Ponta-şi recunoaşte murdăria
“Spre deosebire de preşedintele Traian Băsescu, eu nu lucrez cu arme ascunse şi murdare”, declara ieri, printre altele, premierul Victor Ponta. Din perspectiva şirului halucinant de vorbe şi fapte care-i caracterizează activitatea din ultimii doi ani, nu ar fi nimic special, nimic care să merite o cît de mică atenţie, o minimă analiză. Ce să alegi şi, mai mult, ce să înţelegi din gura unui om care, de cîte ori deschide gura, te face să te simţi în plin absurd, să verifici dacă nu cumva visezi urît ori dacă trebuie să-ţi fie frică de ticăloşia celui ce se ascunde sub figura unui copil nimerit din pură întîmplare într-o poziţie destinată, teoretic cel puţin, exclusiv oamenilor responsabili? Şi totuşi, merită ascultat. Pentru că omul acesta, aflat permanent într-un delir verbal care impunea de mult un consult psihiatric, este expresia disperării. O disperare din ce în ce mai prost mascată, care îi joacă în asemenea măsură feste, încît a început să spună adevărul. Să se incrimineze singur. Ascultaţi-l aici.
Şi acum, la ce arme ascunse şi murdare se referă? La propria teză de doctorat! Sigur, nu asta ar fi vrut să spună, ci că tot ce i se întîmplă e o făcătură a preşedintelui, un dosar instrumentat politic, menit să-l denigreze, o lucrătură a serviciilor, o răfuială personală a lui Traian Băsescu, “un sabotaj la adresa românilor“. Numai că, citite în cheia realităţii nemistificate zi de zi, vorbele lui sînt chiar adevărate. Sabotajul la adresa românilor există, e real, numai că sabotorul este însuşi Ponta. El pune în pericol credibilitatea noastră, a tuturor, pe plan extern. Cînd presa din întrega lume vuieşte despre scandalul acuzelor de plagiat la adresa lui, cînd dovezile sînt deja zdrobitoare, iar omul, în locul pasului firesc înapoi, accelerează în negarea hăului ce i se deschide la picioare, el, din poziţia pe care o ocupă, ne pune pe toţi în situaţia de a fi reprezentaţi de unul care a furat, de unul în al cărui cuvînt, în asemenea condiţii, cine ar mai putea avea încredere? Ponta însuşi este, în acest moment, cel mai mare factor de risc pentru România, cel din cauza căruia riscăm să cădem şi noi. Sau nu, corect este, de fapt, Ponta este exponentul celui mai mare factor de risc pentru România. Pentru că lucrătura de care vorbeşte, dosarul, da, politic, intregile ţesute subteran sînt, de asemenea, reale. Doar că nu aparţin celui al cărui nume este rostit obsesiv de Ponta, ci chiar celor care l-au propulsat la vîrful politicii româneşti. Din perspectiva asta, omul ar putea fi o victimă. A fost şi va mai fi, pentru scurt timp, unealta de care s-au folosit ai lui şi nimeni altcineva, piesa de sacrificiu în jocul, nu mă îndoiesc că ascuns şi murdar, al alor lui, nu al altcuiva. Cînd îndrumătorul tezei de doctorat a lui Ponta, omul care a girat lucrarea, este însuşi Adrian Năstase, căruia Ponta i-l dedicase pe Balaban Grăjdan ca să-l scape de acuzaţia de şantaj din dosarul Trofeul Calităţii, cînd ministrul interimar Liviu Pop schimbă componenţa Comisiei de Etică cu zece zile înainte de dezvăluirile despre plagiat, cînd Ponta, împreună cu Năstase şi Titus Corlăţean, actualul ministru al Justiţiei participau, în ianuarie 2011, la un miting neautorizat la Piteşti, pentru eliberarea baronului PSD de Argeş Constantin Nicolescu, acuzat de corupţie, acesta fiind ulterior chiar eliberat din arest preventiv de unul dintre cei de la care Ponta a plagiat, dar care nu vrea să depună sesizare pentru că a fost furat, profesor universitar Dumitru Diaconu, la vremea aceea preşedinte al instanţei de judecată de la Curtea de Apel Piteşti, putem vorbi de o adevărată reţea. Dacă nu chiar despre celebra reţea a lui Cătălin Voicu, senator PSD, care după peste un an şi trei luni de puşcărie îl garanta pe Corlăţean la audierile din comisiile de specialitate ale Parlamentului.
Aşadar, Ponta ar putea fi o doar victimă a reţelei. Cu o singură condiţie, să nu fie şi complice. Dar cînd procurorul Ponta ignoră cu bună ştiinţă probele împotriva sa, acuzînd în schimb oamenii care i-au descoperit hoţia şi impostura, nu mai poate fi vorba de o victimă decît a propriei prostii, infatuări şi a ambiţiei nebuneşti de parvenire. De o victimă a propriului caracter. Vinovăţia celor din spatele lui Ponta devine, astfel, subsidiară propriei lui vinovăţii, Ponta însuşi fiind arma murdară folosită de ai lui, acum, ca ultim element de noutate, şi împotriva sa. Ceea ce înseamnă, pînă la urmă, complicitate. Inclusiv mistificarea adevărului prin care Ponta încearcă, în ceasul al treisprezecelea, să se salveze.
UPDATE: Bumerangul va mai lovi, Ponta ştie. Şi după clasicul manual de manipulare, decredibilizează sursa, acum chiar înainte de apariţia faptelor.
“Va rog sa fiti pregatiti pentru cele mai urate si murdare atacuri pe care vi le-ati imaginat vreodata.” – Hotnews
atac murdar ar fi daca l-am declara matur. cred ca si la BAC a copiat. de plagiat sigur a plagiat ca doar trebuia sa dea materia pe goarna…
eu zic aşa, nici o circumstanţă atenuantă, că nu merită.
Nu ştiu ce să simt: sfânta indignare că ţărişoara mea e condusă de asemenea ipochimen sau satisfacţia acră că şi-o face cu mâna lui dar cu viteza luminii
prefer varianta a doua, cred că e singurul mod în care ne putem curăţa de ciuma roşie. să se devoreze, şi între ei, şi individual.
Aștept expertiza asupra tezei de doctorat a infractorului Bombo Născase: în caz că e plagiată, copy lașul poate argumenta că a apucat-o pe căi greșite întrucît a fost atît prost cît și prost educat.
AMP likes this.