Spune NU informatorului Voiculescu și p

Cred – în ce priveşte zbaterile din politica Dâmbovițeană, evidențiate, obsesiv, de către interesele din mass media, cu: „cine-i mai vinovat”, “care-i obedientul”, “soluțiile mele de ieșire din criză sunt mai bune” șamd -, că este ca şi la „alba-neagra”. Cei strânşi în jurul celui care amestecă capacele „marcatoare” sunt tot de-ai lui – deşi, pentru a le pica fraierul în gheare, se prefac c-ar fi ei înşişi jucători. Se-mbulzesc, îşi dau cu părearea, cică mai şi trişează: numai ce-l vezi pe câte unul că-şi

Ciutacu – un șobolan cu privire de c�

Ce a născut războiul mass media cu președintele Băsescu, încrâncenarea cu care ciutacii și gâzii i-au dat cu laptop-ul în cap în direct și la ore de maximă audiență (și, din păcate, ușurința cu care președintele s-a lăsat antrenat în a le replica că-s “păsăruici”, “tonomate” și “găozari”)?  Indiferență. O “indiferență” construită cu grijă și bine (din păcate) “reprezentată” prin absenteismul de la ultimele alegeri.  Ce să înțeleagă prezumtivul alegător dintr-o mare de zgomote? Ce l-ar putea determina să alerge

Băsescu botează, câinele moare de dru

Vorbim, normal, despre câinele de pază al democrației. Încă o dată se demonstrează că ca (asta, jur, mi-a scăpat!) românul nu-i nici unul – unde-s mulți, putea fi niciunul. În orice caz, nu e “jurnalist salariat” (să-l citez pe Cristian Oprea care ne tot vizitează pe Blogary.ro – ce onoare! – deși, dacă s-ar abține, ne-ar face și plăcere), să nu dorească să comită câte o opinie. De-o opinie comite și Luiza Moldovan în Jurnalul Național (ce surpriză!) cu privire la botezul pruncului lui Paul de România. Ce uită autoarea să

Ioregret. Perse, urom (yes, sir)

  Dacă nu știți cum se spune în maghiară (limba maternă a 1,5 milioane de români) “yes, sir, I can buggy”, vă învăț eu: “perse, urom, tudom buggy’s ne” (este mai mult fonetic, nu-mpușcați traducătorul). În tudorvadimeza celor câtorva mii de securisto-milițieni reșapați în democrați de cumetrie se zice: “PDL a vândut limba română ca să rămână la guvernare”. Cam așa-și șoptește, cu mânie proletară-n barbă, jurnalista lui Felix Motanul (nu întâmplător “șoptea” și Șeful