De ce, Turcescu?

ÃŽn cazul în care se va dovedi adevărată ipoteza că Turcescu, prin aÅŸa zisa dezvăluire, ar fi promovat filmul “De ce eu?”, în care joacă, va putea lejer să spună că nu a mărturisit adevărul colegilor de platou, celor care au asistat rămînînd mască la “dezvăluire”, pentru a nu-i face părtaÅŸi la poveste, pentru a nu-i pune în situaÅ£ia de a minÅ£i, de a se preface uimiÅ£i, pe scurt, pentru a-i proteja. Nu Å£ine. Odată ce ai ales să procedezi aÅŸa, ai ales ÅŸi să-Å£i baÅ£i joc de niÅŸte oameni. De la cei din imediata apropiere

Turcescu ÅŸi MeleÅŸcanu, serviciile ÅŸi

Mass media românească, cu cîteva excepÅ£ii, e acoperită. De prostie. Åži partizană politic, luptînd fiecare, după remuneraÅ£ie, după buget, prin munÅ£ii alocaÅ£i tactic ÅŸi strategic campaniei electorale ÅŸi nu numai. Acesta este cadrul în care se desfăşoară producÅ£ia de autor, deocamdată, “Robert, fă-te că spionezi”. După auto-deconspirarea lui Turcescu, în  prime time (audienţă dublă B1 TV cu această ocazie, conform paginademedia.ro), a urmat un lung ÅŸir de vorbe ÅŸi de ipoteze. Una din ele, că omul ar manifesta delir mistic. Că

România 007

Apariţia şi declaraţia lui Robert Turcescu, de aseară, aşa-zisa autodemascare ca fost sau actual încă ofiţer acoperit amplifică o stare de tensiune deja existentă, şi nu numai în contextul unei campanii electorale fireşti, ci şi în cel al declaraţiei preşedintelui Traian Băsescu, din 9 septembrie, privind existenţa unui fost ofiţer acoperit printre actualii candidaţi la preşedinţie. E firesc ca întrebările să abunde, ca oamenii să fie curioşi, dar nu consider normal să fie amplificată isteria. Dincolo de observaţiile, mai în glumă, mai în

Robert, fă-te că eşti jurnalist!

Vorbeşte, ţipă, indignează-te, îngrijorează-te, plîngi, rîzi, dansează, visează, vorbeşte, strîmbă-te, gesticulează, enervează, analizează, vorbeşte, disecă, bagă-i lampa-n ochi, pune pistolul cu apă pe masă, muşcă, strînge, zdrobeşte, vorbeşte, zi-i curvar, fă-l beţiv, desenează, inventează, leşină, interoghează, mitraliază, vorbeşte, dă-i cu lopăţica peste deşte, pune-ţi perucă, nu mîinile-n cap, fă-l praf, dă-i un şut, un cap în gură, rupe-i dinţii, scapă-neee!!! Dar nu spune cine

Pe lîngă boi, destin de slugi

Păi bine, măi băieţi, ăsta-i jurnalism, cînd voi nici de-un împrumut nu sînteţi în

Singur printre golani

Săracu’ Turcescu, rău a mai ajuns! De cînd s-a  apucat de alte alea, uite cum se manifestă.  Păi să hărÅ£uiască din senin om nevinovat, la locul lui, să-l încolÅ£ească, bietu’, cu obsesiile lui?! Åži-acu’ ce credea, că dacă-l mai ÅŸi ameninţă cu palma, ăla se-apucă să dea din casă? Păi ia să-l fi văzut, nene, mai făcea pe curajosu’ dacă băiatu’  era cu mama? Åži-ăl bătrîn, de la care mai aveam o pretenÅ£ie, măcar, acolo, ÅŸi mai al dracu’ făcea pe nebunu’! E clar, l-a stricat