Bucureşti, bere, bătaie de joc
Sâmbătă a fost sărbătoare mare. A, nu, nu ziua lui Victor-Viorel, ci una mult mai mare, dar mai mică, dacă mă-nțelegeți. Cei 555 de ani de la atestarea Bucureștiului. În principiu, un lucru frumos. Ne imaginăm, nostalgici, cum îi flutura rochița coanei Mița pe bicicletă sau cum se numărau steagurile lui Caragiale. Un gol imens rămâne, totuși, menționarea unei istorii ceva mai apropiate, cea a comunismului. Bine, bine, am avut un oraș cochet, Micul Paris, dar el a fost aproape distrus de visul lui Ceaușescu, visul unui om nebun. Un om care a încercat şi-a reuşit să schimbe cursul firesc al istoriei, așa cum se scria ea de la sine.
Ce-a fost, a fost, È™i aia a fost, dar ceea ce stă la baza unui haotism actual, printre altele, este negarea unei perioade, asemenea unui copil care a suferit o traumă emoÈ›ională foarte puternică È™i apoi a blocat-o undeva în mintea lui. Astfel, el nu se poate maturiza cu adevărat. Bratislava, un oraÈ™ È™i el la rândul lui afectat de comunism, are o atitudine mult mai sănătoasă È™i anume aceea de a transforma “realizările” comunismului în obiective turistice. Sărbătorirea acestor 555 de ani implică o istorie integrală, fără a omite nimic, dar lucrurile nu stau nici pe departe aÈ™a, în realitate. ÃŽn realitate, avem acum un “Strâmbă-Lemne” în halat, care vorbeÈ™te cu “dă”È™i “pă” È™i lăcrimează ca o Miss Univers în faÈ›a uciderii balenelor, la drama unor părinÈ›i care È™i-au găsit copilul mâncat de câini, în oraÈ™ul al cărui primar este el. Iar după 555 de ani, este o încercare uneori foarte grea să găseÈ™ti o stradă în BucureÈ™ti. De obicei, ele nu au nume decât pe GPS.
Dar să zicem că ai ajuns cu bine în centrul vechi, de exemplu, ca om care, străin fiind ( de oraÈ™), vrea să viziteze mândria cea mai de preÈ› a capitalei. Nu poÈ›i să nu remarci mizeria indescriptibilă È™i inacceptabilă, dincolo de “tradiÈ›ionalele româneÈ™ti” pub-uri cu specific irlandez. Unde berea “specific irlandeză” e, de multe ori un Ciuc la zece lei È™i 0,33 ml. Asta după ce te-a tapat taximetristul de vreo două milioane de lei vechi de la aeroport până aici. But, hey, ce contează că nu avem legi pentru a ne comporta civilizat cu cei care ne vizitează, ei poate sunt fraieri È™i habar n-au pe ce lume rea trăiesc. AÈ™ zice că cel mai bine, complet È™i onest, ar fi să spunem că am sărbătorit nu doar atestarea BucureÈ™tiului, ci È™i vreo 70 de ani de la începerea distrugerii lui.
pe vremea mea haotismului i se zicea haos. Ce trece vremea, domnule!
şi primarii. ăsta merită ceva special.