Scheletul din dulapul unei fripturiste
Au fost puşi la zid şi scuipaţi mai mulţi susţinători ai lui Traian Băsescu pentru faptul că îl susţin pe Traian Băsescu. Horia Patapievici, Teodor Baconsky, Traian Ungureanu, Monica Macovei, Vladimir Tismăneanu, Sever Voinescu, Mircea Mihăieş, Cătălin Avramescu, Sebastian Lăzăroiu, Toader Paleologu au fost clasificaţi într-un registru inferior al umanităţii, au fost deposedaţi de toate meritele personale şi insultaţi ca la uşa cortului. Mircea Cărtărescu, Ioan T. Morar, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au fost doar luaţi cu portiera. Lor li s-a amintit că lista le-a şuierat pe la ureche şi că puţin a lipsit să întrunească votul juriului. Sursa
Un alt ziarist, într-o publicaţie care a avut, cîndva, prestigiu, scrie un articol, într-o serie menită să dezvăluie scheletele ascunse în dulapul fiecăruia dintre judecătorii Curţii Constituţionale. Ca şi numele enunţate mai sus, Iulia Motoc are o singură vină: aceea de a fi percepută ca apopiată PDL-ului şi lui Traian Băsescu.
Iată scheletele:
– Iulia Antoanella Motoc este un fel de Mona Pivniceru ceva mai tînără şi puţintel mai slabă de constituţie.
– şi-a inaugurat un blog, ca expresie a nevoii permanente de comunicare.
– la vîrsta de 18 ani l-a cunoscut pe actualul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar la Uniunea Europeană, de care s-a îndrăgostit lulea şi căruia i-a dăruit un băieţel, în vîrstă de opt ani.
– Este doctor în drept internaţional public al Universităţii „Paul Cézanne“ din Marsilia şi doctor în etică al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti.
– Congo este unul dintre cei mai redutabili consumatori mondiali de doctoranzi în etică, motiv pentru care madam Motoc a investigat crime împotriva umanităţii şi crime de război, cît şi o serie de cazuri de femei violate de cătane sau de copii-soldaţi care au comis atrocităţi, în mai multe zone de conflict din lumea a treia.
– a fost selectată în Comisia prezidenţială pentru analiza Constituţiei.
– nu neagă faptul că ar fi prietenă cu tot felul de boieri ai minţii, precum europarlamentarii Cristian Preda şi Traian Ungureanu, consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu sau Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş, baştanii Institutului Cultural Român.
– CV-ul dînsei […] seamănă cu o cronică, un letopiseţ, o epopee sau cu documentaţia unui proces voluminos, precum cel de la Nürnberg […] Probabil că lungimea lui a fost dictată de partea bănăţeană a domniei sale, ştiut fiind faptul că cei care îşi spun „fruncea“ sînt lăudăroşi din fire şi-şi expun pînă şi averile dosite de alţii în haznale. Aşa se face că madam Motoc şi-a trecut în CV pînă şi articolele publicate în Sfera politicii sau le-a amintit pînă şi pe cele din Dilema, 22 sau Observator cultural[…]
A compara familia, educaţia, cariera, prietenii şi publicaţiile – altminteri onorabile – în care a scris Iulia Moţoc cu nişte schelete, baştani şi haznale este, după mine, o ticăloşie care îi întrece cu mult pe Nistorescu şi România Mare. Probabil, Doru Buşcu, citind articolul, va fi spus: în concluzie, cred că revenirea presei scrise nu ţine de colapsul economiei, ci de criza inteligenţei. Brandurile se sting pentru că nu există idei de a sufla în jăratec. Şi, după douăzeci de ani, cititorii s-au prins… Şi aşa va muri Academia Caţavencu, un fel de presă şi ceva rahat în plus.
Întrebarea nu este “de ce-i merge presei scrise prost?” ci: “de ce-i merge presei să scrie prost?”
Iar răspunsul este: cu cât presa scrie mai prost, cititorii devin mai proşti şi acceptă o presă mai proastă.
toarasu’ este avocatul mogulilor?
http://www.realitatea.net/ctp–jurnalistul-nu-exista-pentru-basescu–ura-este-indreptata-catre-moguli_720065.html
presei ii merge prost ca se urasc/dispretzuiesc presarii intrei ei cu metoda si aplicatzie – unui mai destept, mai frumos, ma cu surse si mai important ca celalat si totzi sunt vedete. a creat ProTEMBEL un anumit gen de jurnalism pe care apoi l-a deversat si-n presa scrisa pe la sfirsitul anilor 90, indivizi care alergau sa faca in presa tiparita concurentza stirilor din televiziuni – sa aiba stiri proaspete. apoi au invatzat jurnalistii de investigatzie ca investigatzia de presa poate fi “analiza economica” si ca se pot incasa bani frumosi pe astfel de “analize”. apoia au inceput sa confunde divizia de publicitate cu redactzia – si materiale de investigatzie au ramas in sertare, ca se dadea publicitate. apoi au trimis reporteri pe teren sa faca interviuri – aia au intrat in birou la intervievat ca reporteri si-au iesit de acolo ca agentzi publicitari. cum sa nu-i urasti/dispretzuiesti pe cei care au facut aceasta mai bine decit nu ai avut tu curajul s-o faci?))))) – ma refer strict la cei care latra cel mai tare a deontologie si mai ales cei din presa centrala.
unui, se va citi unu-i; ma cu surse – mai cu surse; apoia – apoi (scuze).
asta-i ca pe vremea carmaciului:” ‘tu-va-n gura da ‘ntelectuali in loc sa munciti in uzine voi studiati!”
Mai gasesti si cite un ziarist cinstit in Romania. Azi, George Damian:
Ziaristul este un lautar – si cine plateste, comanda muzica. Cine crede sau afirma orice altceva este fie ipocrit, fie face parte din gasca de deontologi (care la randul lor canta si ei o partitura platita bine, insa nu putem sti de cine pana cand nu isi vor face publice bilanturile contabile de la ONG-uri). Ziaristul roman a fost dintotdeauna lautar. Cand a fost ocupat Bucurestiul de nemti in Primul Razboi Mondial, nume mari ca Tudor Arghezi si Ioan Slavici au ales sa ridice ode ocupantului pe bani grei. Au facut nitica puscarie dupa aceea – dar in esenta nu facusera mare lucru: au scris si ei niste articole care cereau orientarea Romaniei catre Germania, adica spre Occident. Si-au exercitat dreptul la libera exprimare intr-un ziar finantat de Comandamentul german din Bucuresti.
Exemple de ziaristi romani platiti din afara tarii se gasesc si inainte de Primul Razboi Mondial. N. D. Cocea a devenit celebru in anul 1907 cand a publicat in revista Facla cifra de 11.000 de tarani omorati de armata romana. Minciuna care a fost propagata si tinuta vie de comunisti aproape un secol. Abia dupa 1989 am avut prilejul sa aflam ca intreaga cariera jurnalistica a lui N.D. Cocea a fost finantata de la Moscova. Curentul lui Pamfil Seicaru a facut celebra butada “santajul si etajul”. Mircea Damian (nume putin cunoscut azi, cel care l-a lansat in presa pe romancierul Petru Dumitriu) a fost inventatorul “gazetei revolver” pe care o atintea asupra oamenilor politici cu mesajul “banii sau reputatia”. Coruptia infioratoare care a cangrenat Romania interbelica nu a fost creata de ziaristi – insa ziaristii au fost vectorii ei.
Ziarul “Adevarul” din perioada interbelica a fost detinut de fratii Simion si Emil Pauker – ultimul fiind tatal lui Marcel Pauker, casatorit cu viitoarea “doamna de fier” a comunismului Ana Pauker. Ambasada sovietica de la Bucuresti varsa fonduri masive catre ziarul Adevarul prin intermediul lui Belu Silber, prieten cu Lucretiu Patrascanu. Nae Ionescu, directorul de la Cuvantul, a fost primul ziarist roman cu Maybach si reprezentant al unor mari firme germane la Bucuresti. Clement Blumenfeld, ziarist la Adevarul, era un adevarat samsar politic: dejuna la Constantin Argetoianu, lua ceaiul cu Nicolae Titulescu si cina cu Armand Calinescu “traficand” cu toti, dupa cum era exprimarea epocii. Nicolae Soreanu – tot de la Adevarul! – inventase “salutul Soreanu”: nazistii salutau cu mana dreapta in sus, comunistii salutau cu mana stanga facuta pumn, iar Soreanu ii saluta pe oamenii politici cu mana dreapta intinsa inainte si palma deschisa pentru a primi bani.
Toate cel aratate mai sus au dus la disolutia societatii romanesti in perioada interbelica. Sanatajele de presa au impiedicat Romania sa-si cladeasca un sistem de aparare. Portavocile din Bucuresti ale puterilor straine s-au straduit si au reusit sa arunce in aer politica externa a tarii. Dezagregarea Romaniei Mari s-a produs inainte de ultimatumurile sovietice si naziste. Dezastrul a avut loc inainte de razboi, conflictul mondial a venit sa pecetluiasca o evolutie.
O istorie sincera a jurnalismului romanesc interbelic va fi greu de realizat. Insa din memoriile, jurnalele si documentele publicate pana in prezent se poate vedea ca exista o legatura stransa intre ziaristi si securitatea nationala. Cel mai rau lucru este ca fiecare din personajele amintite in aceasta scurta galerie a jurnalistilor interbelici are cate un corespondent in ziua de azi.
Avem directori si patroni de presa care manuiesc sau au manuit gazete sau televiziuni revolver. Avem ziaristi care distorsoneaza informatia. Avem ziaristi care s-au imbogatit peste noapte primind sume enorme de bani de la firme straine sau care au dat lovituri aranjate la bursa. Avem proiecte nationale subminate de campanii de presa bine platite. Avem toate premizele pentru a ne indrepta catre o disolutie din ce in ce mai accentuata a Romaniei.
Fraza “fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspandirea de informatii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice in vederea obtinerii de avantaje de natura economica sau in relatia cu institutii ale statului reprezinta o (…) vulnerabilitate a statului roman” din Strategia Nationala de Aparare reprezinta o constatare corecta a situatiei din presa romaneasca. Nu cred ca este vorba de o limitare a libertatii de exprimare. Cata vreme ne bucuram de toata plaja de opinii la televiziuni nu poate fi vorba de limitarea libertatii de exprimare.
Supararile din presa au alte cauze, in afara de fraza incriminata mai sus. Daca am fi avut prin ziare si televiziuni reclame la CET Govora si CFR nu ar fi zbierat nimeni ca se incalca libertatea de exprimare. Daca banii de publicitate guvernamentala ar fi fost gospodariti ca pe vremea guvernarii Adrian Nastase nu s-ar fi ingrijorat nimeni de Strategia de Aparare. Daca Posta si minele de sare ar fi fost concesionate sau privatizate la timp am fi avut discutii televizate lipste de isterie. Asa, cu intarzierea inacceptabila a unor privatizari fructoase nu putem face altceva decat sa ne plangem ca dispare libertatea de exprimare.
pai, n-avea dreptate toar’su: de la vidouri se trage toati halelea, din cele mai vechi timpuri, si pina in zilele de arest preventiv !
felicitari nedormitu’.
inainte de-a da click pe link-urile inserate, am crezut ca sunt selectii de pe la lilick sau Roxana Iordache.
n-am crezut ca Academia Catavencu poate scrie ceva atat de abject, despre Iulia Motoc, un om care este totusi o valoare, oricum ai lua-o.
ps. ei, asta sper ca te-a convins definitiv de ce sunt inutile argumentele tale, pe un anumit blog 😉
nu sînt inutile. am eu nişte indicii că nu sînt. n-aş vrea să intru în detalii.
I hope so.
ar fi pacat, nu de alta.
am pielea tăbăcită. mă mai enervez eu, dar cîtă vreme nu îmi pierd simţul umorului e ok.
@nedo
nic. nic sârbu.
nic sîrbu nu ar putea scrie niciodată aşa ceva.
http://farm2.static.flickr.com/1225/4732796144_3f458e748f.jpg
bineînţeles că am fost criptic.
mă refeream la faptul că ei sunt o familie şi nic are păreri solide. dacă ai vrea ca argumentele tale să fie utile ar fi bine să poţi dialoga cu nic.
sau nu.
unde dai şi unde-i crapul.
e.. providerii mei de net… sau iar v-or atacat dushmanu’ site-ul?! de la servix nu se deschidea deloc, iar de acasa se deschide cu vreo 3 zile “din urma”.
pardon, nu cu 3 zile, ci de pe 24 iunie.uaever.
iar para e criptic 🙂 auzi mai Riga, ce facusi cu lapona?
@Omen
Sondez necunoscutul prin înţelesuri incomplete;
Din reacţiuni conexe, culeg ce am produs;
Metoda-i derivată din funcţii incorecte
De inimă sărată, ţinută fix, în sus.
E? sunt mai bun ca Băse?
Cum? Trebuie să şi lăcrimez?
na. uite ca acuma lacrimez.
@para, de ce? te despartzi de ceva anume – un prieten/o prietena, o functzie/functziune, o Patrie?