Băsescu, acuzat că respectă Constituţia
Simpla rostire de către preşedintele Traian Băsescu a acronimelor PDL şi PNL, în contextul unei posibile alianţe postelectorale de guvernare, i-a dat ocazia lui Crin Antonescu să facă următoarea declaraţie, că fiori reci pe şira spinării mă îndoiesc, avînd în vedere lumea complet imaginară în care trăieşte:
“Este jenant ca preşedintele să se ocupe cu alcătuirea guvernelor, nu e treaba lui, nu e treaba preşedintelui să stea pe la uşi PSD… Adică, înţelege şi necăjitul ăla din stradă dacă-i spui bă n-am mărunt lasă-mă. O dată, de două ori, de trei ori înţelege şi îşi vede de treabă.”
Acum, trecînd peste faptul că e absolut firesc ca alcătuirea guvernelor să fie o treabă jenantă, care nu poate face parte din preocupările cuiva care comentează, în crucea nopţii, la o televiziune, imagini cu un fost prim-ministru în fundul gol, să vedem, totuşi, ce scrie despre asta la Constituţie. Deci, articolul 85, numirea guvernului:
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.
Şi tot despre preşedinte şi guvern, articolul 103, privind învestitura, prevede:
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
Aşadar, din păcate pentru domnul Antonescu, jenantă sau nu, alcătuirea guvernelor face totuşi parte din fişa postului pe care a dorit să îl ocupe în 2009 şi la care aspiră încă pentru 2014. Sau mai repejor, dacă s-ar putea, pînă nu-şi epuizează de etalat crasa incompetenţă, proverbiala superficialitate şi neobosita-i prostie. Sau pînă cînd interesele celor care-l susţin îi determină să nu-i tragă de sub fund scaunul de şef peste o gaşcă aşa-zis liberală. Aşa că pînă la momentul în care va ajunge să fie el amărîtul – din stradă, nu, avînd în vedere apartamentul de 400.000 de euro pe care-l deţine – care să ceară pe la diverse uşi un mărunţiş de colegiu eligibil pentru funcţia de senator, măcar, îi sugerez să iniţieze rapid o nouă suspendare a preşedintelui în funcţie. Pentru simplul şi atotcuprinzătorul motiv de amestec în treburile interne ale României.
Sursa: gandul.info
Crin Antonescu e un argument serios împotriva evoluţionismului, e greu de presupus că strămoşii lui au fost mai tâmpiţi ca el, că atunci ei n-ar mai fi reuşit să respire.
Dar, pe de altă parte, nici nu poate fi o ilustrare a unui plan inteligent al Creaţiei.
e un bug în selecţia naturală.
Dl. C. Antonescu a încetat să gesticuleze în realitatea nemijlocită, ca să zic aşa. Manifestările dumnealui pendulează, livresc vorbind, între Thélème şi Ubu Roi…
În Ubu Roi, mașina de descreierisit (la machine à décerveller) e personaj principal!
Teoria mea (follow-up la Teoria Nobel-Nea): Creaţia îl creează pe Crin din nimic, că evoluţionismul nu poate, iar evoluţionismul oferă material didactic Atenei pentru ca ea, la rându-i, să poată crea fiinţe dotate cu raţiune.
…Palas-Atenei zici? 🙂
Nea-Nobel, parcă sună mai bine pentru mine
Neax-Nobel, ca sa nu se interpreteze ca ne tragem de bracinari cu Alfred.
Pataphyl, mersi pt dezambiguizare.
Păi dacă l-a creat, i-a dat şi un nume: Creaţin
Ghiocel ştie doar o lecţie, da’ o ştie bine şi o repetă ori de câte ori se uită cineva la el. Că îi plac mult curcubitaceele…
l-o fi verificat cineva, mai respiră după emisiunea de-aseară?