Dacă nu vă pasă, staţi acasă!

 Din greşeală în greşeală, Ponta a pus mîna pe ţară

Nu sînt, n-am fost şi nu voi fi membru PDL, n-am lucrat, nu lucrez şi nu voi lucra pentru PDL, Traian Băsescu sau alţi politicieni. Vreau să lucreze ei pentru mine. Sînt cetăţean al României. Acestea fiind zise:

Sînt momente în care statul pe bară este garanţia dezastrului. Acum este unul dintre acele momente. În care chiar trebuie să hotărîţi ce vreţi. Da? OK. Atunci, fie cu Ponta, fie cu Băsescu. Hotărîţi-vă.

Dacă alegeţi Băsescu, vă invit să scrieţi pe o foaie, mare, singurele idei de bun-simţ în aceste zile, după părerea mea:  “Demisia lui Ponta, Demisia guvernului USL, Guvern de tehnocraţi pînă la alegerile generale.”

Dacă nu-l vreţi pe Ponta, dar ziceţi că vă e mult prea silă ca să-l mai vreţi pe Băsescu, gîndiţi-vă. Cine să se mai lupte cu Ponta? Cine mai poate să se lupte cu Ponta? Cine îl mai poate opri pe Ponta? Societatea civilă? Independenţii? Majoritatea tăcută? Am văzut cu cît succes. Iată! Dacă vă e mult prea silă de PDL, gîndiţi-vă. Mai e vreun partid capabil să-l susţină pe Băsescu împotriva lui Ponta şi să se lupte cu USL?

Vă invit să luaţi foaia de mai sus şi să veniţi azi, miercuri, cu soţiile, soţii, prietenele, prietenii, copiii, rudele, vecinii, de la ora 19.00, la plimbare în Piaţa Victoriei şi joi, de la ora 18.00, în Piaţa Revoluţiei, la mitingul PDL. Să scandăm “Demisia, demisia” şi alte cimilituri de succes. Dacă strada rămîne goală, asta e! Ponta a cîştigat. Şi anume, definitiv. Portavioanele americane nu vor veni să-l dărîme, iar UE n-are nici măcar portavioanele ei.

“Noi nu sîntem partide! Jos politica! Fără politicieni! USL=PDL!” Mai bine neutri, să vedem ce se mai întîmplă. Poate reuşim să împăcăm şi capra şi varza. Serios? În alt context, poate mergea. În acest context, cu capra şi cu varza am ajuns unde sîntem: varză, şi puşi capră. Cu analize de genul: oricine e mai bun ca Băsescu şi PDL. Sau de genul: lasă, să meargă Ponta din greşeală în greşeală pînă pierde alegerile la toamnă.

Din greşeală în greşeală, Ponta a pus mînă pe ţară. În nici două luni. E a lui. Lovitura de stat s-a dat. “La toamnă” nu mai există.

Aşadar, Ponta sau Băsescu? Dacă alegeţi Ponta, evident, mergeţi să-l felicitaţi. Şi cereţi-i o slujbă, o subvenţie, o bursă, o alocaţie, o pensie, ceva. Acum e momentul. Mai tîrziu, sigur n-o să mai fie.

Dacă alegeţi Băsescu, veniţi miercuri, ora 19.00, la plimbare în Piaţa Victoriei, cu soţiile, soţii, prietenele, prietenii, copiii, rudele, vecinii şi cu foaia pomenită la început, să scandăm “Demisia, demisia” şi alte cimilituri. Şi joi, ora 18.00, în Piaţa Revoluţiei, la mitingul PDL, să scandăm aceleaşi lucruri.

Dacă nu credeţi că e necesar, iată ce îmi spunea un prieten mult mai tînăr, pasionat de istorie: “E ca-n 1946!” Rămîneţi pe bară, staţi acasă şi va fi mai rău ca-n ‘46. Cu complicitatea voastră, de data aceasta.

KAMIKAZE

Dragoş Paul Aligică – Lovitura de stat

Traian Băsescu: “Cert e ca România e legitim prezentă la Consiliul European, dar nelegitim

Conferinţă de presă a Preşedintelui Traian Băsescu, 28 iunie 2012, Bucureşti, ora 14.30:

 – E prima oară cînd sînt împiedicat să-mi exercit atribuţiunile constituţionale.

 – Aş remarca faptul că este pentru prima dată în perioada post-decembristă, în 22 de ani, cînd un premier îşi asumă prerogativele preşedintelui fără să aibă un mandat de la acesta. Aş spune puţin mai mult – o asumare nelegitimă.

Întrebare: Aţi vorbit de o reprezentare nelegitimă. Care e motivaţia pentru care nu l-aţi mandat pe premier?
Răspuns: Nu a venit să ceară mandat. M-a anunţat doar că se duce. Azi la ora 12.00 mi-a dat un telefon să-i aprob un mandat. Deocamdată nu l-am primit.  Mandatul pentru Consiliul de azi e extrem de complicat, şi sînt convins că nu l-au înţeles. E bine însă că azi discuţiile sînt incipiente.

Întrebare: E inclus şi MAE în împiedicarea dvs. de a participa la Consiliul European?
Răspuns: Mă refer la două instituţii cînd spun că am fost împiedicat. Probabil că nu ştiţi, delegaţiile – aşa am stabilit de 8 ani – ca preşedintele să transmită la MAE delegaţia cu care participă la Consiliul European. Asta pentră că sistemul de comunicaţii al UE e locat la MAE, delegaţiile se comunică prin sistemul confidenţial. Am transmis pe 28 lista delegaţiei, am primit răspuns semnat de la Ministerul de Externe prin care mă informa că nu se va transmite la Bruxelles din dispoziţia premierului. Ieri, după decizia CCR am transmis încă o data delegaţia la MAE şi la premier, apoi am transmis-o înca o dată la ora 23.00 la MAE, dar pînă dimineaţa, delegaţia stabilită de mine nu a fos transmisă la Bruxelles.  Ca atare, prin decizia premierul şi a ministrului de externe, preşedintele a fost împiedicat să îşi exercite mandatul pentru că nu figurează pe delegaţia oficială a României.

Întrebare: Înainte să-l desemnaţi premier pe Victor Ponta, aţi discutat problema reprezentării României la Consiliul European?
Răspuns: Da. Vă multumesc.

HOTNEWS

Constituţia României:

Art. 1, alin. 5: “În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Art. 142, alin. 1: “Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei. ”

Jurămînt învestire funcţie prim ministru, Victor Ponta, 7 mai 2012:

“Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

_________________________________________________________________

Aşadar,  pe noi să ne ajute Dumnezeu!

UPDATE: euobserver.com – Romanian PM ignores court, heads to EU summit – “But it is the first time a Romanian official openly ignores a ruling of the Constitutional Court.”

Declaraţia de independenţă a PDL-ului faţă de politică

În condiţiile în care scandalul Năstase ia amploare de la oră la oră, iar ceea ce s-a întîmplat în noaptea de 20/21  iunie începe să iasă la iveală ca fiind o făcătură, în condiţiile în care DNA-ul luptă ca un infractor să nu ne umilească pe noi toţi, împreună şi pe fiecare în parte, ca români supuşi legii, în condiţiile în care, înainte de suspendarea preşedintelui Băsescu, USL încearcă prin toate mijloacele, ajutat de pedelişti, pe alocuri, prin părţile esenţiale, să suspende legalitatea, ajutîndu-l pe dovedit definitiv şi irevocabil coruptul  Năstase să scape de executarea pedepsei cu puşcăria, în condiţiile în care ofensiva bolşevică este extrem de  puternică şi de o amploare fără precedent, iar restauraţia nu se referă la anterioarele guvernări pesediste, ci la anii cei mai negri ai stalinismului feroce, unicul candidat la funcţia de preşedinte al singurului partid, teoretic, de opoziţie, Vasile Blaga, declară:

“Eu nu doresc să comentez în niciun fel acest caz. Sunt convins că instituţiile statului, repet, sunt convins că instituţiile statului îşi fac şi îşi vor face datoria. Nu pot să nu remarc eforturile disperate, de multe zile, ale PSD-ului, ale USL-ului, de a politiza acest caz, făcând mult rău României”

Echidistant, aşa cum ne-a asigurat puterea că este, Blaga confirmă, cu această declaraţie,  că este la jumătatea distanţei dintre lege şi fărădelege, adică nicăieri. Confirmă, pentru mine, cel puţin, moartea parlamentară a opoziţiei şi moartea  PDL ca partid politic. Dacă, în condiţiile în care recunoaşte eforturile disperate ale USL de a politiza cazul, nu are de făcut nici o declaraţie politică, în replică, Blaga mai poate face un singur lucru:  să-şi ia PDL-ul rămas şi să-l ducă la IML, pentru constatarea decesului. Semnată de infractorul Năstase.

UPDATE: Cei 9 parlamentari PDL care au votat alături de USL modificarea legii referendumului pentru simplificarea procedurii de demitere a preşedintelui:  Chirilă Constantin, Oprișcan Mihai Doru, Bode Lucian Nicolae (lansat de MRU în campanie), Rădulescu Adrian, Șandru Mihaela Ioana, Stroian Toader, Axenie Carmen, Blaga Iosif Veniamin, Albu Gheorghe (via Dan Tăpălagă, Facebook)

Ponta, negrul lui Băsescu?

Liviu Dragnea, secretar general PSD:

“Noi nu o să acceptăm şi premierul n-o să accepte să se meargă la Consiliul European şi domnul preşedinte Traian Băsescu să stea pe scaunul alocat României şi premierul să stea în spate cu evantaiul. Nu, aşa ceva nu!”.

“Curtea Constituţională nu are competenţe în a soluţiona astfel de divergenţe şi să dea o decizie a CC care să lămurească lucrurile. Curtea poate constata că într-adevăr este un conflict instituţional şi cam atît.” […] “Noi sperăm foarte mult ca această instituţie, Curtea Constituţională să nu-şi depăşească atribuţiile şi cred că nici n-o va face.“

Nu, dom’le, nu, calmaţi-vă, nu-i nevoie de evantai, acolo-i aer condiţionat. Şi nu, nu mai fiţi nici atît de disperaţi să influenţaţi CCR, că CCR-ul ăsta oricum lucrează cu marfa pe care i-aţi dat-o tot voi, Constituţia iliesciană din 2003.

Trageţi – ho, nene, ce te sperii aşa uşor? – aer în piept şi respiraţi adînc aerul rarefiat al înălţimilor, domnu’ Dragnea, doar sînteţi la putere. Şi cam atît.

Adevărata natura a Monicăi Macovei : Căţea lubrică cu sfîrcurile întărite de ură rînjită

Dan Alexe:

Cum spuneam, senatorul Dan Şova scrie că Monica Macovei are “o poziţie ruşinoasă şi inumană” punand la îndoială starea sănătăţii lui Năstase, că Macovei “instigă la ură”, apoi că “ceea ce a făcut Ioan Rus este uman”.
Macovei, mai zice el, e “o persoană lipsită de orice fel umanitate şi care nu ştie altceva decat să genereze ură. Cred ca nici măcar Traian Băsescu nu e capabil de atata răutate”…

Ne întrebam cine le scrie ăstora comunicatele, de repetă “uman” şi “inuman” şi “răutate inumană” de vreo cinci-şase ori în două fraze…Şi ne mai întrebam dacă nu cumva Dan Şova e tîmpitul astral care a spus acum nu mult timp că evreii au trăit in puf  în vremea lui Antonescu…

Oricum, sa rămînem la inumana Macovei, tratata cu prea multe precauţii in acest comunicat omenos. PSD nu mai are snagă în retorica şi n-ar trebui să se oprească la vorbe atat de blande pentru a califica aceasta creatura nefeminin ideologizata.

Propun o serie de formule care i-ar pune şi mai bine în evidenţă adevărata natură în ochii poporului:

———-
— Căţea lubrică cu sfîrcurile întărite de ură rînjită.

— Bestie imundă cu feminitate incult atrofiată de dreapta.

— Arătare infernală pierdută în meandrele răutăţii visceral ideologizate… Vaca.

— Vacă nefeminină cu obscenitate hămesită de viperă abisal rea.
————

Un complet Facebook impartial a decis astazi ca cea mai adecvata formula e prima : “Cãţea lubricã cu sfîrcurile întãrite de urã rînjitã.”

Amintim PSD-ului în pană de retorică şi imaginaţie că verii noştri albanezi numesc o prostituată: lopa (vacã), termen preluat de ei din neştiinţă din latină, de la lupa (lupoaică), pentru că strămoşii noştri latini numeau o prostituată : lupa (lupoaica, animal lubric, de unde şi legenda paralelă că Romulus şi Remus fuseseră copiii unei prostituate, lupa, însă printr-un joc de cuvinte pios s-a zis ca mama lor ar fi fost o fiară; noi, desigur, nu putem accepta varianta ce ne-ar face scoboratori dintr-o femeie uşoară, în ciuda comportamentului multora de prin părţile noastre, unele chiar intrate în politică).

———

Larg ecou internaţional, impresionantă recunoaştere mondială a activităţii doctorale a comanda

Documentaţia şi grafica, Redacţia Bursa

Se poate da şah la nebun?

Mat.

UPDATE: DA!

În temeiul atribuţiei Curţii Constituţionale, de garant al supremaţiei Constituţiei şi
a obligaţiei de respectare a ei, se solicită Curţii, de către Preşedinte, să se pronunţe
asupra acestor fapte, de încălcare a Constituţiei, de către Guvern şi primul-ministru.
– Aprecierea că Preşedintele este obligat să numească un ministru „propus în mod
unilateral de către primul-ministru”, ca obligaţie constituţională a Preşedintelui, nu este „o
simplă şi implacabilă formalitate”, deoarece este contrară rolului constituţional al
Preşedintelui, prevăzut de art.103 alin.(1), art.85 alin.(2) şi art.107 alin.(3) şi (4) din
Constituţie.
– Dreptul Preşedintelui de a numi un ministru „nu poate fi unul strict formal”. Preşedintele
are legitimitate electivă, care-i dă „un drept propriu de apreciere politică asupra competenţelor
unei persoane de a fi membru în Guvern”, iar cu privire la ministrul afacerilor externe,
Preşedintele având şi atribuţii directe, de reprezentare a statului în raporturile internaţionale,
este cu atât mai motivat, mai constituţional, legal şi moral, să aibă „un cuvânt de spus în
desemnarea ministrului de externe”.
– Se precizează că primul-ministru are atribuţia de a propune, iar Preşedintele are
atribuţia de a numi, adică de a decide şi deci şi de a alege între alternative posibile.

UPDATE 2:  Precizări ale purtătorului de cuvînt al preşedintelui României cu privire la învestirea domnului Puiu Hașotti în funcția de ministru al Culturii și Patrimoniului Național – via Elenina Nicuţ

Ponta-şi recunoaşte murdăria

“Spre deosebire de preşedintele Traian Băsescu, eu nu lucrez cu arme ascunse şi murdare”, declara ieri,  printre altele, premierul Victor Ponta.  Din perspectiva şirului halucinant de vorbe şi fapte care-i caracterizează activitatea din ultimii doi ani, nu ar fi nimic special, nimic care să merite o cît de mică atenţie, o minimă analiză. Ce să alegi şi, mai mult, ce să înţelegi din gura unui om care, de cîte ori deschide gura, te face să te simţi în plin absurd, să verifici dacă nu cumva visezi urît ori dacă trebuie să-ţi fie frică de ticăloşia celui ce se ascunde sub figura unui copil nimerit din pură întîmplare într-o poziţie destinată, teoretic cel puţin, exclusiv oamenilor responsabili? Şi totuşi, merită ascultat. Pentru că omul acesta, aflat permanent într-un delir verbal care impunea de mult un consult psihiatric, este expresia disperării. O disperare din ce în ce mai prost mascată, care îi joacă în asemenea măsură feste, încît a început să spună adevărul. Să se incrimineze singur. Ascultaţi-l aici.

Şi acum, la ce arme ascunse şi murdare se referă? La propria teză de doctorat! Sigur, nu asta ar fi vrut să spună, ci că tot ce i se întîmplă e o făcătură a preşedintelui, un dosar instrumentat politic, menit să-l denigreze, o lucrătură a serviciilor, o răfuială personală a lui Traian Băsescu, “un sabotaj la adresa românilor“. Numai că, citite în cheia realităţii nemistificate zi de zi, vorbele lui sînt chiar adevărate. Sabotajul la adresa românilor există, e real, numai că sabotorul este însuşi Ponta. El pune în pericol credibilitatea noastră, a tuturor, pe plan extern. Cînd presa din întrega lume vuieşte despre scandalul acuzelor de plagiat la adresa lui, cînd dovezile sînt deja zdrobitoare, iar omul, în locul pasului firesc înapoi, accelerează în negarea hăului ce i se deschide la picioare, el, din poziţia pe care o ocupă, ne pune pe toţi în situaţia de a fi reprezentaţi de unul care a furat, de unul în al cărui cuvînt, în asemenea condiţii, cine ar mai putea avea încredere? Ponta însuşi este, în acest moment, cel mai mare factor de risc pentru România, cel din cauza căruia riscăm să cădem şi noi. Sau nu, corect este, de fapt, Ponta este exponentul celui mai mare factor de risc pentru România. Pentru că lucrătura de care vorbeşte, dosarul, da, politic, intregile ţesute subteran sînt, de asemenea, reale. Doar că nu aparţin celui al cărui nume este rostit obsesiv de Ponta, ci chiar celor care l-au propulsat la vîrful politicii româneşti. Din perspectiva asta, omul ar putea fi o victimă. A fost şi va mai fi, pentru scurt timp, unealta de care s-au folosit ai lui şi nimeni altcineva, piesa de sacrificiu în jocul, nu mă îndoiesc că ascuns şi murdar, al alor lui, nu al altcuiva. Cînd îndrumătorul tezei de doctorat a lui Ponta, omul care a girat lucrarea,  este însuşi Adrian Năstase, căruia Ponta i-l dedicase pe Balaban Grăjdan ca să-l scape de acuzaţia de şantaj din dosarul Trofeul Calităţii, cînd ministrul interimar Liviu Pop schimbă componenţa Comisiei de Etică cu zece zile înainte de dezvăluirile despre plagiat, cînd Ponta, împreună cu Năstase şi Titus Corlăţean, actualul ministru al Justiţiei participau, în ianuarie 2011, la un miting neautorizat la Piteşti, pentru eliberarea baronului PSD de Argeş Constantin Nicolescu, acuzat de corupţie, acesta fiind ulterior chiar eliberat din arest preventiv de unul dintre cei de la care Ponta a plagiat, dar care nu vrea să depună sesizare pentru că a fost furat, profesor universitar Dumitru Diaconu, la vremea aceea preşedinte al instanţei de judecată de la Curtea de Apel Piteşti, putem vorbi de o adevărată reţea. Dacă nu chiar despre celebra reţea a lui Cătălin Voicu, senator PSD, care după peste un an şi trei luni de puşcărie îl garanta pe Corlăţean la audierile din comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Aşadar, Ponta ar putea fi o doar victimă a reţelei.  Cu o singură condiţie, să nu fie şi complice. Dar cînd procurorul Ponta ignoră cu bună ştiinţă probele împotriva sa, acuzînd în schimb oamenii care i-au descoperit hoţia şi impostura, nu mai poate fi vorba de o victimă decît a propriei prostii, infatuări şi a ambiţiei nebuneşti de parvenire. De o victimă a propriului caracter. Vinovăţia celor din spatele lui Ponta devine, astfel, subsidiară propriei lui vinovăţii, Ponta însuşi fiind arma murdară folosită de ai lui, acum, ca ultim element de noutate,  şi împotriva sa. Ceea ce înseamnă, pînă la urmă, complicitate. Inclusiv mistificarea adevărului prin care Ponta încearcă, în ceasul al treisprezecelea, să se salveze.

UPDATE: Bumerangul va mai lovi, Ponta ştie. Şi după clasicul manual de manipulare, decredibilizează sursa, acum chiar înainte de apariţia faptelor.

“Va rog sa fiti pregatiti pentru cele mai urate si murdare atacuri pe care vi  le-ati imaginat vreodata.” – Hotnews

Dan Alexe – Cum am dus-o pe Herta Müller la Luxembourg (sau: Cum lucreaza de fapt ICR-ul)R

Cele ce urmează reprezintă, din punctul meu de vedere, cea mai substanţială, pertinentă şi fără echivoc relazare despre ICR. Şi total neutră.

Deci, Dan Alexe:

O prezentare clinic-factualã a solidei mele experiente de lucru cu ICR-ul… nu stiu daca va ajuta in dezbatere :

In 2007, am avut in sarcina organizarea unei parti importante a evenimentelor culturale românesti la Luxembourg, in cadrul anului “Luxembourg-Sibiu, Capitale Culturale ale Europei”. Fusesem angajat cu un an inainte, in 2006, de catre Kulturfabrik, cel mai important centru cultural din Marele Ducat, care a avut in sarcina organizarea a jumatate din evenimente, de-a lungul intregului an 2007.

Kulturfabrik mi-a dat mîna libera in programare: trebuia, pe de o parte, sa organizez pentru tot anul evenimente aproape saptamanale prin care sa vina la Luxembourg scriitori, muzicieni, pictori, cineasti, samd, din România, si sa punem in scena o piesa româneasca. Trebuia sa-i conving sa vina si, daca se putea, sa mai gasesc si sponsori in Romania.

De la bun inceput, inca din vara lui 2006, am mers la ICR, la Bucuresti, cu un intreg pachet de proiecte de evenimente care trebuiau sa acopere tot anul 2007. Proiectul meu (sustinut de Kulturfabrik) de a aduce artisti români la Luxembourg era urmatorul:

— pe linga inevitabilele turnee de muzica populara si proiectii de filme, urma sa avem cite o seara literara pe luna, aducand scriitori si oameni de cultura din România, care impreuna cu scriitori din Luxembourg si Belgia aveau sa citeasca fragmente din opera lor, in româna si franceza (parte din traduceri aveam sa le fac eu);

— expozitiile de arta contemporana aveau sa fie umplute in special cu artisti contemporani contestatari si novatori, precum Gorzo, de pilda;

— piesa de teatru avea sa fie pusa in scena de Radu Afrim si sa fie o piesa de Matei Visniec (Radu Afrim isi va aminti ca el alesese o piesa care nu-mi parea potrivita si ca i-am sugerat insistent sa aleagaMansarda la Paris, pentru ca e despre Cioran, Cioran venea din Sibiu, etc; lui Visniec ii era indiferent ce piesa alegem).

Pentru un program atat de complex, am contactat personal toti scriitorii pe care doream sa ii invit, facandu-i sa accepte fara remunerare participarea la un asemenea eveniment…

Dupa care am mers cu programul doldora la ICR, cerandu-le sa finanteze, in numele culturii române, participarea acestui intreg poporet, de-a lungul intregului an 2007, pe scenele din Luxembourg. La urma urmei, era anul Sibiu – Capitala Culturala.

ICR-ul a acceptat, dupa ce programul a fost discutat si puricat financiar in adunarile lor. ICR-ul a finantat deplasarea tuturor scriitorilor, artistilor, cineastilor, muzicienilor si a imprimat afise si brosuri, etc. Anul cultural româno-luxembourghez a fost un urias succes…

Unde vreau sa ajung cu atatea detalii?… La asta: niciodata, intr-un an si jumatate de colaborare, nimeni de la ICR, NIMENI !!… nici Patapievici, nici Mihaies ori Tania Radu, pe care ii vedeam de altfel foarte rar, nu mi-a sugerat vreodata sa invit sau sa favorizez pe vreun artist preferat de ei!…

Am ales si discutat si invitat singur pe cine am vrut, tot anul. Evident ca uneori erau mici discutii, insa erau doar de clarificare: de ce cutare si cutare? Dar era un „de ce“ justificat, de curiozitate institutionala obligatorie. Ba chiar, acolo unde nu ma pricepeam, si anume: selectia si organizarea concertelor grupurilor folclorice, ICR-ul a fost de acord sa cooptam -fara plata!- o experta externa:Speranta Radulescu de la Muzeul Taranului Român, care a si insotit grupurile in turnee.

ICR-ul a finantat in parte si piesa lui Visniec despre Cioran, in regia lui Afrim, care a avut un succes atat de mare incat a fost invitata anul urmator la Festivalul de la Avignon!…

Mi-e greu sa-mi amintesc acum toate detaliile unei colaborari atat de lungi si complexe, in care nimeni nu si-a bagat nasul sa-mi sugereze pe cutare sau cutare. Sigur ca in selectia mea de oameni care au venit sa citeasca la Luxembourg s-au numarat si Cartarescu, Blandiana, Brumaru, Agopian, et co., dar asta e pentru ca eu doream sa ofer o panorama a literaturii române, insa nimeni nu m-a oprit sa-i aduc pe Razvan Radulescu sau Florin Lazarescu, sau pe Ioana Bradea cu al sau Bãgãu (desi ea si-a anulat venirea in ultimul moment din motive personale, dupa cum nu a putut veni nici Radu Aldulescu).

Colaborarea mea cu ICR-ul a fost uluitor de lina si neideologizata, cu un mecanism financiar de sponsorizare perfect transparent si justificat pina la ultima centima din ambele parti.

Singura data cind mi s-a facut o sugestie in cadrul ICR-ului a fost una de un bun simt elementar si care avea sa duca la unul din momentele de virf ale anului. Dupa trecerea in revista a selectiei mele literare, care acoperea intregul an 2007, cineva de la ICR mi-a zis: „Dar de ce nu faceti si o seara speciala despre literatura de limba germana?“

Era o scapare atat de evidenta, incat nici nu mai avea rost sa ma rusinez… Cum pe la inceputul anilor ’80, inainte de a pleca din tara, ii cunoscusem pe cei din Aktionsgruppe Banat, am pus-o imediat pe lista pe Herta Müller. A fost una din serile cele mai reusite ale anului, cu Herta Müller citind in cafeneaua dinKulturfabrik… Doi ani mai tîrziu primea Nobelul !…

Si astazi, cei de la Kulturfabrik imi spun ca nu-si revin cã au avut un premiu Nobel in cafenea.

Iata. Cam asta e experienta mea cu ICR-ul. Niciun fel de ideologie, niciun fel de ambiguitati din partea lor si o nesfarsita intelegere si bun simt in colaborare.

Mai adaug ca nu obisnuiesc sa laud institutii… ba chiar rareori laud oameni.

—————