Jurnalistul: formator, sau informator (de opinie)?

Afirmă dl. Adrian Moșoianu în Săptămâna Financiară: Regimul Băsescu avea la dispoziţie încă de acum şase ani toate informaţiile necesare pentru a şti că, fără reforme, pensiile de stat se îndreaptă spre dezastru. Cu toate acestea, n-a luat nici o măsură. Mai mult, “în mod populist”, “noii guvernanţi au preferat, și atunci, ca şi acum, să îi înşele pe actualii şi viitorii pensionari cu ideea că pensiile vor fi mărite prin combaterea „corupţiei” şi a „economiei subterane””. Firește, când se strică, se oprește: fidel şcolii economice felixianiste, dl. Moșoianu nu suflă nici un pâs despre oportunitatea pe care a avut-o România, între anii 2005 – 2008, când creșterea economică – datorată “căpșunarilor”, resursele europene și conjunctura internațională favorabilă ar fi permis guvernanților de atunci să aplice o restructurare mai blândă a statului. Cum ne-am irosit șansele prin dansurile pe masă ale lui Șică Orban, bilețelele roz ale lui Tăriceanu, caltaboșii lui Remeș, varusjismele financiare ale lui Vosganian, clăbucii de la gura lui Crin pentru demiterea președintelui – în care se joacă cu răţuşca Patriciu, Iliescu, Vântu sau Voiculescu. Problemele de sistem ale României au fost agravate exponențial prin deciziile guvernului Tăriceanu: decizii atât nesimțite cât, mai ales, inconștiente. Azi, că vrea, că nu vrea, PDL trebuie să-și asume rolul de reformator, jurnaliștii conștienți pe cel de formator de opinie, iar Felix, că nu ne supărăm, pe cel de informator.