Andon turnând peste viitor beton

“- Bună ziua, aș dori să vorbesc cu Sergiu Andon.

– Da, este în grajdul bovinelor – îl veți recunoaște ușor, are la el legitimația de membru PC.”

Cam atât – dacă acum avem un astfel de prezent, este meritul atâtor andoni sub acoperire care au știut să pună tălpi/piedici, în trecut, viitorului.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Sergiu_Andon-fost_ziarist_la_-Adevarul-_-Am_schimbat_cursul_istoriei_0_268173682.html

Ciutacu – un șobolan cu privire de căprioară

Ce a născut războiul mass media cu președintele Băsescu, încrâncenarea cu care ciutacii și gâzii i-au dat cu laptop-ul în cap în direct și la ore de maximă audiență (și, din păcate, ușurința cu care președintele s-a lăsat antrenat în a le replica că-s “păsăruici”, “tonomate” și “găozari”)?  Indiferență. O “indiferență” construită cu grijă și bine (din păcate) “reprezentată” prin absenteismul de la ultimele alegeri.  Ce să înțeleagă prezumtivul alegător dintr-o mare de zgomote? Ce l-ar putea determina să alerge să pună votul în sprijinul partidului “de slugi”, ”obediente”, în care „nimeni nu mișcă în front” al unui peședinte “alcoolic”, “hăhăit” șamd (că nu merită să enumăr toate derapajele grafo-verbale ale deontologilor de presă ai neamului)?

În teoria “orizontului de așteptare” (al nivelului de mulțumire/nemulțumire la care se ridică/coboară așteptările “consumatorului” cu privire la un “produs”, chiar și politic) se arată că nu există nici “mulțumire” și nici contrariul în cifre absolute. La un “produs” cu cotă de “mulțumire” de 80% să zicem, avem 20% „nemulțumire”. Acum să vă spun ce se speră, în continuare, de la teoria “zgomotului de fond” (de ce se mai agită ciutacii și vaxpopulacii): că cei susținuți de către mogulii lor (majoritatea în pragul falimentului) vor câștiga procentele de “nemulțumire” dacă ei vor reuși să demobilizeze procentele de “mulțumire” (așa cum aproape au reușit în iarnă). Țineți-i pe “mulțumiți” acasă – acesta a fost și încă mai este rolul ciutacilor din mass media, a șobolanilor cu priviri de căprioară.

http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/de-ce-s-ar-autodetona-politic-elena-udrea-544687.html

Partidul înțelepților c-au barbă

Opinatori 2 se întoarce – și setările pe țintă au rămas blocate la poziția încrâncenare: “destroy PDL/destroy Băsescu”. Cu ăștia doi este cam ca în bancul cu roşiile necoapte: “ce-s alea?”, “roşii” – “da’, de ce-s galbene?”, “pentru că-s verzi”. Verzi, adică, necoapte. Cred că așa și își “coc” ei ideile echidistante: se dau de dreapta, se cred pe centru, dar au rămas blocați mintal pe stânga.

Așa că mai bine vă povestesc cum a căpătat spaţiul mioritic primele elemente de circulaţie pe stânga. În 1909 relaţiile diplomatice dintre România şi Bulgaria au fost ridicate la rang de legaţie. Asta însemna că noi plecam la ei în delegaţie, ei veneau la noi în delegaţie. Doar că, neavând practica decontului, unii dintre bulgari au rămas la noi. Neavând nici bun simţ, n-au cultivat castraveţi ci Partidul Comunist Român. Aşa au ajuns unii să circule pe stânga şi să inventeze “viitorul de aur al omenirii” – doar că puteau să-l experimenteze mai întîi pe animale, nu pe oameni.

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/3xetica-etica-pe-surse-a-presedintelui-etica-rastita-de-la-tv-si-etica-bicefala-macovei-udrea-43677.html

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ipocrizie-pd-l-de-la-udrea-videanu-si-blaga-citire-la-maxim-afacerile-si-politica-43678.html

Falsificatorul de istorie

Semnalat și comentat de către Florina:

Făcând slalom printre meandrele concretului și fentând sinergia faptelor, primul ion negativ (și total nebenefic) al Patriei simte nevoia să se spovedească – mai precis, să se întoarcă ca un borfaș la locul faptei prin intermediul amintirilor (și acestea la fel de false ca și zâmbetu-i de om sărac dar cinstit). Și nu – nu se spovedește sub poala popii, asa cum ar cam trebui, ci sub ochii ce-i dorim larg închiși ai celor ce-i citesc blogul. Din limba de lemn uscată și crăpată de vreme și vremuri sar așchii purtătoare ale aceluiași virus de factură bolșevică: mineriada. Falsificatorul istoriei contemporane susține și acum: “Venirea minerilor in 14 iunie 1990 (alaturi de multi alti cetateni din judeţe vecine Capitalei) a fost efectul si nu cauza violentelor declansate in ziua de 13 iunie”.

Celor pe care-i trimitem să se documenteze la sursă le facem o recomandare: a se citi strict după vaccinare anti-tiranică prealabilă. Un simplu antitetanos nu vă salvează de rabia de acolo (spre exemplificare, v-am dat și un comentariu în captură).

http://ioniliescu.wordpress.com/2010/05/24/alegerile-din-20-mai-si-asa-zisa-%E2%80%9Cmineriada/

Prețul corect

Iată de ce nu-i tremura foaia în mînă chiar atunci cînd mințea cu nerușinare: era plătit cu  50.000 RON/lună. (din sursele mele, nu cu carte de muncă sau pe drepturi de autor ci pe microintreprindere, adică find asimilat unei firme nu unui salariat, cu beneficiile fiscale de rigoare). Nu am o problemă cu salariul vedetelor numai că Dumitrescu nu are nici o performanță de audiență la activ. Atunci de ce așa salariu baban? Naivilor care continuă să latre gratis sau pe bani puțini, pe internet sau pe aiurea, le-aș atrage atenția că mogulii noștri au plătit și plătesc foarte bine, deși se plîng de bani. Cunosc în presă pe unii (nu dau nume că mi-e jenă de jena lor) care s-au făcut anti-Băsescieni sperînd că vor lua și ei potul cel mare, precum Cațavencii sau, iată, Răzvan Dumitrescu. Deocamdată fac foamea și se plîng de rate. Copii, cereți mai mult! Fiți mai ambițioși! 50.000 RON/lună, ăsta e prețul corect al minciunii!

http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7312103-razvan-dumitrescu-pleca-realitatea-vezi-cit-cistigat-televiziunea-lui-vintu.htm

Cuvintele sparg capete

Ceea ce nu cunosc jurnaliștii din ziua de azi și, în consecință, nu respectă în marea lor majoritate, este capacitatea creatoare a Cuvântului și, mai ales, capacitatea de-creatoare a aceluiași Cuvânt. Toți uită/ignoră că “la început a fost Cuvântul”. Ignoră faptul că o înșiruire de cuvinte fac și desfac povestea vieții cuiva. Un cuvânt naște, altul ucide.

Doresc să adaug pe Bestiar atitudinea din anii ’90 a celor care au scris cotidianul Adevărul (frumos material – cel din Adevărul contemporan) și să-i felicit pe cei care își regretă faptele de atunci. Normal, nu este cazul lui Cristian Tudor Popescu, el nu are regrete – numai principii de nezdruncinat.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Confesiunile_unei_-drogate-_si_regretele_Leliei_0_266973702.html

Consumul excesiv de etichetare dăunează grav imaginii

Mi-a sărit în ochi acest text din exact aceleași motive pentru care îi taxez pe Cornel Nistorescu, sau pe Cristian Tudor Popescu când vor să-și impună drept norme morale, prin vorbă (show-uri televizate) și faptă (text scris), fixațiile personale. Eu las cuvintele să se prezinte singure prin alcătuirea lor în fraze, voi judecați și comentați.

(sursa: wikipedia):

Dorin Tudoran este un poet, publicist şi disident politic român. S-a născut pe 30 iunie 1945 la Timişoara. Este absolvent al Liceului “Mihai Viteazul” din Bucureşti unde obţine un bacalaureat în 1963. Licenţiat al Facultatii de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucureşti (1968). Redactor la publicaţiile româneşti pentru strainatate (1971-1973). Redactor la revista Flacara (1973 – 1974) si Luceafarul (1974- 1980). Bursier in Franta şi R.F.G. (1979, 1980, 1981). Membru al Partidului Comunist Român până în anul 1982. Din 1977 până in 1981, cand demisionează, face parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.R.

Gabriel Dimisianu, Ceva despre disidenţă şi disidenţi, România literară, nr. 42, 2007. „Uneori termenul disidenţă este folosit în accepţia prea largă de contestare. Or disidenţă înseamnă contestare din interior. Şi mai precis: contestarea din interior a unor norme de conduită oficial instituite. Scriitorii disidenţi sunt aşadar aceia care, la un moment dat, contestă ceva ce până atunci acceptaseră, intră în dezacord cu linia oficializată a grupului din care fac parte.“

Alina Mihai, Disidentul anticomunist, Dorin Tudoran, consilierul PUR, Evenimentul Zilei, vineri, 20 august 2004.„Fostul disident politic al regimului comunist, Dorin Tudoran, a devenit, de ieri, consilierul de campanie electorala al PUR, dupa ce acest partid a renuntat la serviciile lui Dick Morris. Fara prea multe explicatii, Dorin Tudoran a spus ca se alatura PUR intrucit acest partid «acorda atentie clasei de mijloc», dar, in plus, are si o motivatie sentimentala. Prezent la conferinta de presa impreuna cu Dan Voiculescu (liderul PUR), Tudoran si-a amintit ca a copilarit cu acesta si ca au jucat impreuna hockei.“

http://www.dorintudoran.com/2010/05/23/mana-care-le-lustreaza-pe-toate/

Leca Iulian câștigând, cinstit, un ban (și acela cinstit)

Pe VaxPublica (pardon, VoxPublica) – platforma finanțată din banii șutiți de către Vântu, prin escrocheria FNI, zecilor de mii de pensionari pe care, azi, sluguțele sale (pardon, jurnaliștii salariați) îi căinează de zor -, este rușinos să-l susții pe Traian Băsescu. Deci este moral să furi banii a sute de mii de pensionari printr-o escrocherie/mânărie de tip Carias, SAFI, FNI, FMOA, Sterling, Petrom, Mătușa Tamara, Tutunul Românesc șamd și din acești bani să finanțezi zgomot de presă cu oameni mai deontologi/mai uscați/mai curați care să transfere acele furturi în ograda lui Traian Băsescu. Bun, acum acești indivizi ne numesc pe noi, cei care le batem obrazul, băsescieni – ne-au pus o etichetă să ne poată identifica și supune oprobiului publicului lor mai bine.

Băsescu botează, câinele moare de drum lung

Vorbim, normal, despre câinele de pază al democrației. Încă o dată se demonstrează că ca (asta, jur, mi-a scăpat!) românul nu-i nici unul – unde-s mulți, putea fi niciunul. În orice caz, nu e “jurnalist salariat” (să-l citez pe Cristian Oprea care ne tot vizitează pe Blogary.ro – ce onoare! – deși, dacă s-ar abține, ne-ar face și plăcere), să nu dorească să comită câte o opinie.

De-o opinie comite și Luiza Moldovan în Jurnalul Național (ce surpriză!) cu privire la botezul pruncului lui Paul de România. Ce uită autoarea să menționeze (în timp ce se trage trendy de brăcinar cu Traian Băsescu) este că ne naștem goi, uzi și flămânzi și abia după aceea, lucrurile se înrăutățesc. Însă când o femeie tace (crezând că spune ceva), să nu o întrerupi. N-o întrerupeți pe Lizuca, lăsați-o să-și facă somnul rațiunii.

http://www.jurnalul.ro/stire-observator/basescu-boteaza-natia-ofteaza-544485.html

Efectele lustrației multilateral dezvoltate

Pe unde se fâţâie Iliescu cu dorinţa lui nemărginită de putere, România pierde. În 1990 aveam de partea noastră o lume întreagă – i-a trebuit lui  Ilici să-şi salveze de o lege a lustraţiei gaşca de nomenclaturişti  şi-atunci a chemat de trei ori minerii – să-i scoată din coaste sula democraţiei. Cine-i, dom’le, individul acesta atât de cramponat de putere încât, să-l citez: va ieşi din politică „doar cu picioarele înainte”? Acest „măi, animalule” prezidenţial, veşnic gata să bage unghiuţa în gâtul „unei anumite părţi a presei”… Un activist care şi-a trăit viaţa urcând în „ziel”-ul negru de nomenclaturist pentru a se da jos şi urca în „mosvici”-ul de aceeaşi sorginte şi culoare pentru a juca cerculeţe cu Ceauşescu şi familia, pentru a face vizite de lucru prin ţară şi a duce o viaţă lipsită de griji. Iar azi se plânge, de după dâra de sânge pe care a lăsat-o în urmă ca jalon al carierei, că-l lustrează anemica lege a lustrației adoptată zilele acestea. Se plânge că a fost, toată viața, o victimă a diverselor lustrații.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-7307692-ion-iliescu-adoptarea-legii-lustratiei-face-principiul-tara-arde-baba-piaptana.htm