Saturday Night Fever
Werner este în Camera Aurie și degetele i se răsucesc spasmodic pe alea trei ațe care atârnă și-acum din halatul bej. Nici nu poate ajunge la telecomandă, practic e țeapăn de nervi.
Privindu-și notițele din cele 25 de episoade ale serialului Cultivarea lalelelor de stepă, și-a dat seama că sala de recreere va avea peretele de sticlă spre aspersoarele cu laser, nu spre lalele, pe care vrea să le planteze, firesc, în partea amenajată ca stepă.
Propria-i modestie timidă este cea care îl irită, trebuia să ceară de la început pereți de sticlă pe ambele laturi. Rămâne pe luni. Deschide agenda, nu are unde scrie, așa-i agenda primăvara, când ai atâtea ghivece și tufe de urmărit.
Desenează o lalea în colț dreapta sus.
Georgette este în dormitor. Își scoate picioarele din șlapi și-și admiră pedichiura perfect armonizată cu bronzul. „Perfecțiunea nu poate fi străină de armonie” îi trece prin gând.
De-ar ține minte să posteze chestia asta.
Dobitoaca de Rozi a schimbat de pe canalul de Fashion și acum e ceva cu Werner, pe Mute, dar deocamdată telecomanda este tocmai în celălalt colț al patului și, până ajunge la ea, trece știrea.
Se așează comod și gingiile i se dezvelesc într-un zâmbet către sine.
Werner a rămas cel mai conștiincios elev al ei.
I-a spus ca la fiecare CV să atașeze o foaie cu numele celor care au făcut intervenții pentru persoană, iar Werner, cu scrisul lui ordonat, chiar asta a făcut: a scris numele respectivilor pe câte o foaie colorată și a prins foaia la CV, cu o agrafă.
Laki a venit de la sine, acum e nițel mai complicat.
Dar e minunat, e ca într-o grădină, practic are în față floarea intelectualității, ronduri-ronduri de masterate la SSPA, accomplishments și foi colorate.
Întinde alene mâna după pliantul Easter Cruises to Easter Island.