Werner și marea

De Yeba Woodhouse.

Nicu Gletuș și frate-su, Aurică, simțiră exact în același timp că le iese berea pe nas de atâta râs. Sunt la un Grolsch la terasă, cu Nicoleta, camerista de la vila Gaia, colegă de serviciu cu Nicu, cum ar veni. Aurică reprezintă progresul social din familia Gletuș, fiind student în Drept și publicist. Mă rog, deocamdată face poze pentru revista Vuietul Mării.

Nicoleta tocmai le povestise faza cu cumnată-su, majordomul Traian, căruia Șeful vrea să-i zică Iorgu, și acum chicotește și ea, deși este frântă de oboseală, toată ziua a permutat niște perdele prin camere, la ordinele lui nea Romi, responsabilul.

Comandaseră perdele cu fir de borangic adus din India, țesute manual în Groenlanda și ornate cu ametist brazilian la fața locului. Și acum nea Romi nu se putea hotărî care unde se asortează mai bine cu tapetul pus între timp. Asta nu e de la el, decise Nicoleta, care studiase și ea doi ani la Psihologie, până să se mărite cu Decebal. E de la că l-a speriat Madam Georgette.

În partea cealaltă a plajei, Werner intră în vilă străduindu-se să extragă dintre dinți un zâmbet de circumstanță pentru Romi și ăla, cum îi zice, Iorgu.

Intrând în living însă, privirea îi rămâne agățată de perdea. Atârnă în două locuri, precis două cleme sunt desprinse. Oftează și singurul nasture al costumului îi sare de pe burtă pe parchet, Romi transpiră, adună imediat nasturele, i-l înmânează doamnei Clara, care vara este responsabilă cu Bibliorafturile de Vară, doamna Clara i-l înmânează lui Werner, Werner este rigidizat de umilința suferită și nu știe ce să facă, moment în care intră Georgette, nechezând ușor.

Înțelege pe loc situația și, continuând nechezatul ușor, îl ia de mână, șoptindu-i că nu s-a întâmplat nimic, costumul va fi returnat și vor schimba dizainerul. Este îmbrăcată cu o rochiță vaporoasă și când zâmbește nasul i se încrețește în mod adorabil. Werner se relaxează. Georgette însă nu, se uită prin living și vede că ăștia sunt toți. Romi, Clara, ea, el. Hm. Nechezatul, ușor cum era, dispare cu totul. Rămân gândurile.
„Fir-ar a dracului și-afurisită de viață, că m-a făcut mama fără noroc! Unde e dobitocul de fotograf de la Vuietul Mării?”