Claudiu Crăciun şi evaziunea fiscală

Sebastian Bodu:

Claudiu Crăciun, protestatar anti-cianuri seara și, în restul timpului, proprietar al barului de pe strada Dianei nr. 4, nu se sfiește să evazioneze statul prin a vinde la negru, fără bon fiscal. Înțeleg de aici că civismul acestui domn se oprește la propriul buzunar, impozitele urmând să le plătească doar “fraierii” care respectă legile acestei țări. Pentru că, în opinia d-lui Crăciun, bugetul statului e al nimănui și nu se simte obligat să contribuie la finanțarea lui din propria afacere.

Bonul din poză este emis de societatea Dianei Patru SRL, patronată de dl. Crăciun. Nu este un document fiscal ci o simplă hârtie printată de o casă de marcat neînregistrată fiscal, ca să pară doar a fi bon fiscal. Menționez ca bonul fiscal se emite obligatoriu oricărui client, in baza lui calculandu-se baza de impozitare si TVA de plată. Probabil că, dacă descoperirea întâmplătoare nu ar fi făcut-o subsemnatul ci un inspector al fiscului, ar fi fost, desigur, dosar politic. Din păcate pentru dl. Crăciun, în baza acestui fapt, OG 28/1999 prevede suspendarea activității până la 3 luni, cu confiscarea veniturilor nefiscalizate. Eu așa aș proceda, în paralel cu demararea unui control pe proveniența țigaretelor, băuturilor alcoolice și cafelei vândute și nu aș avea nicio ezitare în a aplica legea, chit că ar sări în sus fanii săi cu argumente care mai de care mai sofistice. Așa am procedat și cu cluburile de fotbal și nu mi-a păsat că imi pot lua niște scaune în cap pe stadion. Fiind însă doar posesorul unei dovezi, nu pot decât să o pun la dispoziția ANAF, în caz că mi se solicită.

Or sa spună unii “hai, dom’le, doar un bon!”. Un bon inseamna tot. Bonul, fiscal sau nefiscal, îl dă angajatul care executa ordinele patronului. Angajatul nu dă la unii clienți bon fiscal și la alții bon nefiscal după propriul plac pentru ca el nu câștigă și nu pierde nimic din asta. Comportamentul evazionist este al patronului care fie nu achizitionează casa de marcat fiscală, fie nu o folosește. De obicei patronii își instruiesc angajații să nu dea bon fiscal decat dacă clientul solicită sau atunci când pare a fi de la vreun organ de control.

Înțeleg că dl. Crăciun predă ceva științe politice pe la o universitate. Stau și mă întreb ce le-o spune studenților deoarece, din atitudinea lui în spațiul public, deduc că e ok să-i trântești un pietroi în parbriz unui membru al guvernului în semn de nemulțumire față de prestația lui ministerială și, în plus, că asta nu e vreo scofală întrucât pentru acel parbriz, fiind mașina statului, plătim toți. Toți mai puțin dl. Crăciun, care crede că în numele ecologiei poți face orice, inclusiv să evazionezi în centrul Bucureștiului.

Implicarea Rusiei în protestele de la Pungești (2). Proiectul “Moldova Mare”

Costin Andrieş, În linie Dreaptă

Motto: ”O escaladare a mișcărilor naționale maghiare și moldovenești din Romînia va dinamita din interior statul român, iar cei de la Cotroceni înțeleg perfect acest lucru.”(Asociaţia “Eu sunt Moldovan. Eu grăiesc moldoveneşte”)

Apariţia la Pungeşti a steagului separatiștilor “molodoveniști” din Basarabia, cel cu cap de bour pe fond roșu, nu este deloc întâmplătoare. Una dintre organizațiile “moldoveniste” pomenite în articolul Implicarea Rusiei în protestele de la Pungești, “Patrioții Moldovei” (scris în chirilice), confirmă că la protestele de la Pungești au fost prezenți “mii de oameni din întreaga Moldovă”. Prin “întreaga Moldovă”, ei înțeleg “Moldova Mare”, Republica Moldova unită cu Moldova românească, până la Carpați. Nici flash mob-urile organizate la Chişinău, împotriva exploatării de la Roşia Montană, de către Anatol Prohniţchi, colonel sovietic şi şef al bodyguarzilor fostului preşedinte comunist Voronin, nu sunt deloc întâmplătoare. “Ortodocșii” basarabeni, “apărători ai credinței”, “tradiției” etc, au format cu Partidul Comuniștilor din Repulica Moldova o strânsă alianță ce se opune unirii cu România și promovează interesele Rusiei în RM și, vizibil începând cu protestul de la Pungești, în România.

“Moldova Mare”, un proiect sovietic scos de la naftalină

Provocarea de la Pungeşti este o acţiune menită să creeze o nemulţumire locală, să o amplifice până la paroxism, iar pe baza acestei “lupte de eliberare împotriva opresorilor” să se creeze cel puțin o identitate separatistă regională, dacă una cu pretenții “etnice” nu se poate, cel puţin în România. Anexarea teritoriilor româneşti a fost mereu o obsesie a URSS şi a cozilor sale de topor din RSS Moldovenească. În 1944, Partidul Comunist din RSS Moldovenească a depus un memoriu la cabinetul lui Stalin prin care cerea eliberarea de sub jugul capitaliştilor români a Moldovei, până la Carpaţi, pentru a fi reunită cu RSS Moldovenească, precum şi a “străvechiului pământ ucrainean Marmoroşcina” (Maramureş) – “RSS Moldovenească în epoca stalinistă” (Valeriu Pasat). Siguranţa naţională a României este asigurată de apartenenţa sa la NATO, motiv pentru care asemenea măsuri active ale Kremlinului pot părea fantasmagorice în prezent, dar imperiile gândesc întotdeauna pe termen lung. Separatiştii comunişti moldoveneşti găsesc proiectul “fezabil”, așa cum voi încerca să arăt mai jos. Chiar dacă scopul final nu este atins și nu se reuşeşte crearea unei identităţi regionale sau dezmembrarea României, destabilizarea unui stat NATO şi rival Moscovei din regiune, atât în ce priveşte politica energetică, precum şi în cea referitoare la Republica Moldova, este binevenită.

Steagul cu cap de bour, simbol confiscat și folosit în prezent în Republica Moldova doar de grupurile moldovenist-filoruse, nu a apărut întâmplător în mulţime, un indiciu clar fiind faptul că principalul instigator şi propagandist al protestelor este Lucian (Luciu) Timofticiuc, susținător al separatismului moldovenist de inspirație sovieto-eurasiatică în România şi şef al publicaţiei vasluiene “Vremea Nouă”.

În 2007, în plină dictatură comunistă la Chişinău, Timofticiuc şi încă doi indivizi, Marian Russo şi Claudiu Alexa (decedat între timp) înfiinţează “Comunitatea Moldovenilor din România”, în continuarea eforturilor sovietice de a crea un “popor moldovenesc” diferit de poporul roman, popor care vorbeşte “limba moldovenească”. Scopul este atât consolidarea artificialei identităţi “moldoveneşti” în Republica Moldova cât şi emiterea de pretenţii teritoriale față de România.

Liderul ecologiştilor de la Pungeşti promovează separatismul “moldovenist” în Parlamentul de la Chişinău

Pe 22 februarie 2007, cei trei indivizi au fost invitaţi să vorbească în parlamentul de la Chişinău, aduşi acolo de ideologul communist Victor Stepaniuc, cel care se opunea, în 2009, după ce comuniștii au pierdut puterea, reintroducerii în școli a manualului de “Istoria Românilor”. Renunțarea la studierea istoriei românilor se făcuse la inițiativa lui Stepaniuc. În parlamentul de la Chişnău, Marian Russo declară că aşa cum în Republica Moldova este recunoscută “minoritatea română” şi România trebuie să recunoască “minoritatea moldovenească”. Claudiu Alexa a declarat că “Atâta timp cât există un stat independent Republica Moldova, în statele vecine există şi o minoritate a acestei ţări”. Luciu Timofticiuc, actualul instigator de la Pungeşti, declara că “atâta timp cât justiţia din România ne-a permis să înregistrăm acest statut în care vorbim pe îndelete de etnia, de minoritatea moldovenească considerăm (constituim, în original) că deja avem acceptul să activăm în acest sens”. Timofticiuc a mai spus că el vorbeşte “limba moldovenească”. Ideologul comunist a intervenit şi el afirmând că 80% din cultura românească este “cultură moldovenească”. (televiziunea publică “Moldova 1”. video)

Preşedintele comunist Voronin s-a folosit de afirmaţiile celor trei personaje pentru a declara că „în România există 10 milioane de moldoveni discriminaţi”. Concluzia nu putea fi decât că respectivii „discriminaţi” ar trebui eliberaţi şi eventual incluşi în spaţiul eurasiatic. În România, reacţia a fost promptă şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi a contestat hotărârea nesăbuită a Judecătoriei de a înregistra asociația “Comunitatea Moldovenilor din România”.

Scopul real al „Comunităţii Moldovenilor” era de a lupta pentru anexarea teritoriilor româneşti la Republica Moldova, cu sprijinul Maicii Rusia. Nu o spune eu, ci asociaţia fiolorusă şi antiromânească „Eu sunt moldovan. Eu grăiesc moldoveneşte”, condusă de Ivan Muntean, cel prezent la marșul comuniștilor din imaginea de mai sus (Ivan Muntean este fratele lui Iurie Muntean, deputat comunist și vicepreședinte al PCRM), partenerul de peste Prut al lui Timofticiuc, ecologistul vasluian:

„Statul moldovenesc, renăscut în 1992, reprezintă un nucleu potențial, care poate genera în viitor mișcări, formațiuni politice pro-moldovenești înarmate cu lozinci susținute de moldoveni (locuitori de pe ambele maluri ale Prutului, Bucovina, Bugeac). Orice tentativă de acest fel va fi combătută din răsputeri de vasalii romînismului. Acțiunile ostile, triviale, josnice vor fi canalizate spre moldoveniști. Istoria este imprevizibilă, pe alocuri capricioasă, și nimeni nu știe ce va fi peste 80-100 ani.

Coagularea pământurilor moldovenești, având drept cap de pod actuala Republica Moldova, deloc nu este o fantezie ci proiect real cu obiective fezabile. Un caz sugestiv la acest capitol este Asociaţia Comunitatea Moldovenilor din Romînia (fondată în ianuarie 2007).” (bold în original: Eugeniu Cioroi, graiesc.md)

“Eu sunt Moldovan. Eu grăesc moldoveneşte” nu este un grupuscul oarecare, ci o front organisation a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). Autorul articolului citat mai sus, Eugen Cioroi, nu este un lunatic, ci un lider al Komsomol, tineretul comunist, o persoană de vază invitată să ia cuvântul la mitinguri. Puteți vedea aici o imagine de la un miting comunist din Chişinău, unde vorbește Eugen Cioroi, susţinătorul ecologistului vasluian Luciu Timofticiuc şi deputatul Muntean, fratele şefului de la “Eu grăesc moldoveneşte”. În prim plan, steagul roşu-verde al separatiştilor transnistreni.

 

Moldoveniştii separatişti de la Chişinău şi din Vaslui vor să scape Moldova de valahi.sursa imagine

“Răscoala de la Pungești”

 

Obiectivul asociaţiei “Eu grăesc moldoveneşte”este ilustrat şi de acţiunea sa, „Moldova fii tare – devii mare”

În octombrie 2013, moldovenistul Timofticiuc s-a aflat permanent la locul manifestaţiilor de la Pungeşti. El a răspândit, prin intermediul Realitatea TV, dezinformarea potrivit căreia un bătrân de 81 de ani a murit la Pungeşti în urma intervenției jandarmilor. Cozmin Gușă, cel care conduce trustul Realitatea se mândrește în mod public cu prieteniile sale cu oameni din FSB (fostul KGB, ne-restructurat). Povestea mortului care aprinde spiritele, dar, de fapt, nu murise, a mai fost utilizată și cu alte ocazii, cea mai celebră fiind “revoluția de catifea” de la Praga, 1989, când s-a zvonit că miliția a ucis în bataie pe studentul Martin Smid. Mai târziu s-a dovedit că omul nu era mort, ci cât se poate de viu, nu era student, ci securist StB și nu îl chema Martin Smid, ci Ludvik Zifcak.

Situl ziarului lui Timofticiuc, “Vremea Nouă”, a transmis constant imagini de la manifestaţiile de la Pungeşti şi găzduieşte o televiziunea online “TV Pungeşti”, care i-a intoxicat pe localnicii din satul respectiv inclusiv cu un film mincinos făcut de Gazprom— privind nenorocirile aduse de gazul de şist. http://www.apologeticum.ro/2013/10/proclamatia-de-la-pungesti-foto-video/

Cozile de topor de la București

Motto2: “Dacă Noua Dreaptă Europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi atunci trebuie să adopte metodele noastre.[…] Dacă ești împotriva Noii Ordini Mondiale, ia un cuţit şi pune-ți o mască, ieși seara din casă şi omoară măcar un yancheu. De aceea eu sunt atât de aproape de Noua Stânga, Brigăzile Roşii, Rote Armee Fraktion.” (Alexandr Dughin)

Există și la București o mișcare ecologistă ce își are originile ideologice în “moldovenismul” filorus, reprezentată de Victoria Stoiciu și Vasile Ernu, ambii basarabeni. Aceștia s-au cocoțat în fruntea protestele împotriva exploatării de la Roşia Montană, dar susțin cu înflăcărare și “revolta țăranilor de la Pungeşti”, cum dorește Ernu să fie cunscută. Ernu, simpatizant al lui Lenin și Victoria Stoiciu, o troțkistă înflăcărată, au coordonat împreună platforma marxistă criticatac până de curând. În această vară, Victoria Stoiciu s-a distanțat (cu vorba) de echipa criticatac, deci și de Vasile Ernu, chipurile, din cauza textelor tot mai îndrăzneț leniniste și maoiste, motivând pe facebook că “is doar o burgheza bantuita de dileme”. Din marginalitatea tot mai suspectă a criticatacilor, înflăcărata troțkistă a făcut un salt calitativ, folosind acum ca platformă editorială mult mai frecventatul și frecventabilul contributors.ro .

Dar, câteva săptămâni mai târziu, pe 1 septembrie, dilemele au încetat o mai bântuie când l-a luat de-o aripă pe “marginalul” Vasile Ernu și s-au așezat amândoi, confortabil și necontestați, în fruntea coloanei de tineri mișto ce demonstrau pentru Roșia Montană.

Prima din stânga, Victoria Stoiciu, luptătoarea împotriva imperialismului românesc din Basarabia.

Pe Stoiciu o lăsăm să se prezinte singură:

„Am debarcat în Cuba cu speranţa vinovat pitită în suflet că mă voi întîlni, peste ani, cu lumea copilăriei mele consumate într-o Uniune Sovietică (R.S.S. Moldovenească) care se destrăma sub ochii mei de copil nedumerit. Am crezut cu fervoare în idealurile comunismului şi la 10 ani îmi doream cu disperare să mor pentru patria mea sovietică, împuşcată pe cîmpul de luptă sau torturată sălbatic de duşmanii capitalişti. Mai tîrziu, aceste visuri mi s-au destrămat împreună cu copilăria şi statul sovietic “monolit”, iar întrebarea “Ce s-ar fi întîmplat cu mine şi idealurile mele socialiste dacă Uniunea Sovietică nu s-ar fi prăbuşit?” a rămas să atîrne retoric peste anii maturităţii. Mă roade gîndul că aş fi fost o activistă zeloasă şi fanatică”. (aicihttp://atelier.liternet.ro/articol/5808/Victoria-Stoiciu/Reflectii-cubaneze.html)

De fapt, Victoria Stoiciu chiar este o „activistă zeloasă şi fanatică”. Ea și Vasile Ernu propagă acum, în 2013, tezele Kominternului despre România, stat imperialist şi artificial care a anexat teritorii străine (Basarabia). Într-un interviu la televiziunea online „Omega”, a comuniştilor de la Chişinău, Ernu a declarat că “România este un stat artificial”. Victoria Stoiciu atacă în textele sale România şi identitatea naţională a românilor basarabeni, pe situl marxist criticatac. O face și în rapoartele plătite de Fundaţia Soros, la conferinţe din Chişinău, la radio şi peste tot unde are ocazia. Ea denunţă „imperialismul românesc” din Basarabia: “imperialismul cultural românesc a întreţinut tensiunile identitare din RM, tensiuni nocive pentru statalitatea moldovenească şi, respectiv, societatea moldovenească”. Evident, această problemă nu exista în perioada sovietică de care ea își aduce aminte cu nostalgie (Ernu e deja faimos pentru asta), când URSS stătea “pavăză în calea eventualelor aspiraţii românofile sau unioniste” (sursa).

Astfel, Victoria Stoiciu și Vasile Ernu contrazic, cel puțin parțial, articolul lui Andrei Cornea din Revista22, “Diavolul, la Pungești“, care vede în protestul de la Roșia Montană exclusiv stângism importat din Occident. Nu stângismul occidental, ci acela inspirat de nostalgia pentru Uniunea Sovietică a fost, din primul moment, în fruntea protestului pentru Roșia Montană.

Recent, această Ana Pauker a Pieţei Universităţii (şi a cluburilor din centrul istoric) instigă pe faţă la violenţă. E de înţeles, protestelor hipsterilor paşnici le lipsește aplombul revoluționar necesar saltului calitativ în lupta cu imperialismul românesc:“violenţa legitimă a statului este şi trebuie să fie contrabalansată de o doză de violenţă proporţională şi legitimă a cetăţenilor”. “Democrația și violența politică” (contributors.ro)

Câteva rânduri mai jos, Victoria Stoiciu ne asigură că nu despre o formă de violență simbolică este vorba, proteste pașnice ca cele din București, ci despre lupte de stradă cu poliția, bolovani și coctailuri molotov: “Către asta trebuie să ne îndreptăm şi noi, dacă vrem să atingem o maturitate democratică: către ritualizarea unor forme de violenţă politică a străzii ca şi contra-pondere la violenţa politică a statului.”

Victoria Stoiciu reia aici ideile lui Walter Benjamin care au inspirat “Facțiunea Armata Roșie” (Rote Armee Fraktion), cunoscuți și drept “Grupul Baader-Meinhof”, o grupare comunistă filo-sovietică ce a terorizat Germania de Vest acum 35 de ani, prin atentate teroriste, ca răspuns “legitim” la “violența opresivă a statului capitalist”. Pe criticatac a fost publicat textul lui Walter Benjamin, “Critica violenței”, deci există simpatie pentru posibile evoluții similare. Folosind același tip de raționament, grupul american de teroriști comuniști (ce avea legături strânse regimul cubanez), The Weather Underground, a justificat zecile de atentate din SUA împotriva “imperialismului american”. Despre Tinerii Mânioși, grupul de la Cluj apropiat criticatacilor, citiți Terorismul comunist al Weather Underground promovat la Cluj.

Ce au în comun hipsterii hiper-urbani din București cu țăranii “feudali” din Pungești

Mircea Platon, un alt opozant al gazelor de șist, al imperialismului american și al “intelectualilor lui Băsescu”, apropiat ideologic “tradiționaliștilor” de la Chișinău, foarte îndrăgit și citat frecvent de blogurile ortodoxist-legionare filoruse, scria de curând pecotidianul.ro:

“capitalismul erodează familia tradiţională, otrăveşte aerul şi apa, defrişează pădurile, tâmpeşte copiii transformându-i în consumatori şi în ţinte ale campaniilor publicitare sau trecându-i prin şcoli şi universităţi menite nu a-i educa, ci a-i socializa corporat-consumerist, atunci când se distruge calitatea sistemului medical prin transformarea doctorilor în „drug pushers”, în vânzători de medicamente, şi a spitalelor în uzine de procesat oameni şi de fraudat companiile de asigurare, atunci când hrana oamenilor cade pe mâna unei industrii alimentare sinistre, care face rău şi animalelor, şi mediului, şi oamenilor care consumă produsele lor infestate de pesticide, antibiotice şi bacterii, totul e justificat în numele pieţei libere, al creşterii economice, al profitului.”

Tipul de discurs care e atât pe placul blogurilor așa zis creștine, dughiniste, dar și pe placul bolșevicilor de la criticatac, dacă înlocuim “familia tradițională” cu “proletariatul”.

Înainte să dăm vina doar pe “înapoierea și primitivismul moldovenilor” (care mi se pare o problemă cu totul secundară aici, din moment ce aud aproape aceleași mesaje de la hipsterii din centrul Clujului si Bucurestiului), ar trebui să căutăm, în primul rând, un raspuns la intrebarea: Cum e posibil ca popii isterici și babele analfabete de la Pungești să protesteze cot la cot cu extrema stângă hiper-urbană, susținând aceleași falsuri, doar ambalate diferit? O altă întrebare care nu e de neglijat: Ce a făcut guvernul, ce au făcut Chevron și ONG-urile care activează în domeniu ca să informeze țăranii din Pungești și pe români în general? Vor fi trași la răspundere în vreun fel popii și ONG-iștii care fac propagandă mincinoasă și bagă panica deopotrivă în hipsterii urbani postmoderni din București și în țăranii post-iobagi-la-CAP din Pungești?

Ideologia care mobilizează și dă unitate de sens acestor idei, în mod natural contradictorii, este Eurasianimul lui Alexandr Dughin, o combinație între comunism/nazism și ortodoxie, dar o “ortodoxie purificată de elementele occidentale”. Ce înțelege Dughin prin „elemente occidentale” de care ar trebui descotorosită ortodoxia? Păi, se pare, chiar creștinismul acesteia.„Ortodoxia şi creştinismul sunt două lucruri diferite. (…) Ortodoxia, care nu este o religie, ci o tradiţie, este mult mai aproape de ceea ce numim păgânism. Include şi încorporează în sine păgânismul.” – explica Dughin unui jurnalist polonez, într-un interviu din 1998. Definiția pe care Dughin o dă ortodoxiei nu e deloc ortodoxă, nici măcar eretică, e de fapt păgână. Nu ortodoxia ortodoxiei este treaba lui Dughin, ci formularea unei ideologii justificative pentru pretențiile imperiale actuale ale Rusiei.

În loc de concluzie

Pe dniester.ru, publicaţie controlată de ruși din Tiraspol, în cadrul unui articol despre manifestaţiile de la Pungeştihttp://dniester.ru/node/8880 (google translate) ruşii explică clar de ce se tem de exploatarea gazelor de şist din România:

„Subiectul gazelor din România exercită o presiune serioasă asupra situaţiei din R. Moldova, care contează pe ajutorul Bucureştiului în ce priveşte ruperea legăturilor sale cu Moscova. R. Moldova speră că România va putea să îi livreze gaze iar în acest caz nu mai este obligată să încheie contracte cu Rusia. De asemenea, în acest cadru apare şi Transnistria, în măsura în care Moldova, odată scăpată de dependenţa gazului rusesc, va putea să blocheze livrările de gaz către Transnistria”.

• Imagini în care Ivan Muntean duce steagul cu cap de bour(cel fluturat și la manifestația comuniștilor) într-un “pelerinaj prin locuri istorice moldoveneşti din Moldova de Vest” puteți vedea aici: http://graiesc.md/articole/steagul-moldovenesc-a-fost-blagoslovit-de-stefan-cel-mare.html La final, în “punctul culminant”, steagul a fost depus pe mormântul lui Ștefan cel Mare de la Putna: “Prin acest act Ştefan cel Mare şi Sfînt a blagoslovit steagul moldovenesc la lupta în continuare pentru statalitatea statornică a Ţării Moldovei prin succesorul ei de drept Republica Moldova.”Ivan Muntean pune steagul “moldoveniștilor” antiromâni și filoruși pe mormântul lui Ștefan cel Mare.

• Grafitti cu steagul moldovenist desenat de “Eu sunt moldovan. Eu grăiesc moldovenește” la podul Basarab din București:http://graiesc.md/despre-noi/moldova-mare-in-bucuresti-(video).html

• Asociația Vira, un ONG care și-a asumat ca rol “informarea” și mobilizarea oamenilor din Pungești împotriva Chevron, scria pe facebook acum câteva zile: “Noi am inceput sa mergem la Pungesti in primavara anului 2012, cand am realizat primele campanii de informare si dezbatere”. O dezbatere întreagă puteți urmări aici: http://www.youtube.com/watch?v=X0plBgaiPhI

• Eu sunt moldovan: “Dacă aţi văzut o inscripţie de caracter romînesc, care vă jigneşte demnitatea de cetăţean al Republicii Moldova, pune la îndoială însăşi esenţa statalităţii moldoveneşti şi umileşte moldovenii, atribuindu-i unui neam străin, atunci vă rugăm să ne informaţi adresa şi locul, unde se găseşte această mizerie. Dar cel mai bine să fotografiaţi şi noi ne obligăm, să înlăturăm aceasta pocire de pe faţa capitalei moldoveneşti.” https://www.facebook.com/photo.php?fbid=565590686811288&set=a.536223859747971.1073741827.468931119810579&type=1&theater

• Iurie Muntean șterge un grafitti care susține unirea Republicii Moldova cu România https://www.facebook.com/photo.php?fbid=564636163573407&set=a.536223859747971.1073741827.468931119810579&type=1&theater

Implicarea Rusiei în protestele de la Pungeşti

Costin Andrieş, În Linie Dreaptă

Traian Băsescu spunea ieri: “Federația Rusă are interese ca România să nu își exploateze resursele energetice.” Întrebat dacă Rusia acționează în această direcție, Băsescu a preferat să nu răspundă.

Să vedem.

Nicolae Pascaru este unul dintre cei care joacă, în Republica Moldova, rolul de ecologist și opozant ai exploatării de la Roșia Montană și a gazelor de șist. Din România. Acesta a publicat pe vox.publika.md – site soră al voxpublica.realitatea.net, lansat de trustul Realitatea (România) în octombrie 2009 (http://who.is/whois/vox.publika.md) – o postare din care citez: “Exploatarea gazelor de șist va declanșa o serie de distrugeri irecuperabile. Peste 70% din suprafața României este vizată… pe o rază de un kilometru în jurul zonei e exploatare cauzează: apariția durerilor de cap, apariția bolilor de piele, sângerări nazale, apariția explozivă a bolilor specifice sistemului nervos, apariția bolilor de piele, cancer, cutremure” etc etc etc. Genul de dezinformare apocaliptic-paranoidă cu care ne-a obișnuit deja trustul Realitatea.

Trustul Realitatea este în prezent condus de Cozmin Gușă, care se mândrește în mod public cu prieteniile sale cu oameni din FSB (fostul KGB, ne-restructurat), și care se declara, în mai 2012, încântat de coincidența numelor lui Vladimir Putin și Victor Ponta (VP și VP), spunând, citez: “ar fi extraordinar dacă această coincidenţă simpatică să se poată materializa şi într-o pozitivare a relaţiei bilaterale economice cu Rusia”. Trustul Realitatea este și unul dintre cei mai hotărâți opozanți ai exploatării gazelor de șist în România.

Nicolae Pascaru, autorul articolului de pe vox.publika.md, este și el un admirator al lui Vladimir Putin, susținând candidatura lui Vladimir Putin pentru decernarea premiului Nobel pentru Pace. Este și liderul asociațiilor “moldoveniste”, filoruse și antiromânești, “Mișcarea Voievod” și “Scutul Moldovenesc”.

Filoruși din toate țările, uniți-vă!

Legăturile dintre Nicolae Pascaru și Rusia trec și prin Ungaria. Csibi Barna, cel care a spânzurat efigia lui Avram Iancu, e unul dintre susținătorii partidului extremist maghiar Jobbik. Jobbik este, scrie Anca Cernea în Evenimentul Zilei, “o formaţiune fascistoidă strâns legată de Mişcarea Eurasiatică din Rusia”. Gabor Vona, liderul Jobbik, a făcut în acest an o vizită lui Alexandr Dughin, la Moscova , cel mai important ideolog al lui Vladimir Putin.

În 2012, Nicolae Pascaru și Csibi Barna au organizatîmpreună, la Chișinău, un protest împotriva “imperialismului românesc” la adresa Republicii Moldova. În noiembrie 2012, la Miercurea Ciuc, Csibi Barna a protestat tot împotriva “imperialismului românesc”, afișând o pancartă pe care scria “Moldova nu e România!” (video aici).

Tot pe vox.publika.md scrie și Octavian Racu, legionar și susținător al Eurasiei lui Alexandr Dughin, în bune relații cu extrema stângă leniniste Criticatac (pentru mai multe detalii despre eurasianimul lui Alexandr Dughin, Octavian Racu, Vasile Ernu, legionari și stânga comunistă din România, puteți citi Vasile Ernu, veriga lipsă dintre Ribbentrop și Molotov. Înfrățirea demențelor ideologice).

În secvența video de aici, camarazii lui Nicolae Pascaru flutură un steag roșu cu un cap de bour. Acest steag este promovat de mai multe grupuri “moldoveniste” filoruse ce luptă împotriva “imperialismului românesc” care amenință să înrobească Republica Moldova. Aceste grupuri promovează steagul respectiv în locul tricolorului Republicii Moldova, identic cu cel românesc.

Rusia trimite soli de pace la Pungești

Acest steag a apărut, vineri 18 octobrie, în mijlocul protestelor antiamericane și împotriva exploatării gazelor de șist de la Pungești.

Aici puteți vedea steagul de la Pungești la pichetul celor care i-au huiduit pe Principesa Margareta și pe Radu Duda la Chișinăuhttp://unimedia.info/stiri/video-declaratiile-lui-ivan-muntean-despre-protestul-impotriva-vizitei-principelui-radu-66666.html . Cel care îi conduce este Ivan Muntean, fratele deputatului din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, Iurie Muntean.

Organizația lui Ivan Muntean de numește “Еу грэеск молдовенеште!”, “Eu grăiesc moldovenește” scris în litere chirilice.

Același steag de la Pungești, fluturat de o altă organizație filorusă și antiromânească, “Mișarea Național Democrată”, condusă de Viorel Furtuna, fost lt. col. în MAI din R. Moldova. Iată-i la o acțiune în România cu steagul de la Pungești:http://www.nationaldemocrat.org/?p=561. Toate aceste organizații susțin că valahii au anexat Moldova, unirea principatelor de la 1859 trebuie anulată și refacută Moldova Mare, prin unirea Moldovei din România cu Republica Moldova, în Uniunea Eurasiatică.

Steagul de la Pungești este fluturat și de o altă organizatie, “Патриоты Молдовы”, în traducere “Patrioții Moldovei”. Un video de la o manifestatie a “Патриоты Молдовы” puteți vedea aici:http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=JnsAeCZjzYs La minutul 2:30 se vede steagul de la Pungești.

Aici steagul este promovat de Nicolae Pascaru, pe data de 31 august când se serbează ziua limbii române în R. Moldova și în Romania. Grupul lui Pascaru a organizat ziua “limbii moldovenești”: http://www.voievod.org/index.php?id=photo/mi%C8%99carea-voievod-a-marcat-ziua-limbii-noastre

Un articol scris de Ioan Muntean despre necesitatea înlocuirii steagului tricolor al Republicii Moldova cu steagul roșu cu cap de bour, publicat pe un site comunist în rusește: http://www.grenada.md/post/trikolor_ili_steag_stefana_velikogo . Traducerea cu google translate: Steagul tricolor sau Ștefan cel Mare? Panglica negru-galben de deasupra se numește panglica Sf Gheorghe, e simbolul armatelor rusești și se împarte în statele CSI în milioane de exemplare de 9 mai, “ziua victoriei”. Site-ul grenada.md este de orientare troțkistă și este al Uniunii Tineretului Kommsomolist, organizatia de tineret a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.

Claudiu Crăciun pe steroizi

În alta ordine de idei, în august anul acesta, ecologiștii moldoveni (“Partidul Verde Ecologist din Moldova”) au manifestat la Chișinău împotriva exploatării de la Roșia Montană:http://www.noi.md/md/news_id/26244. Președintele Partidului Verde Ecologist care face flashmob contra României pe motive de Roșia Montană este domnul din dreapta, fost ofițer sovietic cu stagii indelungate în slujba URSS, probabil la trupele Ministerului de Interne sau KGB, din moment ce a rămas după 1992 în trupele de carabinieri. A mai fost și sef adjunct la Paza de Stat pe vremea lui Voronin. Din CV-ul lui Anatolie Prohnitchi de pe situl “Partidului Ecologist Verde”:

“S-a nascut in satul Sadaclia, raionul Basarabeasca, In anul 1970 a absolvit Scoala Superioara militara din Sankt Petersburg. A facut serviciul militar in calitate de ofiter. In perioada 1984-1987 a studiat la Academia Militara din Moscova. 1987-1988 a facut serviciul in orasul Kutaisi. 1988-1992 serviciul in orasul Habarovsk. 1992-2000 a facut serviciul in trupele de carabineri RM, in calitate de comandant adjunct, comandant de brigada. In perioada 2000-2002 a activat in calitate de sef adjunct la Directia Paza de Stat. A fost decorat cu medalia “Meritul militar” si este Colonel in rezerva. Din anul 2007 este membru al Partidului Verde Ecologist.”

P.S.

În SUA, metoda fracturării hidraulice este folosită cu succes din 1949, iar din cele aproximativ 2 milioane exploatări care au folosit și folosesc această metodă, nu a fost documentat nici un caz de poluare a pânzei freatice (sursa: Forbes). Un studiu prezentat în 2012 de revista Scince Now și realizat de 16 cercetători de la o universitate din Texas, a concluzionat: “Nu am găsit nicio dovadă directă care să arate că procedeul de fracking contaminează apa subterană.” Concluzia a fost confirmată de un alt studiu realizat de Duke University pentru Academia Naţională de Ştiinte din SUA. Despre cele două studii puteți citi aici.

Rusia e disperată. Mulțumită tehnologiei fracturării hidraulice, SUA a devenit cel mai mare producător de gaze din lume. Adică a depășit Rusia. Asta va scădea prețul gazului la nivel mondial, moment în care economia rusească, ținută în viață artificial prin exportul de resurse, se va prăbuși. Dacă Rusia pierde piața Europeană, pierde tot. Ce vedem în aceste zile este o reiterare a scenariului aplicat în Bulgaria, prin care Rusia a reușit să influențeze oprirea exploatării și izgonirea Chevron. Detalii.

Internaţionala socialist-populară

Bogdan Calehari, preluare În Linie Dreaptă

Creștin democratului Herman van Rompuy – președintele Consiliului European – îi este teamă! Alegerile europene de anul viitor se anunță extrem de dificile, cauza europeană fiind pusă în pericol de ascensiunea populismului. Socialistul Francois Hollande îi împărtășește temerile – ca începând din mai, anul viitor, Parlamentul European „să fie alcătuit în mai mare parte din anti-europeni” – dar nu și frica. Președintele Franței declară ferm: „În fața extremiștilor, cel mai bine este să ții capul sus”.

Vechiul gaullist, Valery Giscard d’Estaing – care, ca om de dreapta, s-a simțit obligat în timpul mandatului său prezidențial să depenalizeze avortul, să ușureze divorțul prin consimțământ mutual și să coboare vârsta majoratului civil la 18 ani – contează, și el, pe un „reflex de responsabilitate din partea electoratului european”. Situația nu este însă atât de gravă pe cât pare la prima vedere. Socialistul Jacques Delors, fostul președinte al Comisiei Europene, a găsit rezolvarea: socialiștii europeni și Partidul Popular European se vor alia pentru a-și desemna, împreună, candidatul la președinția Comisiei!

Parafrazându-l nu pe Georges Marchais, ci pe politicianul de dreapta Valery Giscard d’Estaing (cel care îl considera pe Mao, la moartea lui, drept „Far al gândirii umanității”), aș îndrăzni să numesc viitoarea uniune a socialiștilor și popularilor europeni, un „Far al responsabilității europene” – călăuză luminoasă și simbol electoral providențial pentru un electorat european conștient.

Da, vremea aprigelor confruntări politice și ideologice – când Francois Mitterrand spunea „Să lovim capitalismul în inimă”, iar The Guardian o compara pe Margaret Thatcher cu un general nazist – a trecut. Apele s-au liniștit, sedimentele s-au decantat, iar Stânga și Dreapta si-au dat întâlnire într-un club select numit „Centru”, al cărui patronaj este deținut, pe merit, de către Stânga, lucru ce îi certifică victoria politică și culturală. În club nu intră decât adevăratele partide de „dreapta”, adica din acea „dreaptă” care, după cum remarca Jean Francois Revel: „Nu-și exercită puterea (când alegatorii i-o permit) decât prin asumarea programelor social-democrate”.

Așa că nu este văzută cu ochi buni intrarea în selectul club, a partidelor de dreapta considerate anti-europene, care vorbesc despre ceea ce partidele de „dreapta” și stânga actuale refuză să vorbească: despre imigrație, insecuritate, familie, patriotism, națiune. Nu este acceptată cu plăcere intruziunea acelor politicieni, „extremiști” care evocă solidaritatea națională, patria, destinul comun, filiația colectivă, frontierele și rădăcinile istorice. În Clubul Ideologiei Unice – care promovează mondialismul, ruperea de tradiții, ateismul, deconstrucția socială și a identităților (“de sex, de rasă, de cultură”) și auto-culpabilizarea permanentă – vocile acestea tulbură liniștea de catedrală, făcând să zăngăne uriașele vitralii ale pluralismului politic de fațadă.

Altfel, faptul că socialiștii, odată ajunși la putere, își pun în aplicare cu obstinație, punct cu punct, proiectul revoluției culturale, nu mai deranjează pe nimeni – mă refer la elita politico-mediatică de stângadreapta. Cum, la fel de normal este ca acolo unde la conducere sunt „conservatorii” creștin-democrații și popularii (adică „dreapta”), proiectul să fie aplicat de ei în locul socialiștilor.

Adoptă Adunarea Națională a Franței (331 voturi pentru, 225 voturi contra) legea ce permite căsătoriile între homosexuali – pemițându-i astfel socialistului Francois Hollande să-și onoreze o importantă promisiune electorală făcută activiștilor LGBT – cu complicitatea prost mascată a opoziției de „dreapta”, Camera Comunelor nu se lasă mai prejos. Plecată mai târziu în întrecerea socialistă, Camera Comunelor recuperează și câștigă pe final, votând legea susținută de prim ministrul conservator (!) David Cameron cu 366 voturi pentru și 161 contra! Nicio legătură cu faptul că vice-președintele ei, Nigel Evans, un respectabil politician conservator, a fost nevoit să demisioneze de curând, acuzat fiind de 8 delicte sexuale comise asupra a …șapte bărbați, în timp ce-și căuta „consoarta”!

Așadar, dacă Franța socialistă este a 14-a țară care a legalizat căsătoriile între homosexuali, „conservatoarea” Marea Britanie este a 15-a! Adică, tradus: „dreapta” își exercită puterea prin asumarea programelor socialiste.

Conservatorul David Cameron – epigonul lui Winston Churchill și al lui Margaret Thatcher – se poziționează astfel pe aceeași lungime de undă cu filozofii anarhiști Herbert Marcuse și Jacques Derrida, dovedindu-se un politician la fel de reprezentativ pentru dreapta adevărată pe cât sunt de reprezentative piesele lui William Shakespeare pentru teatrul Kabuki.

Într-o vreme când nu mai poți fii considerat democrat dacă nu ești de stânga și când vechii socialiști de la început de secol XX ar fi acuzați de către actualii socialiști de fascism și rasism, este normal ca, alături de socialiști, creștin-democrații europeni să inițieze și să voteze, alături de ceilalți colegi de „dreapta” din Parlamentul european, rezoluția privind lupta contra homofobiei în Europa. Că, pentru a promova libertatea propagandei homosexuale, sunt trecute în plan secund libertatea religioasă, libertatea de conștiință și cea de exprimare, nu mai contează pentru așa- zișii politicieni de „dreapta” care, condiționați ideologic de către o stângă pavloviană, veghează cu sfințenie la respectarea tabuurilor ei.

Unul dintre „extremiști”, europarlamentarul polonez Konrad Szymanski – membru al partidului conservator Lege și Justiție – remarca: „Avem de-a face cu o încălcare flagrantă a competențelor UE. Combaterea așa-zisei homofobii devine o amenințare la adresa libertății de exprimare și a dreptului de a critica al oricărui participant la viața societății. Un exemplu izbitor este acela de a pune homofobia, imprecis definită, în rând cu rasismul și xenofobia. Este șocantă, în această rezoluție, critica adusă libertății religioase ca presupus fundal pentru homofobie. Parlamentul exercită o presiune politică în interesul recunoașterii uniunilor homosexuale în dreptul familiei al statelor membre, ceea ce este o încălcare flagrantă a competențelor UE.
Consimțământul pasiv la acest dresaj ideologic dat de către o parte din centru-dreapta (o majoritate importantă n.a.), inclusiv de către creștin-democrați, este deplorabil”.

Din rândurile dresaților ideologic fac parte, se putea altfel?, și toți europarlamentarii principalelor partide de „dreapta” de la noi: PDL și PNL. Cu o singură și notabilă excepție, Sebastian Bodu.

Acum, dacă e să-mi amintesc prin ce a trecut Jacques Chirac, nu le pot reproșa prea multe novicilor europarlamentari români. Și asta pentru că, pe 2 dec. 2005, niciun reprezentant al statului francez, al cărui președinte era, nu a asistat la ceremoniile bicentenarului bătăliei de la Austerlitz! Cu puțin timp înainte, un autor de stânga tocmai îl etichetase, într-o carte pamflet, pe Napoleon drept „despot misogin, homofob, antisemit, rasist, fascist, antirepublican”! Dacă Napoleon a fost decretat fascist, Chirac a scăpat rămânând închis in biroul de la Élysée! Emasculatul politician de „dreapta” și-a regăsit brusc bărbăția pierdută la auzul șuierului biciului ideologic al stângii, atunci când a venit momentul să întrebe, referindu-se la Margaret Thatcher: „Ce vrea această casnică? Bilele mele pe un platou?”!

Sub un alt președinte de „dreapta”, Nicolas Sarkozi, homofobul, antisemitul, fascistul (tot de Napoleon e vorba) a fost scos și din programa școlară, fiind înlocuit cu regele Kankou Mussa al Mali-ului și studiul imperiului Monomotapa. Mai devreme sau mai târziu marile imperii dispar: imperiul Monomotapa, imperiul Songhai, imperiul francez. Imperiul francez și din cartea de istorie!

Și, dacă ne reamintim că Uniunea Mișcării Populare, și nu sovietele ecologiste, a inițiat și votat, sub președinția lui Nicolas Sarkozy, legea interzicerii exploatării gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice, nu mai trebuie să ne mire poziția onorabilului politician de „dreapta” (neam de boieri vechi ca Bizanțul paleologilor), care nemaiputând fi comunist, ca Scarlat Calimachi (Prințul roșu), a ales să fie ecologist – verde ca Roșia Montană.

Normală, după standardele actuale, este și poziția adoptată de acel europarlamentar român de „dreapta”, vajnic activist pentru„dreptul de vot la 16 ani”, înainte chiar ca socialistul Francois Hollande să apuce a milita pentru această idee.

Eu, unul, mă declar mulțumit că se vorbește mai mult despre „dreapta” decât despre stânga. Și numai de bine! Ca în vorba aia a romanilor – „De mortuis…” – n-o mai spun că o știți. Peste tot auzi sau citești: „popularii europeni au inițiat, conservatorii englezi au votat, creștin-democrații au câștigat, candidata dreptei Sandra Pralong a declarat, PDL se poziționează la dreapta, PNL reprezintă dreapta românescă, MRU un candidat al dreptei”. Dreapta, dreapta și tot la „dreapta”! Toată lumea folosește cuvântul pentru a desemna partide și/sau persoane care, din fericire pentru ele, nu au, sau nu mai au, sau n-au avut niciodată vreo legătură cu ceea ce înseamnă dreapta adevărată, principiile și valorile ei; cu dreapta reprezentată de „naziștii” Reagan sau Thatcher sau, mai nou, de „extremiștii” din mișcarea Tea Party, de Viktor Orban, frații Kaczynski, Nigel Farage sau Geert Wilders. Partide și persoane care sunt, în cel mai bun caz, de centru-stânga, socialiști moderați și progresiști convinși, admiratori ai lui Obama și militanți pentru drepturile homosexualilor, sau pentru dreptul de vot acordat copiilor (că și ei sunt cetățeni dacă este s-o credem pe Hillary Clinton), partizani ai creșterii puterii Statului Social, admiratori ai Chinei comuniste și ai Rusiei autocratice, sau susținători necondiționati ai birocrației comisarilor de la Bruxelles, sunt numiți, etichetați, considerați, aprobați, urmați și votați ca fiind de dreapta!

Asta, când, în realitate, nu reprezintă decât o potemkiniadă, o butaforie, un show de păpuși ce țopăie cu convingere pe muzica pe care fanfara Stângii o cântă fără oprire. Cine are interesul ca tot bâlciul ăsta să se numească „Dreapta” sau „Centru-dreapta”? Cu siguranță păpușarii dibaci din tabăra cealaltă. Regula jocului democratic este respectată, alternanța la conducere este asigurată (că la putere este numai Stânga), toată lumea este mulțumită: avem și Stânga, avem și „dreapta”. E democrație! Așa că, electoratul de dreapta, de bună credință, va ieși iar la vot.

Și după cum spunea scriitorul Jean Sevillia, va alege niște politicieni care se proclamă de dreapta, fără a avea vreodată parte și de niște politicieni de dreapta. Într-o astfel de lume este normal ca socialiștii și creștin-democrații să-și desemneze un candidat comun.

Monitorul de Cluj: SUBIECTIV: De ce nu citiți aici despre un nou plagiat al lui Victor Ponta?

Pentru că cel al cărui comunicat ar trebui să-l citiți crede că cititorii din Cluj-Napoca și din județul Cluj nu sunt suficient de importanți. 

Adrian Papahagi, vicepreședintele nou înființatului Partid Mișcarea Populară, afirmă că ar fi descoperit un nou plagiat a premierului Victor Ponta. Și a trimis, afirmă el, un comunicat presei. Corect. A trimis. Dar numai presei naționale. Presa locală pare a nu conta pentru domnia sa. Deși e clujean, atât prin naștere, cât și prin carieră, și, mai nou, prin ambițiile politice, Adrian Papahagi vă ignoră tocmai pe voi, cititorii de presă din județul unde (presupunem) va candida. Asta deși, pe Facebook, ne informează că va intra în direct la Realitatea TV și la Nașul, ambele televiziuni naționale de „mare anvergură”.

Citiţi articolul integral aici.

Necrolog pentru Guerrilla

Guerrilla era un post de rahat cu moţ revoluţionar. Era un pic de hipstereală acolo, plus o reţetă nefericită de indie combinat cu hiturile zilei. Am ascultat sporadic şi aveam senzația că dacă am ascultat o dată, în mașină, am ascultat toată săptămîna. Prefer să ascult rock fm, cu toate că şi ăia au playlistul blocat pe 20 de piese.

Guerrilla ar fi dus-o bine dacă era bine gestionat și dacă avea piață. Cine vrea să asculte muzică “mai altfel” are nenumărate variante pe net, mult mai bune. Generația căreia i se adresau Mihaiu şi Dobrovolschi are ipod-uri, are net şi muzică descărcată moca de pe torente. Mai puţin maşină şi drum spre job la ora 8, în prime time.

Pă partea dă management, Guerrilla a reuşit, cu chiu cu vai, să supravieţuiască marii dezintegrări a grupului Realitatea-Caţavencu. Au mai existat cîteva răbufniri în interior (vezi cazul Marius Vintilă), dar problemele au rămas – piaţă de publicitate în scădere, vechi probleme financiare.

Şi mai am o veste bună: există şanse reale ca Morar şi Buzdugan să facă, în sfîrșit, poante originale. Şi ceva mai haioase.

Statistici comparative, propagandă, tupeu şi prostie

Încă o lecţie despre statistici comparative, propagandă, tupeu şi prostie: în luptele politice interne din SUA date în jurul dezastruosului Obamacare, secţia de propagandă Bloomberg pune un material din care reiese nici mai mult nici mai puţin decât că “România are un sistem medical mai eficient decât SUA sau Danemarca”.

Ce să faci? Analiză cantitativă comparativă serioasă, indicatori, statistică, numere… Impresionant.

Acum: pe bază de bun simţ şi instinct de conservare, orice român normal şi în deplinătatea facultăţilor mentale întelege că topul respectiv e o bătaie de joc. E o insultă a logicii şi realităţii. E prea gogonată. Intuiţia îţi spune că ceva e în neregulă aici, nu?

Îi va împiedica asta pe propagandiştii şi idioţii utili occidentali să rostogolescă această mostră de propagandă şi malpraxis folosind-o în susţinerea formei lor favorite de etatism şi progresivism? Evident că nu.

De ce aduc în discuţie cazul? Pentru că pentru cititorii mei români evidenţa manipulării, iresponabilităţii sau a incompetenţei autorilor e atât de clară în cazul de faţă. E studiu de caz. Cât de stupid poţi să fii sau câtă răstălmăcire semantică poţi forţa ca să crezi aşa ceva?
Intuiţia îţi spune că ceva e în neregulă aici, nu?

Ei bine, în jur de 90% din statisticile şi clasamentele comparative vehiculate de mass media occidentală, şi cu care bombardează zilnic publicul neavertizat (plus a o bună parte a studiilor academice) sunt construite exact pe aceleaşi premise ca cel de mai sus şi conţin exact aceleaşi abordări metodologice care duc la rezultate ce sfidează bunul simţ şi experienţa practică.

Spun asta nu ca simplu comentator ci ca cineva care studiază şi predă sisteme economice comparate şi analiză instituţională. Problemele metodologice şi teoretice ce intră în astfel de exerciţii sunt mult mai complicate decât pot duce majoritatea compilatorilor de astfel de statistici. Dar propaganda sub acoperirea mitului ştiinţei şi statisticii este arma favorită a unei întregi clase de politruci care operează sub acoperirea etichetei de “jurnalişti” sau “cercetători”.

Iar oamenii înghit însă astfel de făcături pentru că majoritatea datelor rezultate sunt mult mai abstracte şi nu contrastează atât de flagrant cu experienţa vieţii, aşa cum o cunosc ei, precum contrastează în cazul acestei făcături citate sau construite de Bloomberg.

Deci, data viitoare când mai vedeţi clasamente şi topuri de acest fel, îndrăznesc să sugerez că prima reacţie ar trebui să fie de precauţie şi scepticism. Probabilitatea ca să fie o făcătură propagandistică menită unei cauze susţinute de elita politico-mediatică etatistă occidentală e cam de 9 din 10.

Mineriada cu pălăriuţă şi eşarfă

Blatul lui Ponta cu hipsterii este echivalent cu blatul lui Radu Vasile cu minerii, de la Cozia, de acum 15 ani. Ambii și-au cumpărat liniștea pe banii noștri. „O să plătim cu toții”. În traducere, „o să plătiți”. A avansat și o sumă – două miliarde. Probabil că RMGC va cere patru, iar el se va lăuda, ca salvator, în fața nației, că a reușit să scoată două, după îndelungi negocieri purtate între Șova și Dickulescu.

Isteria oamenilor serioşi

N-am scris în ultima vreme pe Facebook şi nu am motiv să scriu până când nu se linişteste isteria actuală. Am urmărit însă din când în când fluxurile. Şi nu pot să mă abţin:

Sunt pur şi simplu stupefiat de modul în care evenimentele recente au dat peste cap analişti seriosi, jurnalişti şi formatori de opinie, intelectuali şi chiar şi “oameni de ştiinţă” care în mod normal ar trebui să aibă o singură calitate distinctivă preeminentă în astfel de momente de agitaţie publică: şă-şi ţină capul pe umeri, să fie lucizi şi să nu se lase luaţi de val. Atât.

Dar nu: elanuri revoluţionare, tranşe profetice, predicţii, apeluri, megalomanie, agitaţie, logoree.

Să le spună cineva că orice minune durează trei zile, că un eveniment nu e un trend, că generalizarea cu privire la politică şi societate e ceva ce necesită multă precauţie intelectuală şi că predicţia socială şi politică este un instrument care trebuie mânuit cu fineţe, altfel se compromite şi te compromite.

Păi dacă aşa reactionăm la aşa criză minoră, se sperie gândul ce vom face la o zgâlţâire mai serioasă. Chiar aşa usor pierdem simţul proporţiilor? Chiar asa usor uităm simţul măsurii?

Chiar aşa: e suficent ca să iasă în stradă (fie că e ianuarie, fie că e septembrie) câteva mii de oameni şi gata, orice precauţie intelectuală, atitudinală şi comportamentală e aruncată pe fereastră?! Intrăm în fibrilaţii şi vrem ca tot universul să fie parte a fibrilaţiei noastre intense?

Păi suntem oameni serioşi sau nu mai suntem?

Bucuraţi-vă! Pierdut a fost şi s-a regăsit, mort a fost şi a înviat!

Bucuraţi-vă:
Pierdut a fost şi s-a regăsit,
Mort a fost şi a înviat!

Uitasem cu totul că există ceva numit CriticAtac. Dispăruseră cu totul din peisaj. De ce? Irelevanţi. Au fost o funcţie a băgatului în seamă de câteva figuri majore ale spaţiului public românesc. O creaţie a acestora. Când aceste figuri nu i-au mai promovat prin poziţionări faţă de ei sau prin simpla menţionare, au revenit exact la nivelul lor real.

Inflaţia s-a transformat rapid în deflaţie. Din deflaţie, tendinţa spre punctul de echilibru al valorii publice promovate acolo, adică zero, nu este nimic altceva decât o expresie a legii naturale a valorii.

În fine. Recent am auzit iar numele CriticAtac pomenit ici şi colo. Ce s-a întâmplat:

Ştiţi cum e cu literaţii ăia rămaşi prin tranşeele secolului 19: din când în când mai trag una cu “tendinţele actuale ale culturii române” sau “pentru o noua direcţie în literatura şi arta noastră naţională”. Bănuiesc că de aici se trage.

Nu ştiu cine a început. Nicolae Manolescu a dat primul o evaluare critică? Paul Cernat a evaluat critic o evaluare critică? O evaluare critică a fost critic evaluată de un critic critic în mod evaluativ? Habar nu am.

Ideea e că din una în alta s-a ajuns acum la o dezbatere de idei în jurul problematicii CA. Mare dezbatere: E CriticAtac extremist? De ce a plecat de acolo Victoria Stoiciu? (Nota mea: VS a fost probabil singurul membru CA pentru care chestia asta: “ 1/2 < 2/3 “ nu prezintă o problemă de hermeneutică şi analiză cantitativă insurmontabilă).

Pe scurt, prieteni, a reînviat CriticAtac, revenit în arena publică cu noi idei, teme şi probleme de maximă relevanţă.
Bucuraţi-vă:
Pierdut a fost şi s-a regăsit,
Mort a fost şi a înviat!

PS Utima oră, văd pe Facebook, spicuiri din dezbaterea de idei:
Costi Rogozanu: alexe, hai sictir