De ce, Turcescu?

În cazul în care se va dovedi adevărată ipoteza că Turcescu, prin aşa zisa dezvăluire, ar fi promovat filmul “De ce eu?”, în care joacă, va putea lejer să spună că nu a mărturisit adevărul colegilor de platou, celor care au asistat rămînînd mască la “dezvăluire”, pentru a nu-i face părtaşi la poveste, pentru a nu-i pune în situaţia de a minţi, de a se preface uimiţi, pe scurt, pentru a-i proteja. Nu ţine. Odată ce ai ales să procedezi aşa, ai ales şi să-ţi baţi joc de nişte oameni. De la cei din imediata apropiere

Turcescu şi Meleşcanu, serviciile şi

Mass media românească, cu cîteva excepţii, e acoperită. De prostie. Şi partizană politic, luptînd fiecare, după remuneraţie, după buget, prin munţii alocaţi tactic şi strategic campaniei electorale şi nu numai. Acesta este cadrul în care se desfăşoară producţia de autor, deocamdată, “Robert, fă-te că spionezi”. După auto-deconspirarea lui Turcescu, în  prime time (audienţă dublă B1 TV cu această ocazie, conform paginademedia.ro), a urmat un lung şir de vorbe şi de ipoteze. Una din ele, că omul ar manifesta delir mistic. Că

România 007

Apariţia şi declaraţia lui Robert Turcescu, de aseară, aşa-zisa autodemascare ca fost sau actual încă ofiţer acoperit amplifică o stare de tensiune deja existentă, şi nu numai în contextul unei campanii electorale fireşti, ci şi în cel al declaraţiei preşedintelui Traian Băsescu, din 9 septembrie, privind existenţa unui fost ofiţer acoperit printre actualii candidaţi la preşedinţie. E firesc ca întrebările să abunde, ca oamenii să fie curioşi, dar nu consider normal să fie amplificată isteria. Dincolo de observaţiile, mai în glumă, mai în

Robert, fă-te că eşti jurnalist!

Vorbeşte, ţipă, indignează-te, îngrijorează-te, plîngi, rîzi, dansează, visează, vorbeşte, strîmbă-te, gesticulează, enervează, analizează, vorbeşte, disecă, bagă-i lampa-n ochi, pune pistolul cu apă pe masă, muşcă, strînge, zdrobeşte, vorbeşte, zi-i curvar, fă-l beţiv, desenează, inventează, leşină, interoghează, mitraliază, vorbeşte, dă-i cu lopăţica peste deşte, pune-ţi perucă, nu mîinile-n cap, fă-l praf, dă-i un şut, un cap în gură, rupe-i dinţii, scapă-neee!!! Dar nu spune cine

Pe lîngă boi, destin de slugi

Păi bine, măi băieţi, ăsta-i jurnalism, cînd voi nici de-un împrumut nu sînteţi în

Singur printre golani

Săracu’ Turcescu, rău a mai ajuns! De cînd s-a  apucat de alte alea, uite cum se manifestă.  Păi să hărţuiască din senin om nevinovat, la locul lui, să-l încolţească, bietu’, cu obsesiile lui?! Şi-acu’ ce credea, că dacă-l mai şi ameninţă cu palma, ăla se-apucă să dea din casă? Păi ia să-l fi văzut, nene, mai făcea pe curajosu’ dacă băiatu’  era cu mama? Şi-ăl bătrîn, de la care mai aveam o pretenţie, măcar, acolo, şi mai al dracu’ făcea pe nebunu’! E clar, l-a stricat