Ceremonia Olimpică de deschidere a minţii
Pentru cine are cheia
S-a tot frămîntat comentariatul nostru, înaintea Olimpiadei: o să fie ceremonia dedeschidere mai tare decît aia de la Beijing? Ei, aţi văzut: a fost. Fabuloasă. Contra megalomaniei comunismului deghizat în capitalism, a dictaturii deghizate în democraţie populară, strict controlată, Londra, graţie regizorului Danny Boyle, a adus imensa tradiţie britanică, arta spectacolului şi, dacă permiteţi observaţia, umorul unic, inegalabil: şi ironia fină, excepţională, şi hohotul de rîs.
Ceremonia de deschidere a celei de-a treizecea Olimpiade, desfăşurată la Londra, o mare capitală a Lumii Libere, va rămîne în istorie prin spectacolul, repet, fabulos. Gîndit de mintea liberă a unui mare regizor, dintr-o mare ţară liberă, adică democratică. Şi pus în operă de un număr imens de voluntari adevăraţi. Care, în lumea liberă, într-o democraţie, vin şi îşi donează timpul şi efortul în mod liber. Aşa fac ei muncă patriotică, voluntariat: de bunăvoie. Nu stimulaţi cu ameninţarea glonţului, a bîtei, a puşcăriei, nu scoşi din producţie, nu luaţi cu japca din şcoli, licee şi facultăţi, nu băgaţi în armată. Şi nici plătiţi să spună că sînt voluntari, ca la alţii.
Aşezat lîngă Medvedev, normal, premierul Ponta evident că n-a înţeles nimic. Ceremonia Olimpică de deschidere a minţii era pentru cei cu minte de deschis. În nici un caz pentru cei cu mintea ferecată cu şapte lacăte de minciuni. Cu zîmbetul lui de (speră el) mincinos perfect, de impostor perfect, de pucist perfect, care vrea să alinieze şi România la perfecţiunea democraţiei controlate, adică a dictaturii, Ponta s-o fi hlizit şi el. S-o fi hlizit şi vecinul de fotoliu, Medvedev, marioneta lui Putin,creatorul marii democraţii controlate ruseşti. Degeaba, fără să priceapă nimic. Ca şi sportul, umorul e, mereu, o chestiune de morală: aşa da, aşa nu. Ponta şi Medvedev, colegi de fotoliu, normal, la Londra, cred că morala e relativă, nu absolută. Cred că, prin repetiţie asiduă, minciuna devine adevăr. Pentru toată lumea, pe veci. Că nimeni nu se mai trezeşte, vreodată, la adevăr. Nu înţeleg umorul şi nici sportul, desigur. La fel ca toţi colegii lor de echipă, pe plan mondial. Bunăoară, Hu Jintao, Lider Suprem al R.P. Chineze, şef al partidului comunist, al armatei şi al statului, n-ar înţelege niciodată gagul cu Regina Elizabeta a II-a, James Bond (Daniel Craig) şi săritul cu paraşuta, din elicopter, deasupra stadionului olimpic din Londra. De aceea, n-avea cum să facă el, primul, ceva comparabil la Olimpiada de la Beijing.
“Uite-o şi pe proasta aia. Aşa se comportă un Şef de Stat? Nu se gîndeşte că rîde poporul de ea? Cu caragaţe din astea vrea să nu mişte poporul în faţa conducerii? Vai de capul ei, fosilă a democraţiei decadente.” Cum să înţeleagă Putin, Medvedev, Hu Jintao, Ponta, Crin şi puciştii lor poporul din democraţie? Liderii din democraţie? N-au cum. Din moment ce nu înţeleg umorul, dorind să-l suprime, nu înţeleg nici sportul, nici democraţia: toate se bazează pe fair play. Pe morală absolută, nu relativă, pe adevăr, nu pe minciună. În locul decadenţei democratice, ei propun vibranta dictatură. Mai nou, democraţia controlată. De ei. Prin minciună. Fără nici un fair play.
Ei au aruncat demult cheia de la cele şapte lacăte de minciuni cu care şi-au ferecat minţile. În schimb, publicul lor, care s-a lăsat cucerit, ferecîndu-şi, de asemenea, minţile, nu şi-a aruncat, în totalitate, cheia. Mulţi o mai au, încă, în posesie. Se cheamă bun simţ, cheia respectivă. După ceremonia de deschidere a Olimpiadei de la Londra, 2012, ar trebui să fie limpede că numai o democraţie reală poate oferi astfel de spectacole, fabuloase. De un epocal şi fabulos bun simţ. Dacă n-aţi făcut-o încă, rugămintea e să folosiţi cheia, deschizînd lacătele. De pildă, refuzînd sa mergeţi la orice referendum ilegitim, gen mascaradă.Veţi demonstra, astfel, că înţelegeţi, deopotrivă, şi umorul, şi sportul, şi democraţia. Cu Sportul Rege, continuăm data viitoare.