Efectele lustrației multilateral dezvoltate
Pe unde se fâţâie Iliescu cu dorinţa lui nemărginită de putere, România pierde. În 1990 aveam de partea noastră o lume întreagă – i-a trebuit lui Ilici să-şi salveze de o lege a lustraţiei gaşca de nomenclaturişti şi-atunci a chemat de trei ori minerii – să-i scoată din coaste sula democraţiei. Cine-i, dom’le, individul acesta atât de cramponat de putere încât, să-l citez: va ieşi din politică „doar cu picioarele înainte”? Acest „măi, animalule” prezidenţial, veşnic gata să bage unghiuţa în gâtul „unei anumite părţi a presei”… Un activist care şi-a trăit viaţa urcând în „ziel”-ul negru de nomenclaturist pentru a se da jos şi urca în „mosvici”-ul de aceeaşi sorginte şi culoare pentru a juca cerculeţe cu Ceauşescu şi familia, pentru a face vizite de lucru prin ţară şi a duce o viaţă lipsită de griji. Iar azi se plânge, de după dâra de sânge pe care a lăsat-o în urmă ca jalon al carierei, că-l lustrează anemica lege a lustrației adoptată zilele acestea. Se plânge că a fost, toată viața, o victimă a diverselor lustrații.