Claudiu Crăciun şi evaziunea fiscală
Claudiu Crăciun, protestatar anti-cianuri seara și, în restul timpului, proprietar al barului de pe strada Dianei nr. 4, nu se sfiește să evazioneze statul prin a vinde la negru, fără bon fiscal. Înțeleg de aici că civismul acestui domn se oprește la propriul buzunar, impozitele urmând să le plătească doar “fraierii” care respectă legile acestei țări. Pentru că, în opinia d-lui Crăciun, bugetul statului e al nimănui și nu se simte obligat să contribuie la finanțarea lui din propria afacere.
Bonul din poză este emis de societatea Dianei Patru SRL, patronată de dl. Crăciun. Nu este un document fiscal ci o simplă hârtie printată de o casă de marcat neînregistrată fiscal, ca să pară doar a fi bon fiscal. Menționez ca bonul fiscal se emite obligatoriu oricărui client, in baza lui calculandu-se baza de impozitare si TVA de plată. Probabil că, dacă descoperirea întâmplătoare nu ar fi făcut-o subsemnatul ci un inspector al fiscului, ar fi fost, desigur, dosar politic. Din păcate pentru dl. Crăciun, în baza acestui fapt, OG 28/1999 prevede suspendarea activității până la 3 luni, cu confiscarea veniturilor nefiscalizate. Eu așa aș proceda, în paralel cu demararea unui control pe proveniența țigaretelor, băuturilor alcoolice și cafelei vândute și nu aș avea nicio ezitare în a aplica legea, chit că ar sări în sus fanii săi cu argumente care mai de care mai sofistice. Așa am procedat și cu cluburile de fotbal și nu mi-a păsat că imi pot lua niște scaune în cap pe stadion. Fiind însă doar posesorul unei dovezi, nu pot decât să o pun la dispoziția ANAF, în caz că mi se solicită.
Or sa spună unii “hai, dom’le, doar un bon!”. Un bon inseamna tot. Bonul, fiscal sau nefiscal, îl dă angajatul care executa ordinele patronului. Angajatul nu dă la unii clienți bon fiscal și la alții bon nefiscal după propriul plac pentru ca el nu câștigă și nu pierde nimic din asta. Comportamentul evazionist este al patronului care fie nu achizitionează casa de marcat fiscală, fie nu o folosește. De obicei patronii își instruiesc angajații să nu dea bon fiscal decat dacă clientul solicită sau atunci când pare a fi de la vreun organ de control.
Înțeleg că dl. Crăciun predă ceva științe politice pe la o universitate. Stau și mă întreb ce le-o spune studenților deoarece, din atitudinea lui în spațiul public, deduc că e ok să-i trântești un pietroi în parbriz unui membru al guvernului în semn de nemulțumire față de prestația lui ministerială și, în plus, că asta nu e vreo scofală întrucât pentru acel parbriz, fiind mașina statului, plătim toți. Toți mai puțin dl. Crăciun, care crede că în numele ecologiei poți face orice, inclusiv să evazionezi în centrul Bucureștiului.
Minunat acest articol!
Si cati ca el nu or mai fi… Daca se trezesc cu control se plang ca nu au de unde, ca ii falimentezi s.a.m.d!