Vocea Rusiei, nişte urechişti băgaţi în seamă

Vocea Rusiei: Nişte urechişti băgaţi în seamă, bănuiţi pe nedrept. Singurul merit: sunt băgaţi în seamă de vreun an şi ceva de formatorii de opinie români. Total aiurea.

“Vocea Rusiei” nu a prezentat nici măcar o dată o informaţie de interes – nu în regim de excusivitate, pur si simplu o informaţie de avangardă, interesantă. Nimic. Deci oricine ar fi ăştia de la Vocea Rusiei, e clar că nu au acces nici măcar la fluxurile preliminare din Moscova. Opinia lor e opinia unuia de pe stradă cu abonament radio-tv. Atât.

“Vocea Rusiei” nu a prezentat niciodată o interpretare de interes sau originală. Doar chestii reciclate la greu din dezbaterile româneşti interne. Deci oricine ar fi ăştia de la Vocea Rusiei, sunt în cel mai bun caz nişte panglicari. Chiar şi reciclajul lor e rudimentar şi dovedeşte o înţelegere şablonardă a realităţii. Formulări lemnoase a ceea ce se poate bănui din cultura generală că ar trebui să fie poziţia Moscovei faţă de evoluţii şi discuţii de la Bucureşti. Penibil.

Pe scurt, “Vocea Rusiei” nu a prezentat niciodată nimic care să valideze cât de cât teza că ar trebui să ne pese de compunerile pe care le produce cu regularitate.

Ideea că putem decoda nu ştiu ce strategii de la Kremlin citind Vocea Rusiei e naivă. Decodăm pe naiba. Decodăm pseudo-jurnalism, propagandă proastă de semidocţi şi frustrările personale ale cuiva care n-a reuşit să răzbească în jurnalismul românesc şi care şi-a găsit niste fraieri la Moscova care-l plătesc.

Ca rusul achită, e clar. Dar important nu-l pot face. Important îl fac să se simtă cei care îl tot bagă în seamă în România. Şi omul sau colectivul se simte chiar important. Probabil că le-au împuiat capul şi la Moscova cu citate din mass media romăneşti: ăia de la Moscova sunt convinşi probabil că Băsescu nu se duce să se culce până nu află ce a mai zis mai nou Vocea Rusiei.

Aşa că, dragi prieteni formatori de opinie, dacă în viitor tot o să mai vreţi să băgaţi în seamă Vocea Rusiei, măcar să ştiţi de ce o faceţi: o faceţi din umanism, să daţi o pâine unor confraţi rataţi şi să le întăriţi moralul vulnerabil şi opinia de sine.