delete

Famiglia Gândul

Când scrii, ca jurnalist la Gândul, despre o afacere de famiglie, este bine să gândești dacă ești în posibilitatea de-a arunca primul cu verbul, comparația și locul comun. Adică facem morală fără a avea și calitatea – cam așa s-ar traduce atitudinea Familiei de la Gândul în ce-o privește pe Melania Mandras Vergu, ex-jurnalista lor, despre ale cărei rătăciri deloc morale pe coridoarele Ministerului Educației nu au suflat nici măcar de-o analiză – deși face, mă rog, făcea, parte din anturajul lui Funeriu, un ministru al unui odios partid de Guvernământ, tocat zilnic în editoriale și analize apocaliptice. Mă rog, cuvântul “parte” nu prea are ce căuta pe-aici: ex-jurnalista Gândului făcea parte doar cu copilul ei. Pentru cititorii care au deschis mai târziu Bestiar-ul, facem un rezumat: Melania Mandas Vergu a fost un ziarist român cu adevărat specializat în domeniul educației – numai despre asta scria; iar analizele sale de la Adevărul și, ulterior, Gândul erau clonțoase și nemiloase. Și cum orice luptă duce la câte un rezultat, ex-jurnalista a ajuns consilier al ministrului Educației, Daniel Funeriu – asta după ce, ceilalți doi miniștri ai aceluiași partid, Hărdău și Miclea și-au luat-o sistematic în freză. Din această funcție, domnia sa a patronat o firmă aflată într-o profitabilă relație de afaceri cu ministerul. C-așa-i în capitalismul de cumetrie. Delicatețea/solidaritatea celor de la Gândul în ceea ce o privește tot omerta se poate chema: asta ca să nu vorbim despre omerta în casa Famigliei.

delete

Soluţia imorală: mai ‘utem o listă

“Iată de ce Jurnalul Național va publica o “listă a ruşinii” care va nominaliza politicienii responsabili cu băgatul populaţiei în foame şi condamnarea la moarte a oricărei speranţe de redresare. Cine are acum statutul moral să impună noi suferinţe populaţiei”?

Une liste de la rouchine? On en fait, nous-aussi, ici, chez blogary!

delete

CeTuPeu pe CeTePeu!

Încruntățimea Sa, Editorialistul de la Gândul spune că, prin măsurile asumate, Guvernul Boc condamnă la moarte şi foamete zeci de mii de români. Trezit de către jurnaliștii Realității în timp ce urmărea “Coșmar pe Elm Street se reîntoarce doi”, Cristian Tudor Popescu emite o perlă de inginerie jurnalistico-apocaliptică-SF: „Mii, zecii de mii vor muri. Nu vor avea alimente, bani de încălzire, bani de medicamente”. Apoi, după ce-și aruncă sucurile gastrice pe sticla televizorului, CTP reduce România la un blid de terci într-un editorial: „Luând asemenea măsuri, guvernul PD-L, UDMR coboară România la nivel tribal – bătrânii care nu mai sunt buni de muncă sunt abandonaţi în zăpadă de triburile nordice. Toţi cei care vor vota pentru aplicarea acestui pachet de măsuri, votează pentru omorârea unor oameni”. Și, pentru că unde nu-i cap, e vai de pajură, amicul Hurezeanu îi ține isonul: “Cred că semnalul cel mai prost pe care îl dă acest guvern este că nu se răzgândește. (…) e de neconceput să tragi fără avertizare, fără să strigi „Mâinile sus!” şi fără amortizor de la început”. Cum este să tragi fără somație știu din armată – dar, chiar fără amortizor, de la început… cred că jurnalistul a devenit prea freudian.

Cei doi indivizi, de la înălțimea castronului lor cu icre negre, chiar nu se gândesc că fac victime aruncând astfel de idei printre mințile mai necoapte care accesează netul la Realitatea și Gândul. Pe un postac de-al așa-zisei Opoziții l-am surprins chiar eu cu un comentariu copy/paste în blogosferă de-la-Încruntatul-cu-Sprîncene-Incendiare (îl aveți în iconița din dreapta).

delete

Jurnalistul: formator, sau informator (de opinie)?

Afirmă dl. Adrian Moșoianu în Săptămâna Financiară: Regimul Băsescu avea la dispoziţie încă de acum şase ani toate informaţiile necesare pentru a şti că, fără reforme, pensiile de stat se îndreaptă spre dezastru. Cu toate acestea, n-a luat nici o măsură. Mai mult, “în mod populist”, “noii guvernanţi au preferat, și atunci, ca şi acum, să îi înşele pe actualii şi viitorii pensionari cu ideea că pensiile vor fi mărite prin combaterea „corupţiei” şi a „economiei subterane””. Firește, când se strică, se oprește: fidel şcolii economice felixianiste, dl. Moșoianu nu suflă nici un pâs despre oportunitatea pe care a avut-o România, între anii 2005 – 2008, când creșterea economică – datorată “căpșunarilor”, resursele europene și conjunctura internațională favorabilă ar fi permis guvernanților de atunci să aplice o restructurare mai blândă a statului. Cum ne-am irosit șansele prin dansurile pe masă ale lui Șică Orban, bilețelele roz ale lui Tăriceanu, caltaboșii lui Remeș, varusjismele financiare ale lui Vosganian, clăbucii de la gura lui Crin pentru demiterea președintelui – în care se joacă cu răţuşca Patriciu, Iliescu, Vântu sau Voiculescu. Problemele de sistem ale României au fost agravate exponențial prin deciziile guvernului Tăriceanu: decizii atât nesimțite cât, mai ales, inconștiente. Azi, că vrea, că nu vrea, PDL trebuie să-și asume rolul de reformator, jurnaliștii conștienți pe cel de formator de opinie, iar Felix, că nu ne supărăm, pe cel de informator.

delete

ANAF se luptă cu off-shore-urile lui Vântu

Mai degrabă, ANAF s-a înhămat la o luptă inegală cu suveicile de tocat bani publici inventate de către Sorin Ovidiu Vântu. Pentru a vedea/înțelege ce anume a declanșat această zbatere mediatică a trâmbițelor informatice controlate de către afaceristul SOV, o simplă căutare Google – pe cuvinte ca: “insolvență”, „incapacitate de plată”, “ANAF”, “Realitatea-Cațavencu”, “PetromService”, este complet lămuritoare. Ce zice lumea virtuală cu privire la irealitatea pe care o clamează, furibund, trustul mediatic Realitatea-Cațavencu? Că, sub presiunea falimentului, aflat în proceduri de insolvență, ex-bișnițarul FNI a încercat să facă ceea ce știe mai bine: o escrocherie cu cerere de rambursare de TVA – numai că, de data aceasta, ne mai fiind amicii săi politici la pupitrul cu butoane, ex-condamnatul pentru delapidare în gestiune este pe cale s-o încaseze. Penal. Asta dacă nu cumva reușește, mai înainte, să introducă chiar România în insolvență.

Am să vă rog să fiți extrem de atent la date:

– în 23 aprilie 2009, aflăm din presă că, pe data de 25 martie Tribunalul București a admis cererea privind procedura insolvenței formulată de către compania Constam Metal Buzău împotriva Petromservice Company care deține 18% din Realitatea TV. Până să apuce Vântu să declare că va negocia cumpărarea de către Realitatea-Cațavencu a acestor procente aflate în insolvență – care au generat 328,5 milioane euro pentru acționarii PSV atunci când grosul companiei, adică trei divizii din patru, s-a vândut, la începutul anului 2008, către Petrom -, aflăm că se află în negocieri pentru acestea cu RVA Insolvency Specialists, firma fondată de către Călin Zamfirescu, socrul ministrului Justiției (și pe atunci) Cătălin Predoiu. Lista încrengăturilor PSV cu lumea sindicală, politică, economică și mafiotă fiind extrem de stufoasă, vă las s-o descifrați aici. Noi mergem mai departe. Nu înainte de a remarca: răul a fost produs – grupul șmenarilor care devalizează Statul, în loc să-și plătească datoriile, le-a vândut. În plus, pentru a vedea cum se fac adevăratele afaceri în România, merită să citiți cum PSV Company, fosta Petromservice, societatea aflată în insolvenţă, dar controlată de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu printr-o firmă off-shore din Cipru, se căpătuiește cu 41 de contracte, în valoare de 70,8 milioane de lei, cu mai multe autorităţi locale, pentru prestări de diverse servicii – informație din 11 ianuarie 2010.

– în iulie 2009, Trustul Realitatea-Cațavencu face cerere de rambursare TVA înscrisă în decontul aferent lunii iunie 2009. Din documentele existente la Oficiul Național al Registrului Comerțului, în luna august 2009, R-C figura în procedură de deschidere a insolvenței, fapt ce constituie “element de risc fiscal ridicat, iar pe cale de consecință rambursarea TVA se realizează după efectuarea inspecției fiscale”. De aceea, în 28 septembrie 2009, s-a declanșat inspecția fiscală parțială care a dus la următoarele concluzii: societatea înregistra, la sfârșitul anului 2008, pierdere fiscală semnificativă; cuantumul redus al obligațiilor fiscale reprezentând impozite și taxe datorate bugetului general consolidat declarate de societate; volumul semnificativ al tranzacțiilor economico–financiare derulate cu persoane afiliate constând în cumpărări și vânzări de bunuri și prestări de servicii.

– în 17 iunie 2009: “Preşedintele României l-a acuzat pe Sorin Ovidiu Vântu pentru că trustul de presă R–C îl atacă de fapt pentru că omul de afaceri care-l deţine “nu a mai putut să-şi facă jocurile”. Şeful statului a dezvăluit că, “pe ultima sută de metri a guvernării Tăriceanu”, [Vântu] a beneficiat de “o rambursare ilegală de TVA de 60 de milioane de euro”. Traian Băsescu are o nădejde: “Să sperăm că instituţiile statului îşi vor face datoria”. Preşedintele României a spus că ştie că pe actele oficiale “nu pune semnături Vântu” şi de aceea “alţii merg în faţa procurorilor”. Şeful statului a expicat că Vântu a avut grijă să trimită banii din restituirea de TVA “în Cipru şi să-i bage în Realitatea, tribuna aia în care mi se dau lecţii”. Preşedintele României a arătat şi care este responsabilul de rambursarea TVA către Vântu: “A fost un nemernic de la ANAF”. În opinia sa “domnii de la Petrom Service îşi aranjau rambursarea de TVA necuvenit” după care şi-au declarat falimentul.”

– și, să nu uitați niciodată: acționarul majoritar al Petromservice este celebra firmă din Cipru, Elbahold LTD. Un offshore folosit de Sorin Ovidiu Vântu, omul din față fiind un mai vechi colaborator, Dan Stratan. Aceeași firmă poate fi regăsită în companii ca INSOMAR, Red Apple Communication, partener de afaceri cu Nistorescu șamd.

– mai citiți: aici, aici, aici și aici.

Ce cred eu după ce am citit toate acestea, plus altele pe care vă las să le descoperiți și singuri:

– faza cu scandalul pe plata pe drepturile de autor este perdeaua de fum pe care o scoate R-C în față să-și aducă de partea sa în războiul declanșat împotriva ANAF și a Statului de drept român (ca trust) poolimea din presă – care, cam de prin 2002 – 2003 a început să descopere, timid, plata pe drept de autor. Zic timid, deoarece Legea 8/1996 a drepturilor de autor și-a câștigat drept de aplicare și existență, prin urmărirea efectelor ei și de către organele statului, abia prin Legea 285/23 iunie 2004, completată prin OUG 123/1 septembrie 2005. În plus, R-C nu respectă drepturi de autor, dovadă fiind faptul că a avut conturile blocate de către ORDA. Cei de la ANAF, dacă sunt corecți în acțiunea lor, nu au nici un interes să meargă pe această cale: în fața oricărei instanțe le va fi foarte greu să demonstreze reaua credință a plății, intenția criminală a plății pe drept de autor șamd.

– miza/ținta (de ce anume le este frică patronilor de la R-C) sunt off-shore-urile (vedeți în link-uri încrengătura mafiotă ce duce chiar și la petrolul cu care se joacă Patriciu) și contractele “de producție” care au produs cheltuieli/achiziții fictive. De la achiziții la of-shore-uri – cam aceasta-i calea pe care cred eu că se duce acuma ANAF – de unde și zbaterea mediatică și modul ticălos în care se pune problema „presa” lui Vântu (miza, cred eu, este mai mare: în sensul că, dacă se reușește destructurarea acestor suveici, atunci și lui Dinu Patriciu ar avea de ce să-i fie rușine).

PS: că tot s-a discutat despre demisia lui Răzvan Dumitrescu (aceasta-i doar o supoziție, un zbâc de-al meu, un feeling), vă pun întrebarea: dacă ați fi el, ați fi vedetă de atâta timp (standarde, ce-are să zică mămica șamd) și numele vostru ar apărea pe o listă restrânsă aflată în vizorul ANAF, de doar 15 nume, băgată în “achiziții” și “producție” până dincolo de limita Codului Penal, ce ați face? Ați rămâne vedetă, cu riscul de a vă dezvolta/descoperi/dezvălui latura feminină, alături de Cătălin Voicu, sau, în cazul în care vi s-ar propune, ați accepta un alt post și, între timp, ați face ceea ce știți mai bine – anume să moderați o discuție cu organele statului?

delete

Uni oameni scrie chesti troznite

Uni miniştrii să trezăşte dimineaţa, să pişe, să spală, să îmbracă, să primeneşte, să dă cu miroazne, să suie în maşina dă servici şi să duce la minister. Alţi face la fel da’ începe cu pişearea.

delete

Lista lui Buşcu

Mihai Goţiu scrie mai bine decît Buşcu.

Iulian Leca scrie mai bine decît Buşcu.

Pitici Gratis scrie mai bine decît Buşcu.

Dobrovolschi scrie mai bine decît Buşcu.

Şi Doria Niculescu scrie mai bine decît Buşcu.

Năstase, pe blogul lui, scrie mai bine decît Buşcu.

Ciutacu scrie mai bine decît Buşcu. Mircea Badea, atunci cînd îl imită pe Ciutacu, scrie mai bine decît Buşcu. Chiar şi Alin Ionescu scrie mai bine decît Buşcu. Atunci, mă tot întreb, de ce are Buşcu ambiţia să scrie editoriale în Caţavencu? Pentru că în redacţia aia există măcar doi oameni pe lîngă care – las la o parte orice ironie – Buşcu pare un biet agent cu chipiu care taie procese verbale de contravenţie pentru parcare neautorizată pe domeniul public: Atenţie! Se blochează roţile!

delete

CNA-ul, nişte jeguri!

Amendă de 18.000 de lei.

Ciutacu are dreptate! E linşaj mediatic, cenzură, văduvie, feciorie, himen rupt, poale peste cap! Totuşi, aşa cum o recunoaşte şi el, s-a luptat cu morile de vînt. Dacă nu i-a ieşit bătălia pentru grevă, de ce i-ar ieşi asta? Băiete, nu te lăsa, rămîi pe redută, nu-i chiar totul pierdut. Vorbeşte cu şefu’ să aplice soluţia Andon. Aşa cum CNSAS-ul sau ANI au rămas fără coaie, CNA-ul de ce n-ar putea?

delete

Nu trageți în Ciutarist

Iată, mai jos, o înregistrare pe care unuul din cititorii noştri, mare admirator al postului Cartoon Network, a reuşit să o surprindă la emisiunea “Looney Show” de pe acest post.

Mircea Badea: Dl. Orban a vorbit 10 minute și a ținut un discurs, iar pe mine nu mă lăsați să vorbesc…

Victor Ciutacu: D-voastră ați mâncat ceva stricat înainte de aceasta emisiune…

M.B.: Am mâncat ceva înainte la dumneavostră…

V.C.: La toaletă?

M.B.: Ce mâncați dumneavoastră în fiecare seara aici…

V.C.: Dar nu vă e jenă…

M.B.: Păi dacă mă întrebați așa de urât…

Mircea Badea: Telespectatorii văd că dumneavostră sunteți părtinatoare și că nu ne lăsați timp egal de exprimare. D-voastră l-ați întrebat vreodată pe dl Tăriceanu să vedeți ce a făcut cu 3 miliarde de euro bani pentru investiții?

Victor Ciutacu: Aveți febră de vorbiți așa? V-ați luat temperatura înainte?

M.B.: Nu am. Aveți curajul să dați timpii de emisie să vedeți cât ați fost de părtinitoare?

V.C.: Cine v-a spus că sunteți băiatul cu mucii în freză avea dreptate. Nu sunteți decât băiatul cu mucii în freză?

M.B.: Deci treceți la atacuri la persoană? Cine vă pune sa faceți asta? Amantul d-voastră?

V.C.: Poate să vorbim de amanta d-voastră?

M.B.: Eu v-am vorbit frumos și dumneavostră mă atacați de trei ori pe chestiuni personale în loc să vorbiți de contractele publice?

V.C.: Dumneavostră ați spus că amantul meu este dl Tăriceanu?

M.B.: Am precizat eu că este vorba de Tăriceanu?….

http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/o-seara-cu-boureanu-badea-hoara-si-urban-545421.html

delete

Abținerea e frecție

Cum ar fi ca un jurnalist care produce o știre/informație/relatare să se abțină să o transforme în opinie personală, chiar dacă este extrem de supărat pe știrea/informația/relatarea pe care o produce? Cred că ar fi o frecție (pardon, am vrut să scriu lecție) de deontologie. În fond micile acvaplanări pe text, dau marile derapaje de presă.

http://www.gandul.info/news/grupul-pedelistilor-care-i-arata-bilele-lui-boc-sa-ma-dea-afara-eu-votez-pentru-motiune-6253974

« Previous Entries Next Entries »