Știri dinspre Apocalipsă

Fiecare om își consumă disperarea după cum dorește: fie cu un pumn de pastile, fie cu un cuțit înfipt în inimă. Nu este nimic de râs, dar nici de plâns. În fond, vorba unui comentator: de ce nu s-au sinucis pensionarii pe când aveau doar 1 leu pensie, sau acum doi ani când aveau o pensie cu 45% mai mică? Vă și răspund – pe atunci alde Voiculescu, Antonescu, Ponta și Patriciu nu semănau Vânt pe mass media să culeagă Apocalipsă. Doar azi disperarea știriștilor de la “Jurnalul Național”, exhibată pe Antene și pe Realitatea TV, se consumă grotesc și, la cât sunt de neatenți să împroaște venin pe sticlă/hârtie, chiar hilară. Părerea unui singur medic se transformă în “părerea medicilor”, iar un cuțit înfipt lângă inimă devine un noroc chior, “altfel, orice încercare de a-l salva [pe pacient] fiind inutilă”. Să mă mai mir că, sub bombardamentul nesimțirii mediatice, comportamentul unora atinge cotele prostiei alarmante?  Când va fi rănit/omorât careva pe fondul acestei isterii, unde va fi fiind Rogozanu cu a lui revoluție a pumnilor pe sus, că pe Goțiu l-am găsit consumându-și la nivelul omului de cavernă creierul mic care se crede mare?

P.S. Ne plângem că-i criză, că guvernul e incompetent, că parlamentarii sunt nişte hoţi, dar lăudăm gestul unui imbecil care a refuzat banii unui client. Bani care acum se câştigă din ce în ce mai greu. Ghidonat de opiniile deontologice/echidistante ale ciutacilor, firelor, cetepeilor și gâzilor din mass-media, un tâmpit refuză un client, discriminându-l. Discriminarea, fie şi pe criterii politice, reprezintă un delict. Delict pe care Goţiu îl contemplă ca vițelul la poarta nouă.

Am greşit, ce culpa mea!

N-am ştiut că articolul Gabrielei Preda din “Adevărul” din 17 iunie

se referă la editorialul lui Tommaso Cerno din 18 iunie. Nu ştiu cum reuşeşte Gabi, da’ o să încercăm şi noi aici, pe bestiar, să ghicim viitorul cu precizie. Fiţi pe fază! Nu peste mult timp, Adevărul a dat faliment.

Later edit: Iată ce semnalează gabhry_el. Posibilitatea ca textul să fi fost redactat în prealabil în română (probabil e un spell checker pus pe şotii)

Jur să mistific adevărul şi numai adevărul

Nu, Gabriela! în L’Espresso nu a apărut nimic. Chiar nu a apărut nimic. Pe bune, adică efectiv, deci chiar nu a apărut nimic. Ăia habar n-au că există Băsescu pe lumea asta. Posibil să nu ştie exact nici unde sînt Balcanii. Nu ştiu cine ţi-a suflat, mai ales că Gregoire L’Ecrivant le rupe pe franceză, nu pe italiană. Să nu zici că şugubăţul de Pleşu!

Via V.Alexandru

Citim ce putem, înțelegem ce vrem

Prin 2 iunie, pe blogul său, Doc scria despre istoria unei mistificări: cazul Akdeejeva, CEDO și pensiile. Pe scurt, pentru a plânge pe umerii pensionarilor, cu lacrmi mai de crocodil decât cei ai lui Cristian Tudor Popescu, Realitatea TV și Money.ro au inventat un caz care nu există despre o persoană inexistentă din Letonia pe care un proces inexistent la CEDO a despăgubit-o pentru că scârba de stat Leton i-ar fi tăiat pensia. În fine, veți citi și veți vedea asemănarea mass media românești cu Radio Erevan – cert este că, în singurul caz existent la CEDO în care o doamnă pensionar a acuzat statul leton, acea doamnă reclama nu diminuarea pensiei, ci modul în care aceasta i-a fost calculată greșit de la început. Firește, la mistificare, că dădea bine la războiul cu Guvernul portocaliu, au achiesat toate vuvuzelele din presa română:  Antena 1, Mediafax, ProTV. Teoria cartofului fierbinte pasat de la unii la alții, pentru a fi transformat într-o portocală numai bună de azvârlit după Băsescu sau Boc, la alegere, v-am expus-o și eu aici. Cert este faptul că Doc s-a străduit degeaba să le explice confraților din mass media moguliană, preț de încă două materiale bine documentate, cam cum stă treaba cu dreptul la pensie la nivelul CEDO și la nivelul unor Curți Constituționale. Dacă CEDO va sancţiona doar reducerile nejustificate şi/sau discriminatorii, fără a opri statele să reducă nivelul pensiilor în acord cu o politică economică rezonabilă, există și exemplul unei decizii a Curții Constituționale din Letonia care a invalidat o lege de reducere a pensiilor. Dar, susține Doc: “Curtea letonă nu şi-a întemeiat decizia pe încălcarea dreptului la proprietate, în această privinţă decizia se aliniază jurisprudenţei CEDO: există un drept la pensie, dar el nu garantează suma primită. Curtea Letonă îşi întemeiază decizia pe aşa-numitul principiu al aşteptării legitime. Cu alte cuvinte, principiul protejează împotriva unor schimbări bruşte şi dramatice pe care deciziile luate de autorităţi le-ar putea provoca în viaţa oamenilor”. Pentru Antena 3 asta se traduce cam așa: „Guvernul Letoniei, nevoit să înapoieze banii obţinuţi din tăierea pensiilor. Se poate şi în România? “Decizia de a tăia pensiile violează drepturile individului la securitate socială”, se arată în motivaţia Curţii Constituţionale, citată de france24.com şi AFP pe 21 decembrie 2009”.

Cum să furi un partid

Nu-mi cereţi indicii, că nu vă dau!

În imperiul lui Felix cîntă vuvuzeaua

Domnule Voiculescu,

Aşa dupa cum bine ştiţi, România suferă de o criză financiară foarte gravă. Între noi fie vorba, că văd că pe la Antene nu se (prea) spune, nici alţii nu se simt bine deloc. Europa ţipă de dureri în aproape tot corpul şi trece la amputări, în SUA nici sutele de miliarde de perfuzii (cu dolari) nu-şi fac efectul iar Japonia nu se aude pentru că, dupa ultimele diagnosticări, e deja pe aparate. Ce mai, situaţia e cam peste tot albastră cangren, asa cum se vede Pamântul din spaţiu.

Ştiind cât sunteţi de preocupat de finanţele ţării, şi zău dacă-l înteleg pe Vlădescu ăla care nu vă bagă în seamă ideile, mă gândesc, în schimb, să v-ajut şi eu cum pot, dându-vă un pont. Decât să plătiţi cu bani grei crainici, moderatori, analişti, mai bine apelaţi la un instrument african de comunicare. Transmite permanent acelaşi lucru, este lung şi insuportabil de enervant, deci acoperă perfect spaţiul de emisie şi face un zgomot periculos pentru cine nu-l cunoaşte.

Noi suntem poporul: noi, televizorul

Dacă nu știați, poporul Realității TV – cel pe a cărui judecată se bazează și deputatul PDL de Iași Daniel Oajdea  pentru a vota în favoarea moțiunii de cenzură inițiate de către PSD -, încape într-un cinematograf. Este și normal dacă ne gândim că o întreagă lume, precum Planeta Moldova, se activează cu un singur  click. În rest, despre cine este Daniel Oajdea și cum de s-a procopsit PDL cu el, aflați câte ceva aici. Mă întreb dacă mai există vreunul capabil să și citească/gândească printre cei care primesc/admit în PDL astfel de specimene.

Ne întreabă ziariștii informatorului Voiculescu

“De ce ați rămâne în România”? Chiar așa – io de ce-aș mai face purici p-aici: din masochism, din plezirism, din stoicism, ori naționalism sălbatic?; să citesc amintiri cu nea’ Ceașcă publicate de “organul de luptă al Partidului Comunist din România”, “Scânteia”, umanizate in “Jurnalul” turnătorului de Securitate Felix Voiculescu și cum specialiștii în marxism ne dau lecții despre democrație, în speranța c-avem să părăsim România, lăsându-i doar pe ei să se joace cu timona? Sau sperând să văd că nu asist la ultima aniversare a Naționalizării – a Naționalizării averilor persoanelor ce trebuiau lustrate conform Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

Cum a Rouenat Toulonul niște minciuni incendiare

Însuși împăratul Nero se spăla pe dinți cu Dero. Cam acesta-i genul de informație pe care editorialista Lidia Mitchievici de la ziarul “Puterea”, extrem de dezlânată în argumentație și mult prea exaltată în aprecieri, o folosește pentru a îi găsi lui Traian Băsescu măcar o asemănare cu Nero – amândoi au fost incendiatori. Nero incendia, controlat, Roma – Traian incendia vapoare. Sursa despre înclinațiile piromaniace ale lui Nero sunt cei doi scribi ai Opoziției senatoriale, Tacitus și Suetoniu – pe sersterții Opoziției l-au încondeiat pe Nero, chit că Roma structurată ca oraș modern îi aparține. Ca un fapt divers, numai bun de dat apă la moară veridicității afirmației, cărămida arsă datează exact din perioada acestui împărat roman. Ca de obicei, vorbim despre scripta manent. Sursa despre incendiul provocat de Traian Băsescu este un foarte competent om al fostei Securități infiltrat în SUA de pe vremea lui nea Ceașcă, Robert Horvath, ins ce stă și la baza scandalului fâsâit cu poneiul cu zvastică pe crupă expus de către ICR la New York. Acum avem măcar două probleme. Prima: madama îl face să se joace cu focul pe Traian Băsescu în portul Toulon, în timp ce Traian Băsescu vorbește despre un incident în portul Rouen. Tot despre Rouen vorbește și postacul Horvath. A doua: Traian Băsescu vorbește despre incident și recunoaște o schimbare la o instalație, ceea ce a dus la imposibilitatea dovedirii ca sursă a poluării Senei a vasului comandat de către el. Despre pusul de foc cu intenție fac afirmații doar creierii mult prea încinși ai spionului de tot râsul Andrei Bădin și cei prea oxigenați ai madamei Lidia Mitchievici. Indivizii aceștia au înțeles din Istorie că dacă-și pasează un cartof din mână în mână, s-ar putea ca el să se încingă. Că deştele li s-au aprins deja!

Conu’ Dinu, între in-sondabil şi penetrant

Efervescenţa creativă şi resorturile literare irefutabile ale Maestrului Dinu Patriciu, revendicate arhitectural dintr-o contradicţie imanentă şi, în acelaşi timp, dintr-o aprehensiune ilicit subînţeleasă, modelează criptic scrieri care incumbă o bucurie culminativă, contingenţa generozităţii secvenţiale şi a dezinhibiţiei comprehensive. Armonia contemplativă rezidă în alambicul meticulozităţii dinamic vizionare şi modelează amprenta profundă a fluidului emoţional. Un timbru spiritual de înaltă tonicitate rezidă în stări dense, exprimate printr-o simfonie de metafore menite să demonizeze spaţiul cotidian şi să edulcoreze implacabil rigoarea detaliului.

Confluenţa paradoxală a revirimentului cognitiv cu transgresiunea inacceptabilului relevă o erudiţie şlefuită dureros, dar cu impact devastator prin francheţea compoziţiei şi galanteria balansului ritmic.

Asemenea valenţe literare nasc pentru Dinu Patriciu o întrebare adresată sieşi, lumii şi asistentei personale, prin ale cărei degete sublimul transcende candid în Cuvînt: „Ce mă anculează pe mine grija de petrol, imobiliare şi pariuri?”