Cea mai mare ţeapă se ia de la ţoapă

Elena Băsescu scrie pe Facebook:

“Doamna Ruxandra Dragomir se preface că nu ştie despre ce este vorba: organizaţiile au “probleme” în a strânge semnături pentru Cristian Diaconescu deoarece Elena Udrea le interzice acest lucru.”

Ceea ce părea previzibil de mult, dar mai existau speranţe că nu se va întîmpla, pare totuşi a se întîmpla chiar acum. Udrea se pregăteşte să candideze  la preşedinţie din partea PMP, nu Cristian Diaconescu. Nu “Cristi”, da. Altă explicaţie pentru ce se întîmplă acum nu există.

Şi acum, se întîmplă ca Ruxandra Dragomir să nu reuşească să strîngă 200 000 de semnături pentru Diaconescu. Incredibil, în condiţiile în care şi pentru un candidat independent se pot strînge atîtea, cu voluntari. Cum să nu poată strînge, atunci, un partid?  Motivele pentru care declară că nu poate face acest lucru, pe cine consideră mai potrivită pentru a intra în cursa prezidenţială şi alte detalii, aici.

Limpede, da? Şi acum, mă şi vă întreb. Mai are Elena Udrea vreo limită? O mai poate opri cineva? Mai ascultă de cineva? Sau a avut dreptate Vasile Blaga cînd a declarat, acum o lună: “Face ce vrea şi nu ce-i spune preşedintele, hai să fim serioşi. Ştiu asta de ani de zile (…) Totdeauna, Elena Udrea a făcut ce a vrut, din acest punct de vedere.“   Nu am nici un motiv să nu-l cred pe Blaga în această situaţie, mai ales în această situaţie, mai bine zis, cînd vorbele sînt pe cale să i se confirme.  Şi atunci, îşi dă ea seama în ce poziţie  îl va pune pe preşedintele Băsescu, care a semnat deja lista de susţinere a candidaturii lui Cristian Diaconescu şi şi-a motivat această susţinere? Elena Udrea, care declară permanent că se identifică cu viziunea preşedintelui pentru ţară şi asigură că îi va continua proiectele, nu-i respectă nici măcar susţinerea pentru Cristian Diaconescu, implict părerile despre acesta? Şi mai important, ce va face într-o asemenea situaţie chiar preşedintele? Se va dezice de Udrea şi îşi va menţine susţinerea pentru Diaconescu? Sau va înghiţi ce tocmai a spus astăzi Ruxandra Dragomir, şi va merge în continuare cu Udrea? Spre groapa politică, aici nu e nici un dubiu. Şi nu numai pentru susţinerea şi aşa excesivă a şefei PMP în tot ce-a făcut pînă acum, ci pentru renunţarea la ceea ce crede, în funcţie de dorinţele Elenei Udrea. Pentru că nu s-ar putea interpreta altfel o asemenea mişcare. Cum să spui azi că un om este cel mai bun candidat, să spui şi de ce îl consideri aşa, iar mîine sau peste ceva vreme să infirmi? Nu ai evaluat, analizat, comparat corect posibilii candidaţi înainte de a-ţi anunţa decizia? Să fim serioşi, asta n-ar fi explicaţie.  Cînd spui că te interesează pe mîinile cui rămîne ţara, îţi permiţi să greşeşti atît de grav? Şi atunci, cum va mai putea avea preşedintele cea mai mică urmă de credibilitate, în condiţiile astea? Dar mai contează credibilitatea lui Băsescu? Ar trebui, pentru cele realizate timp de zece ani în funcţia supremă în stat. Şi ar mai trebui şi pentru că, prin susţinerea, în aceste condiţii, a Elenei Udrea la alegerile prezidenţiale, nu va face decît să se şi s-o vulnerabilizeze maxim. Nu numai că va dispărea şi puţinul electorat pe care îl mai are preşedintele, dar mişcarea ne va arunca, în toamnă, direct în preşedinţia pe care o va cîştiga Ponta. Da, acel Ponta despre care preşedintele Băsescu ne spune permanent ce pericol ar reprezenta în funcţia supremă în stat.

Şi acum. Bine cu forţa nu se poate face. Nici măcar atunci cînd miza este foarte mare. Dacă preşedintele Băsescu nu se va convinge singur – şi încă repede, repejor, Colegiul Naţional PMP  în care se va discuta situaţia candidaturior la preşedinţie fiind stabilită pe 19 august, adică mai puţin de o săptămînă de acum încolo, de cînd scriu aceste rînduri – că a continua să o susţină pe Elena Udrea înseamnă pe cine nu laşi să moară în PDL, nu te mai lasă să trăieşti deloc  politic, şi că acum, în al treisprezecelea ceas, mai poate rămîne în jocul politic într-un singur mod, nu-l poate convinge nimeni. Ultimul meu fir de speranţă de asta se leagă. La fel ca acum doi ani, tot vara, cînd decizia de a boicota referendumul organizat pentru a-l suspenda, unica decizie care nu valida lovitura de stat, a luat-o tot cu mai puţin de o săptămînă înainte de a merge la urne. Ultimul meu fir de speranţă că preşedintele Băsescu nu este de pe acum un cadavru politic de pe coliva căruia o blondă pe tocuri culege, cu unghii lungi, bomboanele.

Later edit: Elena Băsescu nu a mai candidat la alegerile europarlamentare, declarînd: “Mi s-ar părea un troc imoral pe care l-aş face în schimbul susţinerii pe care tatăl meu l-a acordat înfiinţării acestui partid.” şi cedîndu-i locul lui Siegfried Mureşan, Elena Udrea, în schimbul aceleiaşi susţineri, îi va lua locul lui Cristian Diaconescu şi va candida la alegerile prezidenţiale. Aşa “morală” să fie oare moştenirea politică a lui Traian Băsescu? Eu încă refuz să cred.

Paul Dragoş Aligică: O mînă de neisprăviţi şi canalii mercenare

Revoluţionari apărînd Antena 3

Tablou vivant, început de secol XXI, Şcoala de Securitate şi Televiziune.

PS: Scuzaţi calitatea imaginii, acolo se plînge mult.

Paul Dragoş Aligică: Antena 3 şi compania nu au nimic în comun cu profesiunea de jurnalist sau c

Voiculescu la răcoare, cîteva observaţii la cald

UPDATE: Mesajul lui Ponta pentru Antena 3

” Am luat act de decizia Curtii de Apel Bucuresti. Nu comentez sentinte in cauze penale, dar vreau sa asigur pe toata lumea ca, atat timp cat voi fi lider politic si cetatean al Romaniei, sunt obligat sa fac tot ce sta in puterile mele pentru ca jurnalistii Antena 3 / Antena 1 si toti jurnalistii din tara noastra, indiferent de politica lor editoriala, sa-si poata desfasura activitatea conform dreptului constitutional la libera exprimare si independenta presei.

Sunt convins ca, dincolo de momentele dramatice prin care trec familiile celor condamnati, o tara libera poate exista doar daca exista si o presa libera. Alaturi de milioane de alti romani doresc si cred ca multi ani de acum inainte “Antena 3 va fi aici”!”

Raluca Boboc: Ce a fost greşit la discursul Monicăi Macovei

Macovei – lansare candidatură alegeri prezidenţiale. Barbu Mateescu – comentariu

Candidatura Monicăi Macovei la alegerile prezidenţiale din această toamnă a debutat cu un anunţ de presă pe site-ul de campanie macoveipresedinte.ro, anunţ pe care îl puteţi urmări şi în clipul de mai jos. El va fi urmat astăzi, 6 august 2014, de o conferinţă de presă care va fi susţinută în sala George Enescu a hotelului Athénée Palace Hilton, începând cu ora 14:00.
În continuare, în cel de-al doilea clip, puteţi urmări un scurt comentariu al sociologului Barbu Mateescu, privind candidatura Monicăi Macovei.

Şi cu aceasta eu declar deschise discuţiile de închidere, sper, a listei de candidaturi de pe malul drept al Dâmboviţei. Discuţii la care vă invit să participaţi fără înflăcărare, lucid, argumentat. Ştiu că sîntem într-o situaţie critică, în care PSD este pe cale să cîştige şi funcţia supremă în stat, adică să ocupe tot spectrul de putere pentru ani buni de acum încolo. Dar cum disperarea nu ne foloseşte la nimic, la disperare se fac cele mai grave greşeli, mult prea rar apărînd vreo soluţie aparent miraculoasă, să evaluăm cu calm candidaţi şi şanse, să discutăm fără patimă programe, să încercăm să ne limpezim minţile pentru a şti ce vrem să alegem la finalul acestui an. Şi s-o zicem p-a dreaptă, este disperare, de la cel mai înalt nivel şi pînă la susţinătorii dreptei, şi este, mai ales, confuzie printre oamenii care nu votează PSD, dar nici nu ştiu ce să aleagă din oferta multiplă a unei aşa zise drepte – pînă la o dreaptă autentică în România e cale lungă – care se macină sistematic, cu o tendinţă autodistructivă rar întîlnită, extrem de păguboasă şi clar nepermisă la oameni de o asemenea anvergură politică şi într-un asemenea context.
Eu remarc deocamdată doar momentul lansării oficiale a candidaturii Monicăi Macovei, şi consider că este foarte bine ales, astăzi, creştinii sărbătorind Schimbarea la Faţă. Creştini sau nu, de o schimbare avem nevoie în politica românească, dar nu numai la faţă, aceea se va face oricum ci, mai ales, de o schimbare de fond.

Şi acum, banda. Benzile, de fapt.

Cazul Voiculescu şi extirparea răului din viaţa publică

Agresorul tolerat, victima acuzată

Din cînd în cînd, mai răsare cîte o voce responsabilă. Jon Voight, una din ele. Răspuns scrisorii deschise semnate, printre alţii, de Javier Bardem şi Penelope Cruz. În care Israelul este acuzat, nici mai mult, nici mai puţin, de genocid.

“Aţi uitat cum a început acest război. Nu a răpit şi a ucis Hamas trei adolescenţi de dragul de a ucide şi a sărbătorit după ce i-a ucis? Ce parodie a justiţei. Le cer tuturor colegilor care au semnat scrisoarea otrăvitoare împotriva Israelului să examineze motivele lor. Puteţi lua înapoi avântul de antisemitism care face acum ravagii peste tot în lume. Aţi putut deveni faimoşi şi aţi câştigat bani pentru că sunteţi într-o ţară democratică: America. Credeţi că aţi fi putut face asta în Iran, Siria, Liban etc.? Aveţi o mare responsabilitate să vă folosiţi celebritatea pentru a face bine. În schimb, aţi defăimat singura ţară democratică a înţelegerii din Orientul Mijlociu: Israel”, mai spune acesta, precizând că celor care au semnat scrisoarea ar trebui să le fie ruşine şi ar trebui să regrete ce au făcut şi să ceară iertare de la poporul care suferă în Israel.” – Mediafax

Manipulări disperate