Turcescu şi Meleşcanu, serviciile şi servicii
Mass media românească, cu cîteva excepţii, e acoperită. De prostie. Şi partizană politic, luptînd fiecare, după remuneraţie, după buget, prin munţii alocaţi tactic şi strategic campaniei electorale şi nu numai. Acesta este cadrul în care se desfăşoară producţia de autor, deocamdată, “Robert, fă-te că spionezi”.
După auto-deconspirarea lui Turcescu, în prime time (audienţă dublă B1 TV cu această ocazie, conform paginademedia.ro), a urmat un lung şir de vorbe şi de ipoteze. Una din ele, că omul ar manifesta delir mistic. Că simpla invocare a unui judecător şi folosirea mai multor cuvinte cu conotaţii religioase nu este suficientă pentru stabilirea unui diagnostic de boală psihică gravă, delirul mistic manifestîndu-se în schizofrenia paranoidă, depresia gravă, boala bipolară, ce mai contează? Avem justiţie la televizor, de ce n-am avea şi consultaţii medicale cu diagnostice stabilite tot acolo? Că protocolul medical presupune cu totul altceva în astfel de situaţii, iar nu contează, atîta vreme cît poate fi lansată variantă decompensare -> deconspirare. Omului i-a făcut plici sinapsa taman în prime time. Nu, n-a apărut în emisiune cu crucea-n spate, tăiat cu lama, să ne binecuvînteze pe toţi, să ne spună că Sorina este mama noastră şi să dispară zicînd “Băse, Băse, Lama Sabachthani”?, dar nici asta nu contează.
Contează că a apărut la trei zile după scripte. Şi a vorbit. Printre altele, a spus că se duce să culeagă via. Sper că lumea s-a mai liniştit, asta înseamnă că nu-i atît de grav, nu poate să transforme apa-n vin. Şi a repetat că speră să aibă judecători drepţi. Mai mulţi, deci nu-i Dumnezeu. Care nu-i decît unul şi nu poate fi decît drept. Aşadar, sînt pămînteni. Bon, dar cine să-l dea în judecată, dacă n-a spus despre ce serviciu e vorba? Adică serviciul, oricare ar fi, nu numai că nu ar fi atît de prost încît să se dea singur în fapt, dar pentru ce să-l dea în judecată, dacă Turcescu nu a spus că-i aparţine? Şi n-a spus nici măcar ce-a făcut.
În timpul acesta, în ultima zi de depunere a candidaturilor pentru alegerile prezidenţiale, mai precis, am mai avut parte de o apariţie. A lui Teodor Meleşcanu, directorul Serviciului de Informaţii Externe, la Biroul Electoral Central. Ca să se înscrie şi el în concursul “cine ne va păstori în următorii cinci ani”. Apariţia nu a fost singulară, ci însoţită de 400 000 de semnături. Strînse în clandestinitate, bănuiesc, atîta vreme cît nimeni nu ştie cînd şi unde s-a desfăşurat operaţiunea. Coordonată de către colonelul în rezervă Dogaru, binecunoscut erou al luptei impotriva dictaturii băsesciene şi iniţiator, împreună cu Marius Nistor, al unui proiect de desfiinţare a organului de represiune DNA.
Ei, acum vedeţi ce înseamnă profesionalismul serviciilor?