Ponta, dai ANI pe baroni?
Cred că lucrurile ar trebui clarificate pînă nu-şi intră în pâine propagandiştii şi manipulatorii USL pe tema asta.
Astfel, ar fi de notat următoarele:
1. cazurile de incompatibilitate au rămas aceleaşi încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003; altfel spus, din 2003 şi până acum nu s-a operat nicio modificare legislativă în acest domeniu;
2. Legea nr. 161/2003 a fost iniţiaţă de Guvernul Năstase şi adoptată în urma angajării răspunderii (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=3876);
3. dacă ne uităm pe expunerea de motive la această Lege (http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/eml_pl220_03.pdf), aflăm cu uimire despre “voinţa politică a Guvernului României de a acţiona pentru combaterea corupţiei”, exprimată inclusiv prin adoptarea unei HG nr. 1065/2001 privind aprobarea Programului naţional de prevenire a corupţiei şi a Planului naţional de acţiune împotriva corupţiei (http://lege5.ro/Gratuit/gmydcmzs/hotararea-nr-1065-2001-privind-aprobarea-programului-national-de-prevenire-a-coruptiei-si-a-planului-national-de-actiune-impotriva-coruptiei);
4. cele de mai sus au fost promovate iniţial doar în teorie, numai bună de scos ochii Comisiei Europene; doar am văzut cu toţii cât de mult au prevenit şi combătut corupţia Guvernul Năstase şi mai ales Năstase însuşi, astfel încât de verificarea conflictelor de interese şi constatarea incompatibilităţilor se ocupau nişte “comisii”…
5. în momentul în care s-a înfiinţat ANI şi, mai ales, a început să funcţioneze independent şi să-şi facă treaba, au început şicanele: tergiversarea termenelor de atacare a actelor de constatare, excepţii de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile care reglementează organizarea, funcţionarea şi atribuţiile ANI (v. cazul Bradisteanu http://www.mediafax.ro/social/curtea-constitutionala-ani-a-luat-la-cunostinta-de-termenul-dosarului-bradisteanu-cu-aproape-o-luna-inainte-6012671) sau cazurile de incompatibilitate, refuzul de a aplica sancţiunile disciplinare în urma rămânerii definitive a actului de constatare (v. cazul Mircea Diaconu) şi, nu în cele din urmă, puternice presiuni politice convertite în iniţiative legislative chipurile “de interes general”;
6. normele de tehnică legislativă impun o serie de cerinţe în ceea ce priveşte conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative: Art. 6 din Legea nr. 24/2000. – (1) Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului;
7. în niciun stat de drept nu regăsim situaţia în care o lege este modificată pe considerente de oportunitate, care, prin esenţa sa, presupune subiectivismul, interpretarea şi arbitrarul, cu atât mai mult cu cât respectiva oportunitate vizează exclusiv siguranţa, stabilitatea, confortul şi, de ce nu, bunăstarea unui grup de interese aflat în conflict cu legea în vigoare;
8. baronii locali declaraţi incompatibili de către ANI, care militează acum pentru modificarea legii, nu fac decât să-şi recunoască starea de incompatibilitate, precum şi sansele minime de succes în contestarea actelor de constatare, astfel încât ultima lor soluţie rămâne modificarea legii, în conditiile pct. 7 şi împotriva normelor de la pct. 6, altfel spus, în mod fraudulos.