Costin Andrieş, În linie Dreaptă
Motto: ”O escaladare a mișcărilor naționale maghiare și moldovenești din Romînia va dinamita din interior statul român, iar cei de la Cotroceni înțeleg perfect acest lucru.”(Asociaţia “Eu sunt Moldovan. Eu grăiesc moldoveneşte”)
Apariţia la Pungeşti a steagului separatiștilor “molodoveniști” din Basarabia, cel cu cap de bour pe fond roșu, nu este deloc întâmplătoare. Una dintre organizațiile “moldoveniste” pomenite în articolul Implicarea Rusiei în protestele de la Pungești, “Patrioții Moldovei” (scris în chirilice), confirmă că la protestele de la Pungești au fost prezenți “mii de oameni din întreaga Moldovă”. Prin “întreaga Moldovă”, ei înțeleg “Moldova Mare”, Republica Moldova unită cu Moldova românească, până la Carpați. Nici flash mob-urile organizate la Chişinău, împotriva exploatării de la Roşia Montană, de către Anatol Prohniţchi, colonel sovietic şi şef al bodyguarzilor fostului preşedinte comunist Voronin, nu sunt deloc întâmplătoare. “Ortodocșii” basarabeni, “apărători ai credinței”, “tradiției” etc, au format cu Partidul Comuniștilor din Repulica Moldova o strânsă alianță ce se opune unirii cu România și promovează interesele Rusiei în RM și, vizibil începând cu protestul de la Pungești, în România.
Provocarea de la Pungeşti este o acţiune menită să creeze o nemulţumire locală, să o amplifice până la paroxism, iar pe baza acestei “lupte de eliberare împotriva opresorilor” să se creeze cel puțin o identitate separatistă regională, dacă una cu pretenții “etnice” nu se poate, cel puţin în România. Anexarea teritoriilor româneşti a fost mereu o obsesie a URSS şi a cozilor sale de topor din RSS Moldovenească. În 1944, Partidul Comunist din RSS Moldovenească a depus un memoriu la cabinetul lui Stalin prin care cerea eliberarea de sub jugul capitaliştilor români a Moldovei, până la Carpaţi, pentru a fi reunită cu RSS Moldovenească, precum şi a “străvechiului pământ ucrainean Marmoroşcina” (Maramureş) – “RSS Moldovenească în epoca stalinistă” (Valeriu Pasat). Siguranţa naţională a României este asigurată de apartenenţa sa la NATO, motiv pentru care asemenea măsuri active ale Kremlinului pot părea fantasmagorice în prezent, dar imperiile gândesc întotdeauna pe termen lung. Separatiştii comunişti moldoveneşti găsesc proiectul “fezabil”, așa cum voi încerca să arăt mai jos. Chiar dacă scopul final nu este atins și nu se reuşeşte crearea unei identităţi regionale sau dezmembrarea României, destabilizarea unui stat NATO şi rival Moscovei din regiune, atât în ce priveşte politica energetică, precum şi în cea referitoare la Republica Moldova, este binevenită.
Steagul cu cap de bour, simbol confiscat și folosit în prezent în Republica Moldova doar de grupurile moldovenist-filoruse, nu a apărut întâmplător în mulţime, un indiciu clar fiind faptul că principalul instigator şi propagandist al protestelor este Lucian (Luciu) Timofticiuc, susținător al separatismului moldovenist de inspirație sovieto-eurasiatică în România şi şef al publicaţiei vasluiene “Vremea Nouă”.
În 2007, în plină dictatură comunistă la Chişinău, Timofticiuc şi încă doi indivizi, Marian Russo şi Claudiu Alexa (decedat între timp) înfiinţează “Comunitatea Moldovenilor din România”, în continuarea eforturilor sovietice de a crea un “popor moldovenesc” diferit de poporul roman, popor care vorbeşte “limba moldovenească”. Scopul este atât consolidarea artificialei identităţi “moldoveneşti” în Republica Moldova cât şi emiterea de pretenţii teritoriale față de România.
Liderul ecologiştilor de la Pungeşti promovează separatismul “moldovenist” în Parlamentul de la Chişinău
Pe 22 februarie 2007, cei trei indivizi au fost invitaţi să vorbească în parlamentul de la Chişinău, aduşi acolo de ideologul communist Victor Stepaniuc, cel care se opunea, în 2009, după ce comuniștii au pierdut puterea, reintroducerii în școli a manualului de “Istoria Românilor”. Renunțarea la studierea istoriei românilor se făcuse la inițiativa lui Stepaniuc. În parlamentul de la Chişnău, Marian Russo declară că aşa cum în Republica Moldova este recunoscută “minoritatea română” şi România trebuie să recunoască “minoritatea moldovenească”. Claudiu Alexa a declarat că “Atâta timp cât există un stat independent Republica Moldova, în statele vecine există şi o minoritate a acestei ţări”. Luciu Timofticiuc, actualul instigator de la Pungeşti, declara că “atâta timp cât justiţia din România ne-a permis să înregistrăm acest statut în care vorbim pe îndelete de etnia, de minoritatea moldovenească considerăm (constituim, în original) că deja avem acceptul să activăm în acest sens”. Timofticiuc a mai spus că el vorbeşte “limba moldovenească”. Ideologul comunist a intervenit şi el afirmând că 80% din cultura românească este “cultură moldovenească”. (televiziunea publică “Moldova 1”. video)
Preşedintele comunist Voronin s-a folosit de afirmaţiile celor trei personaje pentru a declara că „în România există 10 milioane de moldoveni discriminaţi”. Concluzia nu putea fi decât că respectivii „discriminaţi” ar trebui eliberaţi şi eventual incluşi în spaţiul eurasiatic. În România, reacţia a fost promptă şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi a contestat hotărârea nesăbuită a Judecătoriei de a înregistra asociația “Comunitatea Moldovenilor din România”.
Scopul real al „Comunităţii Moldovenilor” era de a lupta pentru anexarea teritoriilor româneşti la Republica Moldova, cu sprijinul Maicii Rusia. Nu o spune eu, ci asociaţia fiolorusă şi antiromânească „Eu sunt moldovan. Eu grăiesc moldoveneşte”, condusă de Ivan Muntean, cel prezent la marșul comuniștilor din imaginea de mai sus (Ivan Muntean este fratele lui Iurie Muntean, deputat comunist și vicepreședinte al PCRM), partenerul de peste Prut al lui Timofticiuc, ecologistul vasluian:
„Statul moldovenesc, renăscut în 1992, reprezintă un nucleu potențial, care poate genera în viitor mișcări, formațiuni politice pro-moldovenești înarmate cu lozinci susținute de moldoveni (locuitori de pe ambele maluri ale Prutului, Bucovina, Bugeac). Orice tentativă de acest fel va fi combătută din răsputeri de vasalii romînismului. Acțiunile ostile, triviale, josnice vor fi canalizate spre moldoveniști. Istoria este imprevizibilă, pe alocuri capricioasă, și nimeni nu știe ce va fi peste 80-100 ani.
Coagularea pământurilor moldovenești, având drept cap de pod actuala Republica Moldova, deloc nu este o fantezie ci proiect real cu obiective fezabile. Un caz sugestiv la acest capitol este Asociaţia Comunitatea Moldovenilor din Romînia (fondată în ianuarie 2007).” (bold în original: Eugeniu Cioroi, graiesc.md)
“Eu sunt Moldovan. Eu grăesc moldoveneşte” nu este un grupuscul oarecare, ci o front organisation a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). Autorul articolului citat mai sus, Eugen Cioroi, nu este un lunatic, ci un lider al Komsomol, tineretul comunist, o persoană de vază invitată să ia cuvântul la mitinguri. Puteți vedea aici o imagine de la un miting comunist din Chişinău, unde vorbește Eugen Cioroi, susţinătorul ecologistului vasluian Luciu Timofticiuc şi deputatul Muntean, fratele şefului de la “Eu grăesc moldoveneşte”. În prim plan, steagul roşu-verde al separatiştilor transnistreni.
Moldoveniştii separatişti de la Chişinău şi din Vaslui vor să scape Moldova de valahi.sursa imagine
“Răscoala de la Pungești”
Obiectivul asociaţiei “Eu grăesc moldoveneşte”este ilustrat şi de acţiunea sa, „Moldova fii tare – devii mare”
În octombrie 2013, moldovenistul Timofticiuc s-a aflat permanent la locul manifestaţiilor de la Pungeşti. El a răspândit, prin intermediul Realitatea TV, dezinformarea potrivit căreia un bătrân de 81 de ani a murit la Pungeşti în urma intervenției jandarmilor. Cozmin Gușă, cel care conduce trustul Realitatea se mândrește în mod public cu prieteniile sale cu oameni din FSB (fostul KGB, ne-restructurat). Povestea mortului care aprinde spiritele, dar, de fapt, nu murise, a mai fost utilizată și cu alte ocazii, cea mai celebră fiind “revoluția de catifea” de la Praga, 1989, când s-a zvonit că miliția a ucis în bataie pe studentul Martin Smid. Mai târziu s-a dovedit că omul nu era mort, ci cât se poate de viu, nu era student, ci securist StB și nu îl chema Martin Smid, ci Ludvik Zifcak.
Situl ziarului lui Timofticiuc, “Vremea Nouă”, a transmis constant imagini de la manifestaţiile de la Pungeşti şi găzduieşte o televiziunea online “TV Pungeşti”, care i-a intoxicat pe localnicii din satul respectiv inclusiv cu un film mincinos făcut de Gazprom— privind nenorocirile aduse de gazul de şist. http://www.apologeticum.ro/2013/10/proclamatia-de-la-pungesti-foto-video/
Motto2: “Dacă Noua Dreaptă Europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi atunci trebuie să adopte metodele noastre.[…] Dacă ești împotriva Noii Ordini Mondiale, ia un cuţit şi pune-ți o mască, ieși seara din casă şi omoară măcar un yancheu. De aceea eu sunt atât de aproape de Noua Stânga, Brigăzile Roşii, Rote Armee Fraktion.” (Alexandr Dughin)
Există și la București o mișcare ecologistă ce își are originile ideologice în “moldovenismul” filorus, reprezentată de Victoria Stoiciu și Vasile Ernu, ambii basarabeni. Aceștia s-au cocoțat în fruntea protestele împotriva exploatării de la Roşia Montană, dar susțin cu înflăcărare și “revolta țăranilor de la Pungeşti”, cum dorește Ernu să fie cunscută. Ernu, simpatizant al lui Lenin și Victoria Stoiciu, o troțkistă înflăcărată, au coordonat împreună platforma marxistă criticatac până de curând. În această vară, Victoria Stoiciu s-a distanțat (cu vorba) de echipa criticatac, deci și de Vasile Ernu, chipurile, din cauza textelor tot mai îndrăzneț leniniste și maoiste, motivând pe facebook că “is doar o burgheza bantuita de dileme”. Din marginalitatea tot mai suspectă a criticatacilor, înflăcărata troțkistă a făcut un salt calitativ, folosind acum ca platformă editorială mult mai frecventatul și frecventabilul contributors.ro .
Dar, câteva săptămâni mai târziu, pe 1 septembrie, dilemele au încetat o mai bântuie când l-a luat de-o aripă pe “marginalul” Vasile Ernu și s-au așezat amândoi, confortabil și necontestați, în fruntea coloanei de tineri mișto ce demonstrau pentru Roșia Montană.
Pe Stoiciu o lăsăm să se prezinte singură:
„Am debarcat în Cuba cu speranţa vinovat pitită în suflet că mă voi întîlni, peste ani, cu lumea copilăriei mele consumate într-o Uniune Sovietică (R.S.S. Moldovenească) care se destrăma sub ochii mei de copil nedumerit. Am crezut cu fervoare în idealurile comunismului şi la 10 ani îmi doream cu disperare să mor pentru patria mea sovietică, împuşcată pe cîmpul de luptă sau torturată sălbatic de duşmanii capitalişti. Mai tîrziu, aceste visuri mi s-au destrămat împreună cu copilăria şi statul sovietic “monolit”, iar întrebarea “Ce s-ar fi întîmplat cu mine şi idealurile mele socialiste dacă Uniunea Sovietică nu s-ar fi prăbuşit?” a rămas să atîrne retoric peste anii maturităţii. Mă roade gîndul că aş fi fost o activistă zeloasă şi fanatică”. (aicihttp://atelier.liternet.ro/articol/5808/Victoria-Stoiciu/Reflectii-cubaneze.html)
De fapt, Victoria Stoiciu chiar este o „activistă zeloasă şi fanatică”. Ea și Vasile Ernu propagă acum, în 2013, tezele Kominternului despre România, stat imperialist şi artificial care a anexat teritorii străine (Basarabia). Într-un interviu la televiziunea online „Omega”, a comuniştilor de la Chişinău, Ernu a declarat că “România este un stat artificial”. Victoria Stoiciu atacă în textele sale România şi identitatea naţională a românilor basarabeni, pe situl marxist criticatac. O face și în rapoartele plătite de Fundaţia Soros, la conferinţe din Chişinău, la radio şi peste tot unde are ocazia. Ea denunţă „imperialismul românesc” din Basarabia: “imperialismul cultural românesc a întreţinut tensiunile identitare din RM, tensiuni nocive pentru statalitatea moldovenească şi, respectiv, societatea moldovenească”. Evident, această problemă nu exista în perioada sovietică de care ea își aduce aminte cu nostalgie (Ernu e deja faimos pentru asta), când URSS stătea “pavăză în calea eventualelor aspiraţii românofile sau unioniste” (sursa).
Astfel, Victoria Stoiciu și Vasile Ernu contrazic, cel puțin parțial, articolul lui Andrei Cornea din Revista22, “Diavolul, la Pungești“, care vede în protestul de la Roșia Montană exclusiv stângism importat din Occident. Nu stângismul occidental, ci acela inspirat de nostalgia pentru Uniunea Sovietică a fost, din primul moment, în fruntea protestului pentru Roșia Montană.
Recent, această Ana Pauker a Pieţei Universităţii (şi a cluburilor din centrul istoric) instigă pe faţă la violenţă. E de înţeles, protestelor hipsterilor paşnici le lipsește aplombul revoluționar necesar saltului calitativ în lupta cu imperialismul românesc:“violenţa legitimă a statului este şi trebuie să fie contrabalansată de o doză de violenţă proporţională şi legitimă a cetăţenilor”. “Democrația și violența politică” (contributors.ro)
Câteva rânduri mai jos, Victoria Stoiciu ne asigură că nu despre o formă de violență simbolică este vorba, proteste pașnice ca cele din București, ci despre lupte de stradă cu poliția, bolovani și coctailuri molotov: “Către asta trebuie să ne îndreptăm şi noi, dacă vrem să atingem o maturitate democratică: către ritualizarea unor forme de violenţă politică a străzii ca şi contra-pondere la violenţa politică a statului.”
Victoria Stoiciu reia aici ideile lui Walter Benjamin care au inspirat “Facțiunea Armata Roșie” (Rote Armee Fraktion), cunoscuți și drept “Grupul Baader-Meinhof”, o grupare comunistă filo-sovietică ce a terorizat Germania de Vest acum 35 de ani, prin atentate teroriste, ca răspuns “legitim” la “violența opresivă a statului capitalist”. Pe criticatac a fost publicat textul lui Walter Benjamin, “Critica violenței”, deci există simpatie pentru posibile evoluții similare. Folosind același tip de raționament, grupul american de teroriști comuniști (ce avea legături strânse regimul cubanez), The Weather Underground, a justificat zecile de atentate din SUA împotriva “imperialismului american”. Despre Tinerii Mânioși, grupul de la Cluj apropiat criticatacilor, citiți Terorismul comunist al Weather Underground promovat la Cluj.
Mircea Platon, un alt opozant al gazelor de șist, al imperialismului american și al “intelectualilor lui Băsescu”, apropiat ideologic “tradiționaliștilor” de la Chișinău, foarte îndrăgit și citat frecvent de blogurile ortodoxist-legionare filoruse, scria de curând pecotidianul.ro:
“capitalismul erodează familia tradiţională, otrăveşte aerul şi apa, defrişează pădurile, tâmpeşte copiii transformându-i în consumatori şi în ţinte ale campaniilor publicitare sau trecându-i prin şcoli şi universităţi menite nu a-i educa, ci a-i socializa corporat-consumerist, atunci când se distruge calitatea sistemului medical prin transformarea doctorilor în „drug pushers”, în vânzători de medicamente, şi a spitalelor în uzine de procesat oameni şi de fraudat companiile de asigurare, atunci când hrana oamenilor cade pe mâna unei industrii alimentare sinistre, care face rău şi animalelor, şi mediului, şi oamenilor care consumă produsele lor infestate de pesticide, antibiotice şi bacterii, totul e justificat în numele pieţei libere, al creşterii economice, al profitului.”
Tipul de discurs care e atât pe placul blogurilor așa zis creștine, dughiniste, dar și pe placul bolșevicilor de la criticatac, dacă înlocuim “familia tradițională” cu “proletariatul”.
Înainte să dăm vina doar pe “înapoierea și primitivismul moldovenilor” (care mi se pare o problemă cu totul secundară aici, din moment ce aud aproape aceleași mesaje de la hipsterii din centrul Clujului si Bucurestiului), ar trebui să căutăm, în primul rând, un raspuns la intrebarea: Cum e posibil ca popii isterici și babele analfabete de la Pungești să protesteze cot la cot cu extrema stângă hiper-urbană, susținând aceleași falsuri, doar ambalate diferit? O altă întrebare care nu e de neglijat: Ce a făcut guvernul, ce au făcut Chevron și ONG-urile care activează în domeniu ca să informeze țăranii din Pungești și pe români în general? Vor fi trași la răspundere în vreun fel popii și ONG-iștii care fac propagandă mincinoasă și bagă panica deopotrivă în hipsterii urbani postmoderni din București și în țăranii post-iobagi-la-CAP din Pungești?
Ideologia care mobilizează și dă unitate de sens acestor idei, în mod natural contradictorii, este Eurasianimul lui Alexandr Dughin, o combinație între comunism/nazism și ortodoxie, dar o “ortodoxie purificată de elementele occidentale”. Ce înțelege Dughin prin „elemente occidentale” de care ar trebui descotorosită ortodoxia? Păi, se pare, chiar creștinismul acesteia.„Ortodoxia şi creştinismul sunt două lucruri diferite. (…) Ortodoxia, care nu este o religie, ci o tradiţie, este mult mai aproape de ceea ce numim păgânism. Include şi încorporează în sine păgânismul.” – explica Dughin unui jurnalist polonez, într-un interviu din 1998. Definiția pe care Dughin o dă ortodoxiei nu e deloc ortodoxă, nici măcar eretică, e de fapt păgână. Nu ortodoxia ortodoxiei este treaba lui Dughin, ci formularea unei ideologii justificative pentru pretențiile imperiale actuale ale Rusiei.
Pe dniester.ru, publicaţie controlată de ruși din Tiraspol, în cadrul unui articol despre manifestaţiile de la Pungeştihttp://dniester.ru/node/8880 (google translate) ruşii explică clar de ce se tem de exploatarea gazelor de şist din România:
„Subiectul gazelor din România exercită o presiune serioasă asupra situaţiei din R. Moldova, care contează pe ajutorul Bucureştiului în ce priveşte ruperea legăturilor sale cu Moscova. R. Moldova speră că România va putea să îi livreze gaze iar în acest caz nu mai este obligată să încheie contracte cu Rusia. De asemenea, în acest cadru apare şi Transnistria, în măsura în care Moldova, odată scăpată de dependenţa gazului rusesc, va putea să blocheze livrările de gaz către Transnistria”.