Florin Iaru, comentarii alese – 20

Eu n-am dat doi bani pe poeziile lui Iaru. Am împrumutat vreo două cărţi, am citit şi gata, asta a fost tot. Pe Wikipedia, cine i-a făcut pagina zice că ar fi scris opere. Din care face o selecţie care începe cu “Cîntece de trecut strada” – 1981 – şi se încheie cu “Fraier de Bucureşti” – 2011. Că Iaru, bucureştean fiind, n-a reuşit să treacă singur strada timp de treizeci de ani şi-a ajuns, după atît amar de vreme, un fraier de Bucureşti, e vizibil pentru oricine îi citeşte vreun editorial din Adevărul sau

Banal, Iaru e din nou el însuşi

Din competiţia naţională “Denigrarea CCR”, organizată ca urmare a hotărîrii prin care s-a invalidat referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, nu putea lipsi poetul Iaru. Care a produs, pentru Caţavencii, articolul “EXCLUSIV! Iulia Moţoc, blonda de la CCR, plagiază”.   Am zis articol? Mă scuzaţi. Mizerie cu pretenţia de investigaţie e corect. Care mizerie se termină – într-un final! – făţarnic, unsuros şi jalnic acuzator, aşa: “Ar trebui să mai spun ceva, acum, la sfîrşit, grav,

Iaru, un poet

A scris “Înnebunesc şi-mi pare rău”. Bun, a recunoscut, dar mult prea puţini au aflat. Şi-i groaznic că nebunii-s liberi să vorbească fără ca cei care-i  ascultă să ştie şi ce sînt. foto Mihai D

Uite cine vopseşte!

Guvernarea Boc este mai mizerabilă, mai prostească şi mai imbecilă decît Guvernarea Dăscălescu, cea care l-a arestat la Revoluţie. Cum ar putea roiul de postaci sa îl scuipe pentru