Politică, fariseism, amatorism. PFA politic
Eu nu sînt de acord că “dreapta românească se bazează pe lideri mesianici din incapacitatea de a construi organizații și partide.”. Nu cred că este vorba de incapacitatea de a construi, ci de lipsa voinţei de a construi. De lipsă de interes. Pur şi simplu, nu au vrut. Ştiu că puţinii oameni care au dorit să construiască cu adevărat au fost refuzaţi, marginalizaţi, pînă cînd, dîndu-şi seama cu cine şi cu ce au de-a face, s-au retras din viaţa politică. Cred că dreapta românească, la nivel de elite, cu foarte puţine excepţii, este o sumă de orgolii şi de interese imposibil de armonizat într-o construcţie. Dar uşor de rezolvat pe persoană fizică. Un partid se construieşte pe un fundament de principii, de valori şi pe respectarea ierarhiilor. Nu pe datul din coate şi tras cu ochiul la organizaţia în care ar putea ocupa un loc mai bun. Nu pe aranjamente strict în propriul beneficiu şi nimic mai mult. Ci pe ce este scris de autorii mari pe care îi citează frecvent intelectualii din politică, dar pe care, se vede treaba, nu au intenţia să îi aducă în practică vreodată.
Un exemplu, Cristian Preda. Veşnicul disident în partidele al cărui membru este. Disidenţă întru reformarea partidelor respective? Mă îndoiesc şi am motive serioase. De fapt, nicidecum, s-o zic pe-a, mă scuzaţi, dreaptă. Poate vă mai amintiţi susţinerea pe care i-o declara lui Nicuşor Dan, la alegerile locale din 2012. Un om (teoretic) de dreapta, aflat atunci într-un partid (teoretic) de dreapta, PDL (pe lista căruia, înscris cu numai şase luni înainte, obţinea în 2009 primul mandat de europarlamentar), susţinea un candidat a cărui agendă era clar de stînga. A scăpat de excludere, după care a cochetat cu Forţa Civică. Într-un final, a ajuns la PMP. Primul pe lista candidaţilor la alegerile europarlamentare de anul acesta, nici un risc să nu poată fi din nou ales. După nici cinci luni de la obţinerea unui nou mandat în Parlamentul European, în condiţiile în care partidul datorită căruia l-a obţinut are candidat la preşedinţie, Cristian Preda scrie azi:
De remarcat este sinceritatea din fraza “Faptul că, la alegerile europene din mai, am adoptat tactici diferite de reînnoire a mandatelor nu diminuează cu nimic solidaritatea noastră politică.” Despre asta este vorba aşadar, despre reînnoirea propriului mandat, nicidecum despre o construcţie solidă ori de reformare a unui partid. Nu pot să cred că, la momentul candidaturii pentru Parlamentul European, Cristian Preda nu cunoştea cu adevărat cine este şi ce intenţionează preşedintele partidului pe listele căruia candida.
Ideea preşedintelui Traian Băsescu de a aduce intelectuali în politică a fost excelentă. Am constatat, astfel, nu numai amatorismul lor într-un mediu complet diferit de cel academic, cu care sînt obişnuiţi, dar, mai ales, am putut să vedem adevărate “caractere”. O nouă elită, cea a oportunismului politic.
PS: Faptul că acum Cristian Preda susţine aceeaşi persoană pe care o susţin şi eu la alegerile prezidenţiale este irelevant în contextul articolului.
Later edit: Fără a stabili cauzele situaţiei în care sîntem azi, deja în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2 noiembrie, nu vom şti ce cale să alegem şi cu cine să mergem mai departe. Este singurul motiv pentru care mă interesează mai mult opoziţia decît actuala putere. Pentru înţelegere şi construcţie. Fără iluzii şi temeinic.
Nu cred ca e chiar asa. Absolutizezi fara sa fie cazul.
Sunt intelectuali si intelectuali. Exista intelectuali buni si intelectuali rai, albi, negri sau gri, ticalosi sau onesti … cum gasesti oameni din orice categorie sociala sau printre oliticienii mai putin intelectuali; aceleasi proportii. Nu toti intelectualii sunt Cristian Preda sau Baconschi ori Funeriu.
Si chiar si de astia poate fi uneori nevoie, chiar daca nu face popa ce spune popa.
Pe mine nu m-au deranjat Papahagi, Voinescu sau Plesu.
Iar Preda si Funeriu m-au deranjat mai mult prin pozitionarile ideologice decat prin lipsa de caracter (de altfel, caracteristica pozitiei lor ideologice reale, nu declarate).
In orice caz, nu de la intelectuali aveam pretentia construirii unei organizatii, ci de la oameni cu aptitudini de soiul asta (strategi, manageri, lideri cu intuitie si viziune etc).
De la intelectualii de soiul celor avuti in vedere de text (in fond, exista si alre soiuri de intelectuali) nu cer decat mesaje coerente, aducerea unor teme importante in dezbaterea publica, argumentatie de calitate, discurs cu rol formator pentru electorat etc.
am scris “dreapta românească, la nivel de elite, cu foarte puţine excepţii”, şi m-am referit la cei din linia întîi în politică. şi nu generalizez. de ce a plecat Pleşu din politică se ştie deja, Voinescu s-a stins politic, pur şi simplu.
am mai zis că “Un partid se construieşte pe un fundament de principii, de valori şi pe respectarea ierarhiilor.” deci, aici era rolul lor, apropo şi de cărţile din care citează. şi aşa se poziţionau şi ideologic, nu mai aveam nemulţumirile de care spui tu şi îţi dau perfectă dreptate.
Papahagi? vezi articolul următor, al lui Dragoş Aligică şi compară cu ce spune Papahagi de cînd a intrat în politică. nu mai zic de intrat, ieşit, iar intrat în şi din partidele prin care a trecut. şi tot aşa, după cum bătea vîntul. plus jigniri la adresa oricui are cea mai mică obiecţie la ceea ce scrie, plus discurs de secol XIX, înflăcărat fără acoperire, aş zice chiar patriotard.
şi, în final, ce mesaj de coerenţă şi de moralitate, zic eu, transmit, în condiţiile în care fac ce face Preda sau în condiţiile în care un partid e bun atîta timp cît pot fi aleşi pe listele lui?
în cu totul altă ordine de idei, îmi pare rău că platforma are probleme şi intră comentariile la moderare. nu mai durează mult şi vor apărea schimbările de care mă ocup acum.
@liviuta: daca “te-am prins” aici, vreau sa te felicit si sa-mi exprim aprecierea pentru pozitia si argumentele aduse in comentariile pe care le-ai avut la un articol de pe contributors (ref. religia in scoli si “traumatizarea” bietilor copii).
Si da, impartasesc opinia ta si in ce priveste asteptarile de la intelectuali.
Așaaa, ia să vedem noi aicea! 🙂
Mde… O-ntrebare: ce-aia intelectuali? (Am ajuns și eu la o vîrstă și încă nu m-am prins)
De fapt ce voiam eu să zic: săru’mîna Florina! 🙂
😀 Bine ai revenit!