Eu sînt convinsă că celui care a fost, cu bune şi cu rele, îi este greu spre imposibil să creadă că nu mai candidează. Şi că prin procură dezastrul e previzibil. E structural luptător, nu spectator. Şi-ncă unul care nu se împacă cu înfrîngerea. Mi-e milă de el, dar mult mai tare mi-ar fi milă de mine, de ai mei, de voi, de noi toţi, în cazul în care ne-am umple de roşu. Ne ajunge roşul de pe străzi, din decembrie 1989. Datorită căruia, astăzi, putem alege. Ca să nu ne întoarcem de unde am scăpat, după 25 de ani, trebuie doar să votăm.
Alegerile, cea de azi şi cea de peste două săptămîni, sînt între vest şi est. Despre asta este vorba, înainte de orice altceva. Aveţi două variante spre vest, le ştiţi. Că votaţi una, că votaţi altul, îi ştiţi voi, votaţi pe cine credeţi, dar votaţi. Nu vă lăsaţi intimidaţi, descurajaţi, speriaţi de absolut nimic. Nu-s decît semne clare că unora le e frică de voi, de votul vostru. Să le fie lor acum, nu nouă în următorii cinci ani, cel puţin.
Nu am avut o campanie electorală adevărată, nu avem, unii dintre noi, nici candidaţii pe care ni-i doream. Nu ne mai ajută acum nimic, nici certurile, nici discuţiile. Acum nu mai putem face nimic. Nimic altceva decît să votăm. Cu inima, cu dinţii strînşi, nici asta nu mai contează. Cu ştampilă valabilă pe buletinul de vot, asta e tot ce contează. Azi şi peste două săptămîni. Cum şi de ce am ajuns aici, cine ne-a adus aici, avem destul timp să analizăm după. După ce votăm azi şi după ce votăm peste două săptămîni.
Să ne încercăm norocul, dar nu lăsînd papagalul să tragă lozul în locul nostru. Votaţi. Nu avem nimic de pierdut, dar poate fi foarte mult de cîştigat. Începînd chiar de azi, este extrem de important. Nu lăsaţi pe două săptămîni ce puteţi face azi. Votaţi!