De ce trebuie să votăm

1. Emoţional. De frică. Poate unul din candidaţi nu v-a convins încă să-i daţi votul, dar v-a convins celălalt, de cel puţin doi ani şi jumătate, cine este şi ce poate. Şi cît poate. Aşa că alegerea este între frica de trecut, de cunoscut, şi frica de viitor, de necunocut. Cine nu rămîne paralizat de frică, o alege pe cea din viitor, în necunoscutul de acolo e speranţa, acolo se poate afla ceva bun, în nici un caz în trecut. În (aproape) acel trecut de acum 25 de ani. De care fugi. De care ai mai fugit o dată. De care te aperi. De care te-ai mai apărat o dată. Pe care trebuie să-l laşi în urmă. Acum, abia acum, definitiv. Este vital, este singura posibilitate să poţi merge mai departe.

Aici urma să fie punctul 2. Raţional. Dar nu ştiu cît mai contează acum. Pentru că nu putem să dăm întreaga putere a statului unui singur partid. Pentru că au parlamentul, au guvernul, au (aproape toate?) sindicatele, au mare parte din organizaţiile societăţii civile, au cei mai mulţi primari, au televiziuni. Au cei mai mulţi corupţi, vor dori Justiţia, vor dori Serviciile. Vor încerca să aibă şi internetul, după modelul încercat în Ungaria. Vor putea avea totul. Cine li se va putea opune?
Pentru că minciuna şi dezinformarea au ajuns la cotele de acum 25 de ani. Sîntem minţiţi în faţă, cu o nonşalanţă năucitoare, care dovedeşte că deja se simt stăpîni pe ţară.
Pentru că… Iar aici se înşiră tot ceea ce fac de cînd îi ştim. Aşa că nu mai am decît a vă arăta primul român care a votat deja. În Auckland, New Zealand.

Şi care este electoratul lor, în cea mai blîndă formă, într-un fragment de discuţie pe Facebook.