De ce madam Pora e o tută
Câinele Vasile, Facebook:
În primul rînd, cînd te duci la o sindrofie, este de preferat să te cam abţii de la mîncare dacă ai o anumită notorietate. Pur și simplu. Te duci sătulă. Te duci să vorbești cu oameni, să afli lucruri, să fii văzută. Nu ești pișcotară.
Dacă, totuÈ™i, È›i-e foame, încearcă să alegi un “platouaÈ™” care nu te pune într-o situaÈ›ie jenantă. E presă de față, sînt prezenÈ›i fotografi, cameramani È™i este foarte probabil să fii fotografiată È™i filmată. Nu îţi vîri ditamai cîrnaÈ›ul pe gît pe nemestecate, ca în pornachele cu baborniÈ›e pentru dereglaÈ›i mintal.
Nu uita că printre fotografii și cameramanii prezenți există și dușmani. Indivizi care de-abia așteaptă să ţi se vadă furoul pe sub fustă sau să înfuleci un cîrnaț ca o ștoarfă uzată fizic şi moral, ca şi cînd ar fi fost ultimul cîrnaț din viața ta. Aşteaptă-te ca, dacă vor avea ocazia, să te umilească fără cea mai mică ezitare. Așa scrie în codul lor genetic. De fapt, nu ei te umilesc. Te umileşti tu cu furculița.
ÃŽncearcă, dacă se fac glume pe seama ta (ÅŸi se fac, pentru că nici carisma nici inteligenÅ£a nu te dau afară din casă), să eviÅ£i apariÅ£iile la televizor. GîndeÅŸte-te că înverÅŸunarea asta tembelă pe care o abordezi în public creează doar deservicii oamenilor ÅŸi ideilor pe care îi/le susÅ£ii. Tu, înfulecătoarea de cîrnaÅ£i, îţi pierzi orice credibilitate, ÅŸi ei odată cu tine. Åžtiai ce poamă e Ciutacu, ÅŸtiai ce prepul e Chirieac – trebuia să stai acasă.
Toată umilinţa asta, stimată madam Pora, ţi-o meriţi cu vîrf şi muştar.
Unul dintre clienţii noştri este o firmă de contabilitate, şi tocmai datorită acestui domeniu, pentru că specificul job-ului este foarte stresant, cu foarte multe cifre, foarte multe dead-lineuri, şi oamenii de acolo evident au o încărcătură de stres peste medie, acest mediu are nevoie să fie temperat. Ceea ce se poate face oriunde, numai să ai un partener de conversaţie. Dacă există deschidere, căi de rezolvare vor fi întotdeauna, numai să vrei.
Hei, guys! Ce mai faceÅ£i ? Cum este vacanÅ£a voastră până acum ?Sunt aici cu a 4-a temă ÅŸi anume părerea mea despre religie. Sincer nu ÅŸtiu ce să vă spun mai exact.AÅŸ fi ipocrită să spun că sunt religioasă. Nu sunt deloc genul care frecventează prea des biserica sau ascultă Trinitas. Se spune că trebuie să spun o rugăciune în fiecare seară, dar cine oare îşi mai aduce aminte de ea când citeÅŸti ? No one. Am uneori impresia că nu-i multă lumea care spune în fiecare seara o rugăciune. Dar cine sunt eu să îmi dau cu părerea. Eu sincer mă duc la biserică doar de PaÅŸte. Hehe. Ce să ii faci. Dar ca să nu sune rău postarea să ÅŸtiÅ£i că mă închin când trec pe lângă o biserică.Dar frate, să fim sinceri, vouă nu vi s-a întâmplat vreodată să mergeÅ£i cu tramvaiul ÅŸi să treceÅ£i pe lângă o biserică ÅŸi să uitaÅ£i să vă închinaÅ£i iar apoi să observaÅ£i vreo baba daia enervantă cum se holbează insistent la tine de parcă ai fii făcut crimă de om ?! Pe cuvânt de pisicuţă că îmi vine să le Å£ip în faţă: Am uitat să mă închin, nu am omorât pe nimeni. Ce ar fii să te duci acasă ÅŸi să tricotezi ? Uf, dacă aÅŸ fi fost mai atentă la orele de religie ÅŸi nu aÅŸ mai fi citit pe sub bancă în timp ce profa pălăvrăgea poate aÅŸ ÅŸtii acum câteceva despre sfinÅ£i sau chestii de genu’, da’ noooo. ÃŽmi aduc aminte că după ce bunicul meu a murit, eu fiind foarte mică începeam să plâng atunci când auzeam clopotul bătând sau când vreo babă mă punea să spun Bodaproste. Eu preferam să spun săr’mâna ÅŸi gata. Deci concluzia… Eu ÅŸi religia nu putem fi într-o propoziÅ£ie afirmativă.