Organu’ şi Groşanu’

După douăzeci de ani şi avînd ca singură legătură cu Dumas fitilul din muschetă, apar aceste impresionante rînduri.  O asemenea răscolitoare dorinţă de a înţelege şi a explica mă determină, avînd în vedere locul în care apare şi numărul de vizualizări, să o dau mai departe. Mai deoparte a fost ţinută destul şi, poate, fără norocul de a se afla abia acum, omul s-ar fi chinuit interior pînă la moarte, neştiut de nimeni. E imposibil să nu remarcaţi zbuciumul acestui suflet care nu vrea să răscolească amintirile unora, dar, în acelaşi timp, simte nevoia de a împărtăşi o poveste celor tineri. Îi sugerez un titlu generic: “Nelu, spaima lu’ bunelu'”.

3 Responses to “Organu’ şi Groşanu’”

  1. Nea says:

    Judecând după calitatea ziariştilor apăruţi după 90, dispuşi la compromisuri mai mari, mai josnice chiar decât predecesorii lor din vremea lui Ceaşcă, cred că doar oportunitatea de a se lăsa racolaţi ca turnători le-a lipsit tinerilor care au avut şansa să trăiască în democraţia postdecembristă. Sau poate nu le-a lipsit.

  2. Sare'n Ochi says:

    @nea, exista si dupa 1989 suficiente “servicii” pentru care tinerii cu talent la limbi sa poata lucra din “obligatie” – obligatia pentru casa: ar da orice ca sa nu moara saraci. oare de ce a plimbat Oana Ursu de la RTV?

Leave a Reply