Apariţia şi declaraţia lui Robert Turcescu, de aseară, aşa-zisa autodemascare ca fost sau actual încă ofiţer acoperit amplifică o stare de tensiune deja existentă, şi nu numai în contextul unei campanii electorale fireşti, ci şi în cel al declaraţiei preşedintelui Traian Băsescu, din 9 septembrie, privind existenţa unui fost ofiţer acoperit printre actualii candidaţi la preşedinţie. E firesc ca întrebările să abunde, ca oamenii să fie curioşi, dar nu consider normal să fie amplificată isteria. Dincolo de observaţiile, mai în glumă, mai în serios, pe care le-am postat şi eu pe Facebook, şi pe care le voi aduna şi aici, e cazul, cred, să fim mai responsabili decît cei care par a nu mai avea nici o măsură, că despre discernămînt e greu să mai vorbim, se pare, în cazul multora.
Sînt convinsă că, mai devreme sau mai tîrziu, lucrurile se vor lămuri. Cel mai important, însă, în momentul de faţă, mi se pare a nu avansa numele unor persoane sau, şi mai grav, ale unor instituţii cheie ale statului în această încă-nu-ştim-despre-ce-e-vorba-exact poveste. Nu ştim cui ajută isteria, dar putem fi siguri că nouă ne dăunează. Nu mai poţi judeca limpede, nu mai poţi face alegeri corecte, în condiţiile în care la fiecare colţ de internet mai apare o teorie, o presupunere, o – de ce nu?! – posibilă conspiraţie. Iar acestea sînt, de regulă, menite exact să abată atenţia de la probleme reale, concrete, pe care ar trebui să le pună în discuţie o campanie electorală serioasă. Una care se desfăşoară oricum în imediata apropiere a unui conflict, cel ruso-ucrainean.
E posibil să fim prinşi în mijlocul unor diversiuni, la fel cum e posibil ca anumite lucruri din cele aflate pînă acum să fie reale. Puţintică răbdare, zic, altfel ajungem să ne uităm, la fiecare colţ de stradă, după indivizi în balonzaide lungi, cu ochelari fumurii şi pălării cu boruri trase peste ochi. Iar un Sergiu Nicolaescu, de exemplu, să rîdă, de acolo de unde este, straşnic de noi.
Aşadar, mai rîdem, mai glumim, dar mare grijă cine ar putea rîde de noi la urmă, aici.