delete

Lipsesc doi

Unul s-a furat şi unul s-a stricat.

delete

Cazul Vîntu. Infracţionalitate patologică sau crimă organizată?

“Astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat cheie, a pornit, am întors cheia pe stînga, s-a oprit.”  – SOV, despre Realitatea TV, 6 martie 2010.

În decembrie 2009, a fost cît pe-aci să ne oprim toţi pe stînga. Am scăpat. Organizaţia, însă, a continuat să răspundă comenzilor lui. A fost omniprezentă în spaţiul public românesc, conform comenzilor primite. Începînd de luni, odată cu publicarea unor stenograme din dosarul Vîntu, avem şi dovada acestui fapt. Şi, poate, mai mult decît ne-am fi închipuit. Cum conţinutul stenogramelor, încrengătura tentaculară a afacerilor precum şi trecutul inculpatului sînt bine cunoscute, voi aborda organizaţia astfel:

Şeful. SOV. A fost caracterizat în fel şi chip. Eu am să-i spun, atotcuprinzător, antisocial. Izbitor în tot ce este legat de persoana sa, afişat sau subînţeles, este delirul de grandoare. Cunoscut şi ca megalomanie, acesta presupune o convingere excesivă privind propria-i superioritate, o expansiune delirantă a eului, idei de omnipotenţă şi un orgoliu hiperdilatat. Ca stare permanentă, cazul de faţă, face parte din tabloul clinic al paranoiei, tipul persecutat – persecutor. Individul manifestă idei de reformă socială şi politică, are convingerea că este dotat cu un mare talent, că este o persoană marcantă şi că are legături cu persoane marcante. Comportamentul este normal, logica nealterată, inteligenţa activă. Paranoicul este bine orientat, revendicativ, procesoman şi elimină din relaţiile cu ceilalţi ambiguităţile. Este impenetrabil la critică şi se enervează cînd este contrazis. Manifestă uneori suspiciuni nefondate, percepe atacurile la adresa sa ca afectîndu-i reputaţia şi trece rapid la contraatac. Este insistent în a-şi dovedi aşa-zisa menire superioară prin exercitarea controlului asupra celorlalţi. Manifestă egocentrism, neîncredere, psihorigiditate. Realitatea trebuie să se potrivească propriei interpretări, orice piedică în calea dorinţelor sale fiind înţeleasă ca o nedreptate. Nu admite contraargumente şi îşi mobilizează întreaga activitate pentru atingerea scopurilor propuse. De menţionat, însă, că paranoia este foarte aproape de graniţa cu normalitatea.

Dar să privim lucrurile şi din perspectiva psihosocială. Este unanim acceptat că orice persoană care desfăşoară o activitate infracţională manifestă atitudini negative faţă de valorile sociale, materiale sau spirituale ale societăţii. Frecvent şi puternic accentuate sînt necesităţile sociale, în special dobîndirea de bunuri prin mijloace ilicite. Agresivitatea personalităţii infractoare poate îmbrăca forme diverse, de la cea verbală la cea fizică. Labilitatea psihică se poate manifesta şi în incapacitatea de a fi inhibat de pericolul unei sancţiuni penale.Raportarea tuturor lucrurilor la el înşuşi, considerarea lui ca centru principal de interes şi stabilirea ca ţintă numai a propriilor interese constituie latura egocentrică a personalităţii infractoare. Psihosociologic, toate aceste trasăsături sînt favorizate, uneori chiar determinate de factori politico-socio-economici.

Locoteneţii. Cei cu care şeful tratează direct sînt oameni consideraţi cu greutate în media şi în politică. Greutatea lor se dovedeşte a consta, însă, în lăcomie şi umilinţă. Nu poate fi interpretată  în nici un alt chip slugărnicia cu care acceptă să îndeplinească ordinele şi cu care, scuzaţi, în context, cuvîntul, înghit limbajul vulgar şi diminutivele absolut descalificante care le sînt adresate. Pentru mii sau zeci de mii de euro pe lună şi o anumită poziţie socială, aceste persoane au renunţat la orice urmă de demnitate. În compensaţie, s-au împăunat cu o aură de respectabilitate pe care probabil n-au avut-o niciodată şi au ciugulit ciozvîrte de putere de la masa şefului, putere exercitată asupra celor ierarhic inferiori şi aruncată cu dezinvoltură şi aroganţă în ochii unei populaţii care chiar credea în ei. Un amestec halucinant de jurnalişti, comentatori, analişti şi politicieni  s-au şi se complac într-o hazna al cărei miros nu va dispărea nici măcar atunci cînd nu vor mai fi. Pentru că de sub hainele scumpe, plătite din greu cu m-i, p-li şi fut—ri, a apărut, spre scîrba noastră, mizeria. Hidoşenia mizeriei morale.

Armele. Deseori, locotenenţii sînt şi arme. Dar pe lîngă ei se află o adunătură de mercenari care nu numai că execută ordinele dar intuiesc, anticipează ceea ce doreşte şeful şi acţionează în consecinţă. Li s-a modificat fizionomia conform minciunilor debitate permanent şi li s-a adaptat atitudinea conform isteriei pe care o propagă zilnic.

Aşadar, această aparent strînsură din saloane de psihiatrie sau din straturile sordide ale societăţii, execută, de prea mult timp deja, foc automat la adresa populaţiei. Aceştia sînt călăii.

Şi acum, victimele. Într-un fel sau altul, noi toţi. Lipsiţi de apărare, în faţa acestei maşinării infernale de manipulare şi intoxicare. Noi toţi, pentru că şi cei care ştim ce fac, tot ne lovim de schijele împrăştiate peste tot. Şi ca absurdul să fie complet, călăii noştri pozează acum în victime. Nu ale celui care i-a transformat, cu acceptul lor, în slugi. Nu, ci în victimele celor care încearcă să ne apere pe noi, adevăratele victime. De-a dreptul proşti în disperarea lor, îşi dau o importanţă pe care au visat-o numai şi ameninţă (culmea! tot ei) că dau în judecată instituţiile statului pentru că le-au fost ascultate convorbirile particulare. Tîrîtoarele se consideră bipede. În loc să se ascundă în gaură de şarpe -ei, de unde ruşine?!-, sîsîie grotesc în continuare. Că sînt jalnice sau ilare, lamentaţiile lor nu diferă, însă, cu nimic de bolboroseala falsă a cerşetorilor de la orice colţ de stradă. În mîna întinsă vor să le punem compasiunea şi întelegerea noastră. Ca orice cerşetori, însă, vor rămîne numai cu purcoiul de bani. Asta au vrut, asta au. Dar să nu ceară mai mult!

Activitate. Dacă ţinem seamă de faptul că şeful ştia pînă şi cine va obţine cea mai înaltă demnitate în statul român, am putea vorbi, oare, de crimă organizată? Să vedem. Conform definiţiei, crima organizată este acţiunea unor grupuri de infractori, conspirative şi constituite în scopul înfăptuirii unor activităşi ilegale, cu scopul de a obţine profituri ilicite la niveluri foarte ridicate. Caracterul acestei acţiuni este secret şi bine organizat, avînd un impact social deosebit de negativ. Crima organizată are ca principal scop obţinerea de cîştiguri foarte mari, beneficiază de o structură internă şi de o diviziune clară a rolulilor membrilor acestor grupări şi are un cadru stabil. Ca principii organizatorice  se disting: existenţa unui lider şi a unei ierarhii, un sistem de anihilare a controlului social, planificarea şi specializarea activităţii, preocupare de a corupe persoane din aparatele legislativ, executiv, judiciar şi poliţienesc precum şi folosirea mijloacelor financiare în scopuri politice.  Să adăugăm la toate acestea şi ceea ce scria Dan Andronic în 15 octombrie 2010.

Ţinînd cont de cele de mai sus, precum şi de toate informaţiile apărute în presă referitoare la acest caz, aflaţi că miercuri, 20 octombrie 2010, în plin proces de apariţie a stenogramelor, Preşedintele Senatului României, Mircea Geoană, cel felicitat de către SOV, ca fiind “Domnul Preşedinte al României”, cu trei ore înainte de închiderea scrutinului din 6 decembrie 2009, i-a cerut, printr-o scrisoare, Preşedintelui Traian Băsescu, să elimine din Strategia Naţională de Apărare menţiunea referitoare la campaniile mass media ca vulnerabilitate a siguranţei naţionale.

delete

Nopţi vîntoase

M-am trezit pe la 11 fără ceva, am văzut articolul şi nu mi-a venit să cred. Şi îmi era frică de o prostie de aia majoră, de o perlă infernală…Păi cum îmi servesc mie comemorarea unei femei ucise acum  66 de ani şi 4 luni şi un cocoş decapitat?

Steluţa, nebunatică mică, nu aşa se întreţine un amor cuminte şi roz cu jurnalismul, că doar nu eşti fată în casă într-un cartier select! Şi mai lasă şi tu soldatul, e desuet,  acum e la modă poliţia politică.

delete

La belle şi bestia

Vineri seară, Antena 3 ne-a oferit o emisiune de basme.

Într-un decor straniu, aparent nelocuit, cu servitori bănuiţi, faţa cea arogantă şi genială, îmbrăcată în straie alese, a înfruntat cu demnitate şi curaj provocarea. Camuflîndu-şi perfect inteligenţa în ochii umezi şi expresivi de ciută şi anihilîndu-şi agresivitatea, cu limbă molcomă, a reuşit să pătrundă în fundul sufletului celuilalt. Unde, cu răbdare şi tact, dar mai ales trecînd peste multe, a descoperit, cu nesperată plăcere, fiorul frumuseţii interioare. Fire sensibilă, nedorind să vadă sînge, a profitat de ocazie cu ajutorul alifiei magice a respectului şi prieteniei. A putut fi penetrat astfel, pe deplin, de vigoarea fanteziei şi de dimensiunea copleşitoare a dragostei de oameni. Recunoştinţa s-a revărsat din ambele părţi în valuri, valuri, firesc, cu căldură. Iar cine a dominat pe cine, în poveste, zău, nu mai are nici o importanţă cînd pentru toată lumea se termină cu bine.

Peste momentele fierbinţi a plutit, însă, duhul zînului cel rău şi chel dar uneori simpatic. Care a blestemat fermecătoarea făptură plină de bunătate să poarte stigmatul  hidoşeniei de zeghe vreo cîţiva ani. Cam cîţi va hotărî femeia chioară să-i pună în balanţă.

Iar noi… Noi, suflete rele, sîntem condamnaţi să rămînem stane de piatră. Pînă cînd ne vom recunoaşte greşeala de a nu fi apreciat iubirea, altruismul, sinceritatea…

Noapte bună, români. Are cine să vegheze pentru voi.

delete

Adevărul, savuros!

Lăsaţi porcoşeniile şi uitaţi-vă bine. Borfaşul şi comunistul ştiau cu aproape o lună înainte de alegeri că Oprescu este  primar general al capitalei!

Ori vă bateţi joc de o exclusivitate, ori n-aţi învăţat nimic din povestea pixelului albastru!

delete

The E-Files

Doamna Udrea,

Vă rog, ca de la femeie la femeie! Ceva mai multă grijă, dacă se poate… După o călătorie cu elicopterul, estompaţi cu fard corector urmele de la cască. Agenţii Scully şi Mulder se ocupă de adevărul de dincolo de noi, e păcat să-i deranjeze cineva pentru adevărul de seară.

delete

Romel, file de catalog

Păi, doar atît? De ce nu şi cea mai mare notă obţinută de Romel la bacalaureat? Foile matricole ale lui Romel, începînd cu clasa I, nu? Eventual, o declaraţie a profesoarei de matematică, edificatoare pentru cea mai mică notă a lui Romel. Şi, pentru o investigaţie serioasă, referinţe de la grădiniţă. Dar la creşă cum s-a descurcat?

delete

Net, grăitoare!

Sau unde dai şi unde crapă.

delete

Dana Grecu, un caracter

Antena 3, “La ordinea zilei”, 4 octombrie 2010. Între minutele 4.20 şi 17.30.

delete

Cenaclul “Totuşi jelirea”

Nu, nu vă gîndiţi la pomeni sau donaţii. Nu că nu ar fi bine primite, dar poate nu vă număraţi printre cei cu posibilităţi  pe măsura nevoilor lui. Dacă doriţi, oferiţi-i unul sau mai multe locuri de muncă. Vîrsta înaintată este compensată din plin cu  experienţa vastă. Cît despre sănătate, chiar nu aveţi a vă face griji. Omul a zis în repetate rînduri că e pe moarte, doar că fatalitatea a crezut, de fiecare dată, că-i 1 aprilie.

Este policalificat şi poate, cu uşurinţă, să practice următoarele meserii: culegător maşină turnat rînduri, asamblor-legător structuri din paie, reparator-înfierător elemente refractare, prelucrător sisteme de epurare, şlefuitor carcase şi produse abrazive, formator-călitor scule, asistent celulă de electrocriză, verificator cercuri de butoaie, detector pierderi gaze, laborant medical probe digestive, aburitor cu pluta, creator tehnic de construcţii artificiale, lucrător curăţătorie tradiţională piei şi blănuri, preparator gogoşi, rămar-poleitor cu materiale fibrolemnoase, creator-modelier ansambluri interioare şi exterioare, calibrator maşini etichetat, operator compuşi organici ai sulfului, bobinator-miezuitor, fixator lacuri, vopsele, uleiuri, impregnator spume, manipulator elemente organice, asistent studiu laboratoare zoologice, proiectant acoperitori cu tablă, confecţioner şabloane, retuşor produse din deşeuri, răsucitor fire de înaltă influenţă, defectolog.

Cunoaşte la perfecţie limbaje de operare ode, omagii şi elogii.

Limbile nu constituie o problemă.

« Previous Entries Next Entries »