, îngustimea de minte şi venalitatea inimaginabile ale liderilor PDL. Toţi cocoseii şi găinuşele alea cu pietul umflat la TV când erau mari şi tari, s-au dovedit in corpore nişte neisprăviţi politici. Uitaţi-vă bine la ei acum, în opoziţie. Ăştia sunt şi asta e valoarea lor. Ca mâine îi vedeţi iar bombaţi, nu le mai ajungi iar cu prăjina la nas. Ei au fost în opoziţie, măi…

Să-i ţină Dumnezeu acolo unde sunt pe toţi, cel puţin încă un an. Dar tare mi-e teamă că USL se dezintegrează până atunci şi PDL-ul nu. Şi ar fi păcat. De ambii. Să-şi ducă crucea. Asta e soluţia. Până la capăt. Adică la groapă. Am zis.

Leave a Reply