Andrew Klavan – The Facts of Life for Liberals

Album duminical. Din ciclul “mari comunişti ai lumii”, după Vasile Roaită urmează Jo

Imagine there’s no heaven
It’s easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people living for today – mai tare ca Marx şi Lenin, aş zice.

Imagine there’s no countries
It isn’t hard to do
Nothing to kill or die for (aşa ne promitea şi ceaşcă)
And no religion too
Imagine all the people living life in peace – nici Orwell în 1984 n-a reuşit.

You, you may say
I’m a dreamer, but I’m not the only one
I hope some day you’ll join us
And the world will be as one – protohipster

Imagine no possessions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man (brother ți-i mă-ta cu care ți-o tragi. codrul nu.)
Imagine all the people sharing all the world – frăţia între popoare, proprietatea privată este un moft, etc. etc. etc. cocalari români care au sharuit destinațiile exotice, ș.a.m.d. călare)

You, you may say
I’m a dreamer, but I’m not the only one
I hope some day you’ll join us
And the world will live as one – dreamer ca dreamer, da’ cîţi bani a făcut din asta? el, că ăilalţi sînt idioţi. vezi mai sus. şi dacă nu join you, ce-o să-mi faceţi? o să-mi tăiaţi cocoşelul?

Per ansamblu, e o piesă tristuţă – nu zice nimic de avort. Păcat, ar fi fost perfectă.

Iuliu Maniu – Comemorare

Redacţia În Linie Dreaptă:

Comemorarea morţii lui Iuliu Maniu se suprapune în anul acesta unei situaţii dramatice, chiar tragice, a societății româneşti. Corupţia, hoţia aproape pe față, renunţarea la orice demnitate, alegerea pentru Parlamentul țării cu prioritate a „penalilor” au dus la degradarea vieţii noastre economice și politice și la emigrarea în masă a oamenilor capabili de o muncă cinstită.

Avem în fața ochilor noștri sufletești jertfa liber asumată a lui Iuliu Maniu acceptându-și in mod liber moartea, în condiţii oribile, pentru binele si demnitatea neamului său, și în acelaşi timp, degradarea inimaginabilă a vieţii noastre politice, călcarea în picioare a oricărei morale și demnități.

Exemplul luminos al lui Iuliu Maniu nu poate fi suportat de conducătorii corupţi ai României de astăzi. S-a ajuns pana la a-l acuza pe Iuliu Maniu de trădare de neam și, printr-o minciună evidentă, prezentarea lui ca cineva care s-a lăsat înșelat de puterile (occidentale) politice ale epocii împingând la moarte și suferință categorii mari de oameni.

Eu am avut posibilitatea de a trăi pe viu drama lui Iuliu Maniu, de fapt a țării noastre, în 1946-1948.

Am asistat la momentul în care Maniu și-a justificat, în fața apropiaţilor săi, participarea la lupta politică (alegerile din 1946). Îi văd și acum ochii umbriţi și aud glasul lui spunând:

„Eu ştiu că voi muri la zid sau în închisoare. Ştiu că am fost abandonaţi de puterile apusene pe mulţi ani. De aceea, nu doresc să implic pe mulţi în această luptă. Dar eu pot câştiga în realitate alegerile, obligându-i pe comunişti să le fure în văzul lumii, cu garnitura de oameni pe care o am. Sacrificiul nostru și demnitatea poporului român care nu se lasă astfel îngenuncheat fără luptă va sta la temelia ridicării lui din teroarea bolşevică.”

De aceea, văzând cu ochii minții sacrificiul lui Maniu și al tuturor celor care cu demnitate au rezistat asaltului bolşevic și, în acelaşi timp, mlaştina lipsei de demnitate și morală în care se pare că ne-am adâncit, nu pot să nu mă cutremur.

Și totuşi, este imposibil ca acea jertfă, asumată cu atâta demnitate și oferită lui Isus, să nu-și producă până la urmă roadele.

Comemorarea pe care o facem astăzi nu are rostul omagierii lui Maniu. El își are răsplata de la Judecătorul veşnic. Această comemorare este un memento întru salvarea noastră din mocirla în care ne-a împins comunismul sovietic.

Dumnezeu care are cu siguranţă în grija Sa pe Maniu și pe cei care împreună cu el s-au sacrificat pentru țara noastră sa ne binecuvânteze pe noi și țara noastră, care sper că se va scutura până la urmă de lepra imoralității și a lipsei de demnitate.

Pr. Matei Boilă

Nota redacției
Prin bunăvoința familiei Boilă putem difuza aceste două fotografii inedite:

O zi din activitatea opoziţiei

În plină ofensivă a USL asupra justiţiei, în completă derivă economică, în degringolada totală din sănătate, învăţămînt, finanţe, externe, sub tăvălugul iniţiativelor şi schimbărilor cînd halucinante, cînd groteşti, ale puterii, în condiţiile în care sîntem guvernaţi doar de incertitudine, impostură şi minciună, poate vă întrebaţi, totuşi, ce face ceea ce ar trebui,  într-o democraţie funcţională, să se numească şi să acţioneze ca opoziţie.

Dacă vă gîndiţi cumva la PPDD, ceea ce nu cred, dar să zicem că s-ar întîmpla, aflaţi că se descurcă mai mult decît onorabil pînă acum, cu luări de cuvînt pertinente, discurs clar, ofensiv şi impecabil ţintit, oratorie de excepţie, expunere mass media mai mult decît suficientă şi o remarcabilă părăsire a lucrărilor parlamentului, în şedinţa dedicată modificărilor aduse statutului parlamentarilor. În ceea ce priveşte, însă, spărtura în fragmente mici a defunctei ARD, cel mai bine vă poate edifica ziua de ieri.

Cum necesitatea găsirii unui prezidenţiabil pentru următorul scrutin şi identificarea şi sancţionarea vinovaţilor pentru dezastruosul procent obţinut în decembrie, sînt, se pare, stringente, comparativ cu actualitatea imediată, preocupările foştilor lideri ARD s-au îndreptat, evident, către primele.

Astfel, consider că putem fi absolut liniştiţi că se va duce o bătălie crîncenă, serioasă şi responsabilă pentru ca cel mai bun şi cu cele mai multe şanse de izbîndă să fie desemnat candidatul “dreptei” în 2014, din moment ce declaraţiile zilei au fost următoarele:

Adriean Videanu, prim-vicepreşedinte PDL, a spus la TVR că ar fi dispus să candideze din partea PDL pentru cea mai înaltă funcţie în stat, dacă partidul i-ar cere acest lucru: “Dacă partidul va considera că trebuie să fac evaluarea, de ce nu?”. Şi mai precis, în privinţa candidatului: “Avem. Sigur ca da. Avem mai mulţi, care sînt în competiţie. Din păcate nu vă pot spune”.

La rîndul său, preşedintele PFC, Mihai Răzvan Ungureanu, s-a remarcat, în acelaşi sens, pe Facebook, cu o postare încărcată de nostalgie: “Parafrazand o replica binecunoscuta: ce blestem pe tara noastra sa aleaga intre doi absolventi de Istorie…”

În ceea ce îl priveşte pe fostul prim-ministru, mă simt obligată, pentru acurateţe, să vă atrag atenţia şi asupra activităţii politice extraparlamentare concrete pe care o susţine. Aşa că, tot de pe Facebook, am aflat că: “Postare de miezul noptii: dupa ziua de ieri, cand Puterea ne-a demonstrat – nu doar parlamentarilor, ci tuturor romanilor – ca ne calca in picioare fara nici o remuscare, ziua de azi a venit ca o veste buna. La filiala noastra din sectorul 2 Bucuresti am avut o lunga si animata discutie despre viitorul oamenilor seriosi si de bun simt in politica, iar la sectorul 3 am inaugurat noul sediu de filiala. Lume multa – membri ai Fortei Civice, membri ai ICCD, simpatizanti si… viitori colegi. Va multumesc tuturor pentru ospitalitate si caldura prieteneasca. Portile sunt acum deschise; cine crede ca Romania trebuie altfel construita si asezata e binevenit alaturi de noi. Atata incredere matura in ceea ce putem face si atata hotarare nu vezi in fiecare zi.”

Cum asemenea bune intenţii şi asemenea dorinţă de coagulare a binelui, frumosului şi utilului în politică nu mai comportă comentarii, mai rămîne de menţionat, în aceeaşi linie  de consecvenţă în reconstrucţie,  activitatea preşedintelui PDL, Vasile Blaga. Care, prezent la o şedinţă de analiză a organizaţiei PDL Dâmboviţa, şi-a reconsiderat poziţia dură exprimată acum o săptămînă, privind excluderea din partid a primarilor care au făcut campanie pro-USL, adoptînd o poziţie concesivă, dătătoare de speranţă: “Este o organizaţie vie, conştientă de problemele de construcţie pe care le are, ca de altfel în tot partidul, care a luat şi nişte măsuri organizatorice astăzi. Sunt primele, le vor lua în continuare. Este o organizaţie puternică. Ceea ce mă interesează este nu îndepărtarea unor oameni din partid, chiar dacă unii dintre ei nu mai au ce căuta printre noi, din moment ce au militat clar pentru adversarii noştri, dar mă interesează în primul rând câţi oameni vin în partid. Suntem într-o perioadă de reconstrucţie şi din acest punct de vedere”.

Aşa că tot ceea ce mă mai frămîntă acum este soarta lui Sever Voinescu în PDL. Ameninţat şi el cu excluderea din partid, pentru susţinerea în campania electorală a Mariei Stavrositu – PPDD, acesta se întreba luni noapte, da, tot pe Facebook: “Am ajuns acasă acum 10 minute, obosit din cale-afară. Azi, nici n-am avut vreme să aflu ce s-a întîmplat cu mine. Știe cineva să-mi spună ce a decis BPN al PDL în legătură cu mine? Mai sînt membru PDL?”

PS: Mai multe despre plecarea Mariei Stavrositu (care a candidat la Constanţa împotriva lui Gigi Chiru – PDL şi Mircea Baniaş – PC) din PDL, aici.

Later edit: Aflu acum că nu mai am chiar nici un motiv de îngrijorare, nici Sever Voinescu nu a fost exclus din PDL. Sper că ştie şi el.

Sebastian Bodu: De astăzi intrăm în faza europeană a luptei pentru decontul serviciilor medicale

Sebastian Bodu, europarlamentar PDL :

Domnule Prim-Ministru,

Ma adresez Dvs. in primul rand in calitate de asigurat in sistemul asigurarilor sociale de stat, contribuabil la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate. Dupa cum bine stiti, Ministerul Sanatatii intentioneaza sa suprime, de la 1 martie anul in curs, decontarea cheltuielilor aferente serviciilor medicale prestate contribuabililor-pacienti de catre spitalele private, ramanand eligibile pentru decontare doar prestatiile medicale realizate de spitalele publice.

Domnule Prim-Ministru, conform Legii sanatatii nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se recunoaste in mod expres dreptul pacientului platitor de asigurari de sanatate de a-si alege furnizorul de servicii medicale (art. 208 alin. 3 lit. c si art. 218 alin. 2 lit. a). Din acest punct de vedere, Legea amintita nu face distinctie intre spitalele publice, spitalele publice cu sectii private si spitalele private, oricare dintre aceste unitati putand incheia contracte cu casele de asigurari de sanatate, singura cerinta fiind legalitatea functionarii spitalului (art. 245 alin 1 lit. a).

Avand in vedere ca interesul urmarit de stat este si trebuie sa ramana exclusiv dreptul pacientului-contribuabil de a beneficia de cele mai bune servicii, conform propriei optiuni (art. 249 alin. 2), acest drept este inviolabil si nu poate fi restrans doar la asistenta ambulatorie, de exemplu. Legea nu distinge intre spitale publice si private ci contine doar o lista cu natura serviciului medical ce face obiectul decontarii, indiferent de capitalul prestatorului serviciului, de stat sau privat.

In lumina declaratiilor publice facute de ministrul sanatatii, ca si de alti demnitari guvernamentali, va aduc la cunostinta ca suprimarea in orice fel a platilor aferente serviciilor medicale prestate de catre spitalele private, indiferent de nataura serviciului, catre asiguratii platitori de contributii incalca flagrant Legea sanatatii. Acest lucru va duce la o avalansa de actiuni in instante, si asa incapabile sa faca fata actualului volum de cereri de chemare in judecata. Vreau sa fiu foarte clar, domnule Prim-Ministru, desi sunt convins ca stiti, ca decontarea cheltuielilor medicale nu are nici o legatura cu finantarea spitalelor, fie ele publice sau private. Mai mult, Legea sanatatii interzice folosirea banilor din Fondul national unic de asigurari de sanatate – administrat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate – pentru astfel de scopuri (art. 263 si art. 265), spitalele publice finantandu-se din venituri proprii sau de la bugetul de stat, prin Ministerul Sanatatii.

Domnule Prim-Ministru, in calitate de deputat in Parlamentul European, va fac cunoscut faptul ca Directiva 2011/24/EU cu privire la dreptul asiguratilor, platitori de contributii sociale, de a beneficia de prestatii medicale furnizate de unitati sanitare din alte state membre UE reprezinta si ea o garantie a dreptului la optiune, prevazut in legislatia nationala (Legea sanatatii). In conformitate cu aceasta Directiva se recunoaste dreptul la libera circulatie a pacientilor, serviciilor si medicamentelor, asa cum acest drept fundamental este statuat de Tratatul de Functionare al UE.

Conform considerentului 31 din Directiva, “daca un pacient solicita in mod expres sa fie tratat intr-un alt stat membru decat cel al resedintei, acesta beneficiaza de rambursarea cheltuielilor in aceleasi conditii cum ar fi beneficiat in statul sau”. Mai mult, “mobilitatea pacientilor-asigurati este o libertate considerata fundamentala [inclusiv] in interiorul statului membru”, conform considerentului 35. Printre exemplele de pacienti-asigurati care vor sa beneficieze de servicii medicale in alt stat membru, considerentul 39 al Directivei enumera enuntiativ inclusiv pacientii “care vor sa aiba acces la metode diferite de tratament decat cele disponibile in propriul stat membru sau care vor sa beneficieze de o calitate sporita a serviciilor medicale.”

In conditiile in care Directiva nu face, evident, distinctie intre spitalele publice si cele private (art. 3 lit g: “furnizor de servicii medicale este orice persoana fizica sau juridica ori alta entitate legala furnizoare de servicii medicale pe teritoriul unui stat membru”), decontarea este obligatorie, conform art. 5 lit. a (“statul-membru va face astfel incat costul tratamentului transfrontalier sa fie rambursat”).

Avand in vedere dispozitiile Directivei, se va ajunge la situatia bizara ca mai multi cetateni romani sa se indrepte catre serviciile medicale ale spitalelor din strainatate, mai ales ca anul 2013 este anul cetatenilor europeni iar Comisia Europeana va incepe o campanie sustinuta de informare a acestora despre drepturile lor transfrontaliere, dreptul la servicii medicale fiind o prioritate. Acest lucru va crea, desigur, o problema institutionala intre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si casele de asigurari din celelalte state membre.

In concluzie, dupa cum probabil ati sesizat din articolele citate, dreptul asiguratilor de a-si alege spitalul, inclusiv in afara statului membru, cu obligatia acestora de a deconta serviciul prestat, este un drept fundamental derivat din Tratatul de Functionare a UE. Altfel spus, daca un cetatean european asigurat are dreptul de a beneficia de tratament decontabil in strainatate, la un spital public sau privat, cu atat mai mult el are acelasi drept in statul membru al carui resortisant este. Astfel stand lucrurile, Comisia Europeana va putea deschide o actiune impotriva Romaniei.

Domnule Prim-Ministru, in cazul in care Ministerul Sanatatii sau Guvernul va defiinta sau va goli in orice fel de continut dreptul asiguratilor din Romania de a-si alege furnizorul de servicii medicale, subsemnatul, in virtutea dreptului de reprezentare a cetatenilor care m-au trimis, prin votul lor, in Parlamentul European pentru a le sustine interesele, nu voi ezita sa sesizez Comisia Europeana asupra acestui caz de infringement, care va duce Romania in fata Curtii Europene de Justitie.

Vezi prima parte aici. 

Monica Macovei: L-am actionat in judecata pe europarlamentatul PSD Catalin Ivan pentru acuzatii minc

Monica Macovei:

L-am dat in judecata pe europarlamentarul Catalin Ivan pentru repetatele acuzatii mincinoase, denigratoare si defaimatoare facute la adresa mea cum ca as fi fost anchetata de o “Comisie de etica” a Parlamentului European. Am dat in judecata si postul Antena 3 care a preluat acuzatiile mincinoase ale lui Catalin Ivan fara nicio verificare si a adaugat comentarii denigratoare la adresa mea. Am depus in instanta cele 2 actiuni civile pe data de 28 decembrie 2012.

Sebastian Bodu acţionează în judecată Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurăr

Sebastian Bodu, europarlamentar PDL – comunicat de presă:

Ref: Direcționarea asigurărilor de sănătate exclusiv către sistemul public este un grav abuz. Actionez in judecata Ministerul Sănătății si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

Ministrul Sănătății a anuntat sistarea platilor catre spitalele private din fondurile Casei Nationale de Asigurari de Sănătate. Aceasta măsura este profund discriminatorie si abuziva fata de cei care doresc sa beneficieze de serviciile unui spital privat.

In calitate de angajat care a platit timp de 17 ani contribuții sociale (10 ani ca angajat al unor companii private si 7 ca angajat al unor instituții publice), ma vad pus in situația de a fi obligat sa ma adresez, in cazul in care ma lovesc de o problema medicala, doar unui spital public. Fac precizarea ca este dreptul meu, ca si contribuabil, sa optez intre un spital public sau unul privat, platind in plus diferența dintre suma decontata de CNAS si valoarea serviciului medical, in cazul in care optez pentru a doua varianta.

Argumentul ministrului sănătății, cum ca spitalele private se pot finanța exclusiv din contravaloarea achitată de clienti este fals deoarece important nu este caracterul public sau privat al spitalului ci calitatea de plătitor de CAS a beneficiarului serviciului medical. Odată cu sistarea decontarilor serviciilor medicale către spitalele private, servicii prestate către un plătitor de CAS, acesta va trebui sa achite din buzunar contravaloarea integrala a serviciului, sau sa se adreseze unui spital public. Acest lucru este, așa cum spuneam, discriminatoriu si abuziv.

Ii fac cunoscut ministrului sănătății si președintelui CNAS ca fac, in mod voit, o confuzie grosolana intre finanțarea spitalelor si plata contravalorii serviciilor medicale prestate către platitorii de CAS. Finanțarea se face din bugetul de stat pentru spitale publice si din încasări proprii, in cazul spitalelor private, conform ‘business plan-ului’, ca sa îl citez pe ministrul sănătății. In schimb plata contravalorii serviciilor medicale se face din bugetul asigurărilor sociale gestionat de CNAS, in baza calitatii de asigurat a beneficiarului (plătitor de CAS) si este dreptul asiguratului de a alege preststorul serviciului medical. Acest drept face obiectul incalcarii si de aceea ma voi adresa instanței de contencios administrativ, in calitate de contribuabil/asigurat.

Consider, de asemenea, ilegală finanțarea spitalelor publice din fondurile CNAS. In 2006 același ministru al sănătății impunea o așa-zisa ‘taxa pe viciu’ care se colecta înaintea accizei si care era destinată finantarii directe a spitalelor publice. Ministrul anunța arunci ca măsura a fost un succes (in timp ce incasarile accizelor aveau de suferit) iar astăzi aflam ca spitalele publice sunt in același stadiu de subfinantare. Si atunci in ce a constat succesul ‘taxei pe viciu’? In campania anti-fumat de 800.000 euro a unei dive ce ne zambea din posterele foto-shopate?

Precizez ca aceasta actiune este una demarată in nume personal, in calitate de contribuabil la bugetul asigurărilor de sănătate si sper ca demersul meu sa fie urmat si de altii care, ca si mine, vor sa beneficieze in continuare de dreptul de a opta intre un spital public si unul privat. De aceea ma abtin de la orice fel de comentarii politice cu privire la persoana ministrului sau a partidului din care face parte.

Dragoş Paul Aligică, despre demersul lui Sebastian Bodu:

Pana sa se sesizeze PDL ca organizatie, ca forta politica de opozitie si de dreapta, Sebastian Bodu a luat pe cont propriu problema. Cat putea sa mai astepte?

PDL: nu numai ca intregul e mai mic ca suma partilor dar ca intreg nu se ridica nici macar la inaltimea membrilor sai individuali. Asta da talent organizatoric!

Puşcărie, trei capace, unde meditaţia zace

Să nu fie ca!

Vorbele omului ăsta, Andrew Klavan – îl găsiţi voi, pe Wiki, pe PJ Media, pe PJTV, pe YouTube, pe blogul personal, în librării virtuale sau nu, pe genericele a două filme, pe City Journal, în fine, vă descurcaţi, eu vă dau doar pagina de Facebook – “2013: the year conservatives begin to win the culture war.”, să nu se adeverească. 

În ceea ce mă priveşte, rămîn aici, acelaşi om pe care-l ştiţi, cu aceleaşi convingeri, cu aceeaşi putere şi cu aceeaşi hotărîre de a sta drept şi a de a merge mai departe, cu aceeaşi încăpăţînare de a nu cădea, ori, în caz că totuşi s-ar întîmpla, de a se ridica. Voi spune, ca întotdeauna, ceea ce cred, ceea ce ştiu şi ceea ce simt. Aşa că, exact cum am mai zis cu o anumită ocazie, acum aproape două luni, nu mă voi şi nu vă voi minţi, oricît de mult v-ar supăra, la un moment dat, ceea ce spun. Respectul faţă de mine însămi şi faţă de voi nu-mi permite să fac altfel. Nu vă cer să fiţi ca mine, dar vă invit, dacă voi credeţi în ce spun, să fiţi cu mine.

Şi nu numai. Hai, pentru că m-a prins sfîrşitul de an într-o dispoziţie mai sentimentală, o zic. Şi cu oameni foarte apropiaţi mie. Oameni, caractere, suflete. Aceia cărora eu, în două cuvinte, le spun “ai mei”. Şi cu asta am spus totul. Unii sînt aceiaşi de cîţiva ani, şi-i ştiţi, alţii au intrat curînd, dar bine-n viaţa mea, şi iar îi ştiţi sau măcar îi bănuiţi, iar pe unul, se ştie el care, l-am recăpătat de ceva vreme. Da, recăpătat, aşa că-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi i-a scos pe toţi în cale.

Şi pentru că toate acestea au fost zise, dar sigur mai încape, de sfîrşit de 2012, încă una, şi mă duc la party cu o parte din ai mei: nu scăpaţi de mine. Independent de parcursul propriu, vreau să ies la pensie de la Blogary. Iar mai bine decît îmi e mie acum, aici, chiar nu vă pot dori.

Dacă, vorba lui Mirel, sînteţi cuminţi, revin. Dacă, vorba mea,  sînteţi foarte cuminţi, poate vă pun şi poze.

Hai, la mulţi ani!

ARD vă urează cel puţin o lovitură de stat fericită!