Partidul înțelepților c-au barbă

Opinatori 2 se întoarce – și setările pe țintă au rămas blocate la poziția încrâncenare: “destroy PDL/destroy Băsescu”. Cu ăștia doi este cam ca în bancul cu roşiile necoapte: “ce-s alea?”, “roşii” – “da’, de ce-s galbene?”, “pentru că-s verzi”. Verzi, adică, necoapte. Cred că așa și își “coc” ei ideile echidistante: se dau de dreapta, se cred pe centru, dar au rămas blocați mintal pe stânga. Așa că mai bine vă povestesc cum a căpătat spaţiul mioritic primele elemente de

Falsificatorul de istorie

Semnalat și comentat de către Florina: Făcând slalom printre meandrele concretului și fentând sinergia faptelor, primul ion negativ (și total nebenefic) al Patriei simte nevoia să se spovedească – mai precis, să se întoarcă ca un borfaș la locul faptei prin intermediul amintirilor (și acestea la fel de false ca și zâmbetu-i de om sărac dar cinstit). Și nu – nu se spovedește sub poala popii, asa cum ar cam trebui, ci sub ochii ce-i dorim larg închiși ai celor ce-i citesc blogul. Din limba de lemn uscată și crăpată de vreme și vremuri sar

Cuvintele sparg capete

Ceea ce nu cunosc jurnaliștii din ziua de azi și, în consecință, nu respectă în marea lor majoritate, este capacitatea creatoare a Cuvântului și, mai ales, capacitatea de-creatoare a aceluiași Cuvânt. Toți uită/ignoră că “la început a fost Cuvântul”. Ignoră faptul că o înșiruire de cuvinte fac și desfac povestea vieții cuiva. Un cuvânt naște, altul ucide. Doresc să adaug pe Bestiar atitudinea din anii ’90 a celor care au scris cotidianul Adevărul (frumos material – cel din Adevărul contemporan) și să-i felicit pe cei care își

Consumul excesiv de etichetare dăuneaz�

Mi-a sărit în ochi acest text din exact aceleași motive pentru care îi taxez pe Cornel Nistorescu, sau pe Cristian Tudor Popescu când vor să-și impună drept norme morale, prin vorbă (show-uri televizate) și faptă (text scris), fixațiile personale. Eu las cuvintele să se prezinte singure prin alcătuirea lor în fraze, voi judecați și comentați. (sursa: wikipedia): Dorin Tudoran este un poet, publicist şi disident politic român. S-a născut pe 30 iunie 1945 la Timişoara. Este absolvent al Liceului “Mihai Viteazul” din Bucureşti unde obţine

Leca Iulian câștigând, cinstit, un ba

Pe VaxPublica (pardon, VoxPublica) – platforma finanțată din banii șutiți de către Vântu, prin escrocheria FNI, zecilor de mii de pensionari pe care, azi, sluguțele sale (pardon, jurnaliștii salariați) îi căinează de zor -, este rușinos să-l susții pe Traian Băsescu. Deci este moral să furi banii a sute de mii de pensionari printr-o escrocherie/mânărie de tip Carias, SAFI, FNI, FMOA, Sterling, Petrom, Mătușa Tamara, Tutunul Românesc șamd și din acești bani să finanțezi zgomot de presă cu oameni mai deontologi/mai uscați/mai curați care să

Băsescu botează, câinele moare de dru

Vorbim, normal, despre câinele de pază al democrației. Încă o dată se demonstrează că ca (asta, jur, mi-a scăpat!) românul nu-i nici unul – unde-s mulți, putea fi niciunul. În orice caz, nu e “jurnalist salariat” (să-l citez pe Cristian Oprea care ne tot vizitează pe Blogary.ro – ce onoare! – deși, dacă s-ar abține, ne-ar face și plăcere), să nu dorească să comită câte o opinie. De-o opinie comite și Luiza Moldovan în Jurnalul Național (ce surpriză!) cu privire la botezul pruncului lui Paul de România. Ce uită autoarea să

Efectele lustrației multilateral dezvol

Pe unde se fâţâie Iliescu cu dorinţa lui nemărginită de putere, România pierde. În 1990 aveam de partea noastră o lume întreagă – i-a trebuit lui  Ilici să-şi salveze de o lege a lustraţiei gaşca de nomenclaturişti  şi-atunci a chemat de trei ori minerii – să-i scoată din coaste sula democraţiei. Cine-i, dom’le, individul acesta atât de cramponat de putere încât, să-l citez: va ieşi din politică „doar cu picioarele înainte”? Acest „măi, animalule” prezidenţial, veşnic gata să bage unghiuţa în gâtul „unei anumite părţi

Ioregret. Perse, urom (yes, sir)

  Dacă nu știți cum se spune în maghiară (limba maternă a 1,5 milioane de români) “yes, sir, I can buggy”, vă învăț eu: “perse, urom, tudom buggy’s ne” (este mai mult fonetic, nu-mpușcați traducătorul). În tudorvadimeza celor câtorva mii de securisto-milițieni reșapați în democrați de cumetrie se zice: “PDL a vândut limba română ca să rămână la guvernare”. Cam așa-și șoptește, cu mânie proletară-n barbă, jurnalista lui Felix Motanul (nu întâmplător “șoptea” și Șeful

Dizidentul de cacao, despre lustrația d

Poate n-o știți pe aia (poanta) cu milițianul care vroia să cânte cântecul (sic!) cu telefonul: Alo? Allons enfants de la Patriiie… Deci, alo! Domnu’ dizident anti, domnu’ Dinescu, ce ne cântați la masa aceasta? Despre moartea prin lustrație a  “căprioarei” Iliescu, se pare (unde este lustrația mea / m-am scăpat nițel pe ea. Pam-pam!) Facebook Twitter