Statistici comparative, propagandă, tupeu şi prostie
Încă o lecţie despre statistici comparative, propagandă, tupeu şi prostie: în luptele politice interne din SUA date în jurul dezastruosului Obamacare, secţia de propagandă Bloomberg pune un material din care reiese nici mai mult nici mai puţin decât că “România are un sistem medical mai eficient decât SUA sau Danemarca”.
Ce să faci? Analiză cantitativă comparativă serioasă, indicatori, statistică, numere… Impresionant.
Acum: pe bază de bun simţ şi instinct de conservare, orice român normal şi în deplinătatea facultăţilor mentale întelege că topul respectiv e o bătaie de joc. E o insultă a logicii şi realităţii. E prea gogonată. Intuiţia îţi spune că ceva e în neregulă aici, nu?
Îi va împiedica asta pe propagandiştii şi idioţii utili occidentali să rostogolescă această mostră de propagandă şi malpraxis folosind-o în susţinerea formei lor favorite de etatism şi progresivism? Evident că nu.
De ce aduc în discuţie cazul? Pentru că pentru cititorii mei români evidenţa manipulării, iresponabilităţii sau a incompetenţei autorilor e atât de clară în cazul de faţă. E studiu de caz. Cât de stupid poţi să fii sau câtă răstălmăcire semantică poţi forţa ca să crezi aşa ceva?
Intuiţia îţi spune că ceva e în neregulă aici, nu?
Ei bine, în jur de 90% din statisticile şi clasamentele comparative vehiculate de mass media occidentală, şi cu care bombardează zilnic publicul neavertizat (plus a o bună parte a studiilor academice) sunt construite exact pe aceleaşi premise ca cel de mai sus şi conţin exact aceleaşi abordări metodologice care duc la rezultate ce sfidează bunul simţ şi experienţa practică.
Spun asta nu ca simplu comentator ci ca cineva care studiază şi predă sisteme economice comparate şi analiză instituţională. Problemele metodologice şi teoretice ce intră în astfel de exerciţii sunt mult mai complicate decât pot duce majoritatea compilatorilor de astfel de statistici. Dar propaganda sub acoperirea mitului ştiinţei şi statisticii este arma favorită a unei întregi clase de politruci care operează sub acoperirea etichetei de “jurnalişti” sau “cercetători”.
Iar oamenii înghit însă astfel de făcături pentru că majoritatea datelor rezultate sunt mult mai abstracte şi nu contrastează atât de flagrant cu experienţa vieţii, aşa cum o cunosc ei, precum contrastează în cazul acestei făcături citate sau construite de Bloomberg.
Deci, data viitoare când mai vedeţi clasamente şi topuri de acest fel, îndrăznesc să sugerez că prima reacţie ar trebui să fie de precauţie şi scepticism. Probabilitatea ca să fie o făcătură propagandistică menită unei cauze susţinute de elita politico-mediatică etatistă occidentală e cam de 9 din 10.
Un englez de pe la Spectator spunea că respinge din start orice concluzie bazată pe o statistică comandată de stat. Indiferent de subiect şi indiferent de stat.