Publicat de
Florina Neghină
on
22nd Aug , 2010 |
6 Comments



Pe o masă neagră, într-un vechi birou,
Unde curge-ntruna venin din stilou,
Scrie-ncrîncenatul, bătrîn ziarist,
Chel şi ciolănos şi cu chipul trist.
Căci în bătălia cu al lor duşman,
Oastea lui de-ocări, chiar şi peste plan,
Ochii-i în orbite, adînc înfundaţi,
Mai sticlesc prin beznă, dar cam derutaţi,
Apriga-i mînie, nesfîrşita ură
Nu impresionează, n-are anvergură.
Cînd deschide gura, mimînd sentimente,
Se-nfierbîntă jalnic în rostiri demente.
Vestea se tot duce, se rostogoleşte,
Soarta îi fu crudă, lumea nu-l iubeşte.
Însă domn cu stare lîngă el veghează
Şi-uşor precum vintu’ calea-i luminează.