Guerrilla era un post de rahat cu moţ revoluţionar. Era un pic de hipstereală acolo, plus o reţetă nefericită de indie combinat cu hiturile zilei. Am ascultat sporadic şi aveam senzația că dacă am ascultat o dată, în mașină, am ascultat toată săptămîna. Prefer să ascult rock fm, cu toate că şi ăia au playlistul blocat pe 20 de piese.
Guerrilla ar fi dus-o bine dacă era bine gestionat și dacă avea piață. Cine vrea să asculte muzică “mai altfel” are nenumărate variante pe net, mult mai bune. Generația căreia i se adresau Mihaiu şi Dobrovolschi are ipod-uri, are net şi muzică descărcată moca de pe torente. Mai puţin maşină şi drum spre job la ora 8, în prime time.
Pă partea dă management, Guerrilla a reuşit, cu chiu cu vai, să supravieţuiască marii dezintegrări a grupului Realitatea-Caţavencu. Au mai existat cîteva răbufniri în interior (vezi cazul Marius Vintilă), dar problemele au rămas – piaţă de publicitate în scădere, vechi probleme financiare.
Şi mai am o veste bună: există şanse reale ca Morar şi Buzdugan să facă, în sfîrșit, poante originale. Şi ceva mai haioase.
Să începem cu numele: Guerilla, ce frumos, imediat te gândeşti la luptători pentru libertate, spirit liber. Deschideai radioul şi ascultai tirade şi miştouri la adresa lui Boc. Foarte nonconformist, întradevăr.
A doua zi după ce a fost arestat Vîntu, ştirista lor a vorbit astfel:
“Este ora 8, rata şomajului scade uşor şi trenuri suplimentare de sărbători.
Vreme frumoasă azi la Bucuresti.
Acestea au fost ştirile, sunt Ana Maria Adam”
O adevărată luptătoare cu gura pentru libertate.
Uite, pe asta n-am ştiut-o, ce au spus la ştiri, a doua zi după arestarea lui Vântu.
in cazul buzdugan si morar doar după un implant de creier