A venit momentul să limpezim apele. Să-i aflăm pe toţi. Au fost permanent printre noi, la bine şi la greu. Din plină tinereţe şi pînă la ultima suflare. Am rîs, am plîns, am chefuit, am împărţit mîncarea şi, uneori, am dormit cu ei. Am împărtăşit cele mai intime momente. Ne-au ascultat oricînd şi oriunde, fără să le simţim măcar prezenţa. Cu grijă, au scris întru aducere la cunoştinţă întîmplări prin care am trecut. Gîndurile, zbaterile, dilemele noastre au rămas consemnate de către ei. Chiar şi glumele mărunte pe care le făceam. Astfel, jurnalele pe care nu ni le-am scris niciodată, există totuşi. Ne-au însoţit peste tot, depărtarea nefiind obstacol în calea dorinţei de a ne veghea. Nu ne scăpau din ochi oriunde ne aflam. Uneori şuşoteam cu ei prin cotloane întunecate de localuri, printre flori de plastic şi scrumiere. Alteori, firi poetice, ne însoţeau prin parcuri. Cînd păşeau în casele noastre, neştiut, luau aminte, în detaliu, traiul nostru de zi cu zi. Îl desenau mintal cu acurateţe. Ne cunoşteau rudele, prietenii, colegii, vecinii atunci cînd nu erau chiar unii dintre ei. Se interesau de soarta noastră şi la aceştia, nimic nu le scăpa despre noi. Eram în deplină securitate. Unii chiar au salvat vieţi, ni se spune, cei mulţi, mai modeşti, au ajutat după puteri. Unii au şi luat. Am aflat, astfel, cît valorăm, bucată întreagă sau porţionat. Fără ei, doar ne putem imagina cum ar fi fost. Atunci, după şi acum.
E timpul să renunţe la discreţie. Să ridice capul să-i putem vedea. Şi să le dăm, în sfîrşit, ce li se cuvine.
o voce autorizată şi îndreptăţită:
http://www.contributors.ro/dezbatere/neculai-constantin-munteanu-despre-cazul-grosan-a-fost-sau-nu-a-fost-2/
Dacă altul decât mine ar fi citit dosarul lui Stalin, i-ar pune eticheta de criminal în serie. Pentru mine însă rămâne salvatorul meu, deşi a murit mult înainte să mă nasc (sau poate tocmai de aia).
Pe subiectul turnatorilor am scris ceva ce s-ar potrivi cand cu Besoiu:
http://sareinochi.wordpress.com/2011/04/06/justitie-tatasduc-de-portelan-tatasduc-bibelou/
@Nea, pentru tine nu este criminal in serie fiindca te-a salvat pe tine, in orice fel, nici n-are importanță cum, putea să fie și voluntar, implicat personal etc.?
Yeba,
acest articol al lui Agopian este al treilea de la deconspirarea lui Groşan.
Era o parafrază din Agopian, care spăla cadavrul lui Groşan.
LA MULTI ANI!
La multi ani tuturor florilor! (exceptie Antonescu, ca-i ghiocelul lui Felix)
Mulţumesc, mulţumesc! 😀
Hai ribelale, noroc! Sare, la mine în bucate, şi apoi hai noroc!
La mulţi ani, Florina, deja s-a făcut primăvară de ziua ta.
Mulţumesc, Nea! Da, a apărut şi soarele, curcubeu îmi mai lipseşte. 😀
Uite de la cine vine lumina!
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/04/17/daca-e-sa-arda-atunci-sa-arda/1662-1/
Şi mai zice tot Teophyle:
Trebuie sa mentionez o idee despre care am scris – Ideea ca Traian Basescu a invins presa nu este adevarata. Nici un politician nu va reusi niciodata sa invinga o presa care actioneaza intr-un mod corect. Basescu a invins o presa incorecta si mincinoasa. Nici un politician nu poate invinge o presa chiar daca aceasta este mediocra, niciodata! Nivelul politicienilor va fi moral inferior acestei prese, chiar mediocra, dar asta numai daca stirile publicate sunt adevarate si comentariile tin cont de opiniile tuturor jucatorilor politici.
Băsescu nici măcar n-a învins presa, presa şi-a centrat singură mingi din zdrenţe, s-a aruncat pseudoartistic în propriul careu şi din 11 metri a marcat în propria poartă. Sau, în alţi termeni pusă problema, suferă de o boală autoimună care se cheamă lăcomie. Am mai zis-o şi o să mai zic, altfel nu-mi pot explica nu numai cazul Nistorescu, ci toate în care nu a mai rămas fir măcar din ce a fost. Caţavencu, iată. A, şi Hurezeanu la care mă uit în continuare şi tot nu-mi vine a crede ce-l aud spunînd. Şi el îmi pare un caz special, pentru că, spre deosebire de toţi ceilalţi, înseamnă şi Europa Liberă.
http://www.jurnalul.ro/cultura/media/doru-buscu-azi-stau-pe-capul-nostru-anaf-ul-si-dna-ul-575645-comentarii-toate.html
Cristos a inviat !
Ca să poată reține regula semnelor la înmulțire le spunem elevilor:
Prietenul prietenului îmi este prieten și dușmanul ….
Am văzut că SareinOchi a avut încredere și s-a plâns așa că m-aș abona dar nu găsesc butonul.
De fapt mi-a plăcut cum ai tratat subiectul cu informatorii.
Adevărat a Înviat!
Mulţumesc pentru apreciere.
Deocamdată nu avem buton, prin blogrollul lui Sare’n Ochi e o intrare. 🙂