Posted by
Florina Neghină in
Uncategorized on
08 22nd, 2010 |
6 Comments
Pe o masă neagră, într-un vechi birou,
Unde curge-ntruna venin din stilou,
Scrie-ncrîncenatul, bătrîn ziarist,
Chel şi ciolănos şi cu chipul trist.
Căci în bătălia cu al lor duşman,
Oastea lui de-ocări, chiar şi peste plan,
N-a fost de ajuns fără un giurcan.
Ochii-i în orbite, adînc înfundaţi,
Mai sticlesc prin beznă, dar cam derutaţi,
Apriga-i mînie, nesfîrşita ură
Nu impresionează, n-are anvergură.
Cînd deschide gura, mimînd sentimente,
Se-nfierbîntă jalnic în rostiri demente.
Vestea se tot duce, se rostogoleşte,
Soarta îi fu