Bucuraţi-vă! Pierdut a fost şi s-a regăsit, mort a fost şi a înviat!

Bucuraţi-vă:
Pierdut a fost şi s-a regăsit,
Mort a fost şi a înviat!

Uitasem cu totul că există ceva numit CriticAtac. Dispăruseră cu totul din peisaj. De ce? Irelevanţi. Au fost o funcţie a băgatului în seamă de câteva figuri majore ale spaţiului public românesc. O creaţie a acestora. Când aceste figuri nu i-au mai promovat prin poziţionări faţă de ei sau prin simpla menţionare, au revenit exact la nivelul lor real.

Inflaţia s-a transformat rapid în deflaţie. Din deflaţie, tendinţa spre punctul de echilibru al valorii publice promovate acolo, adică zero, nu este nimic altceva decât o expresie a legii naturale a valorii.

În fine. Recent am auzit iar numele CriticAtac pomenit ici şi colo. Ce s-a întâmplat:

Ştiţi cum e cu literaţii ăia rămaşi prin tranşeele secolului 19: din când în când mai trag una cu “tendinţele actuale ale culturii române” sau “pentru o noua direcţie în literatura şi arta noastră naţională”. Bănuiesc că de aici se trage.

Nu ştiu cine a început. Nicolae Manolescu a dat primul o evaluare critică? Paul Cernat a evaluat critic o evaluare critică? O evaluare critică a fost critic evaluată de un critic critic în mod evaluativ? Habar nu am.

Ideea e că din una în alta s-a ajuns acum la o dezbatere de idei în jurul problematicii CA. Mare dezbatere: E CriticAtac extremist? De ce a plecat de acolo Victoria Stoiciu? (Nota mea: VS a fost probabil singurul membru CA pentru care chestia asta: “ 1/2 < 2/3 “ nu prezintă o problemă de hermeneutică şi analiză cantitativă insurmontabilă).

Pe scurt, prieteni, a reînviat CriticAtac, revenit în arena publică cu noi idei, teme şi probleme de maximă relevanţă.
Bucuraţi-vă:
Pierdut a fost şi s-a regăsit,
Mort a fost şi a înviat!

PS Utima oră, văd pe Facebook, spicuiri din dezbaterea de idei:
Costi Rogozanu: alexe, hai sictir