Venea oculta pe SIEret

Ei, haideţi, tovarăşe Nicolau, aveţi puţină răbdare, puţină îngăduinţă! Ce Du… mitru Popescu mă-sii aşa pretenţii? Şi ce, n-a-nceput omu’ bine? Păi unificarea orarului nu-i pentru eficientizarea supravegherii informative? La tablou se mai lucrează, ce-atîta grabă? Dacă nici un photoshop nu-i redă bine aura, doar n-o să pună orice doar ca să fie. Pe rebelul Antonescu n-a-nceput deja să-l persecute? Păi de ce se apucă de muncă la 6 dimineaţa, nu să-i chinuie disidentului visurile? Da’ acu’ ai şi mata dreptate, nu

În căutarea sinelui pierdut

Pentru cei care nu-l cunosc pe Dan Voiculescu, iată! O mostră de luciditate, calm şi analiză profundă. Un psiholog fin, precis în diagnostic, ferm şi generos în sfat terapeutic. De fapt, nici nu-i de mirare. Pasiunea pentru cunoaşterea în profunzime şi-n amănunt a vieţii oamenilor nu i-a dat pace  multă vreme, precum curiozitatea pisicii.  A realizat, astfel, studii despre colegi, rude şi alte categorii de oameni ai muncii, întocmind minuţioase fişe de cercetare. Păstrate cu grijă, ele au devenit peste ani obiect de studiu. În ciuda eforturilor

Bani albi pentru pisica neagră

Se pare că săptămânile financiare grele nu se mai termină.   Dar staţi liniştiţi la locurili voastre, tovarăşi! Bani se pot găsi!   Chiar dacă imobiliarele merg prost, cu toate că stau foarte bine.   Şi dacă  nici aşa nu merge, ar putea-o da în judecată pe drepturi de autor. Serios, Apple a patentat gesturi, de ce nu-nregistrează turnătoria la

Eroi au fost, eroi sînt încă

A venit momentul să limpezim apele. Să-i aflăm pe toţi. Au fost permanent printre noi, la bine şi la greu. Din plină tinereţe şi pînă la ultima suflare. Am rîs, am plîns, am chefuit, am împărţit mîncarea şi, uneori, am dormit cu ei. Am împărtăşit cele mai intime momente. Ne-au ascultat oricînd şi oriunde, fără să le simţim măcar prezenţa. Cu grijă, au scris întru aducere la cunoştinţă întîmplări prin care am trecut. Gîndurile, zbaterile, dilemele noastre au rămas consemnate de către ei. Chiar şi glumele mărunte pe care le făceam.

Organu’ şi Groşanu’

După douăzeci de ani şi avînd ca singură legătură cu Dumas fitilul din muschetă, apar aceste impresionante rînduri.  O asemenea răscolitoare dorinţă de a înţelege şi a explica mă determină, avînd în vedere locul în care apare şi numărul de vizualizări, să o dau mai departe. Mai deoparte a fost ţinută destul şi, poate, fără norocul de a se afla abia acum, omul s-ar fi chinuit interior pînă la moarte, neştiut de nimeni. E imposibil să nu remarcaţi zbuciumul acestui suflet care nu vrea să răscolească amintirile unora, dar, în acelaşi