Reanalizînd cu minuÅ£iozitate imaginea de la summit-ul NATO prin ochii lui DoruleÈ›, sîntem în măsură să clarificăm situaÅ£ia. Contactul la nivel înalt între Băsescu ÅŸi Sarkozy a fost imposibil. PreÅŸedintele FranÅ£ei flutura mîna în aer, nervos pentru că nu-ÅŸi găsea batista. Temperament coleric, a continuat prin a-i recita proustian omologului român,  ” Ou sont les NuÈ™ouirs d’hidrant?”.
daca in fundal vedem cubul lu’ iaru(l) ‘ ce ne mai miram ?
oare Dorulet a vazut pixelul albastru? sau numai prin batista de la patronul Ovidiu?
Am auzit că a prins curaj de la o vreme, de când stăpnânul nu-i mai e stăpân a început să-l scuipe în cur de la distanţa de 2 milimetri.
@Nea, ajut-o pe domnisoara invidiabila sa inteleaga fenomenul optic, adica de ce Dorulet vedea pixelul in functie de culoarea batistei si, iertata fie-mi rigoarea stiintifica, in functie de pozitie.
cred ca-i o simpla problema de focalizare. si asta pentru ca s-a distrus verticala/verticalitatea celui care tinea aparatul. una-i sa ai un trepied de pe care sa faci fotografii cu timpi mari de expunere pentru a putea reda claritatea, alta-i sa-ti tremure aparatul ca l-ai pus pe un teanc imens de bani pe post de trepied. imaginea iese neclara, miscata.
Hei, speram ca de ziua României să nu dau pe aici mecla asta de hoţ de apometetre din subsolurile de bloc.
apometre, na, că mă umflă indignarea!
Herta Muller acum pe TV 1 la ProfesioniÅŸtii:
“Ar fi oare cu putinţă ca întrebarea despre batistă să aibă în vedere nu batista, ci acuta singurătate a omului?”