M-au învins serviciile vs am învins serviciile
La sfîrşitul primul mandat de preşedinte al României, Emil Constantinescu a anunţat că nu mai candidează pentru un al doilea din cauză că l-au învins serviciile. A plecat şi s-a scufundat într-un ridicol nesemnificativ.
La sfîrşitul celui de-al doilea mandat, în plină campanie pentru alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu, preşedintele în funcţie, ne spune că prim-ministrul Victor Ponta a fost agent acoperit SIE în perioada 1997-2001. Şi că fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, Teodor Meleşcanu, care a demisionat pentru a se înscrie şi el în cursa prezidenţială, a refuzat să-i comunice, încă din 2013, invocînd secretul de stat prevăzut într-un HG, dacă bănuielile îi sînt întemeiate sau nu.
Nu ştiu, în acest moment, care sînt implicaţiile legale ale dezvăluirilor lui Traian Băsescu care ar putea afecta candidatura lui Victor Ponta. Ştiu doar că, în termeni de percepţie populară, Ponta cîştigă puncte serioase prin cele tocmai aflate. De bine ce pare prim-ministru sub acoperire, avînd în vedere activitatea-i, ori lipsa ei, mai degrabă, acum va apărea drept un om responsabil, care timp de patru ani a activat într-un serviciu secret al statului român. Serviciile secrete nu numai că sînt în topul încrederii românilor în aproape orice sondaj, dar sînt structuri de bază ale siguranţei naţionale şi nu numai, avînd în vedere apartenenţa României la UE şi NATO.
Ceea ce le poate acum şubrezi credibilitatea sînt tocmai declaraţiile preşedintelui în funcţie. Care pare hotărît ca, spre deosebire de Emil Constantinescu, să ne arate că el le învinge. Calculat, după cum a mărturisit, declarînd acum cîtva timp că va face dezvăluiri la momentele potrivite. Angrenîndu-le, aşadar, în campania pentru alegerile prezidenţiale. Personal, cred că acest fapt este mai periculos decît dezvăluirea în sine.
Tot cu aceste dezvăluiri făcute acum, Traian Băsescu, intrînd în luptă împotriva lui Ponta, îi şubrezeşte lui Iohannis poziţia şi aşa deloc optimistă. Acestuia, în aceste condiţii, ce-i mai rămîne de făcut/întrebat? Presupunînd că Iohannis ar reuşi să termine de rostit o întrebare în timpul confruntării finale. Nu-mi spuneţi că Iohannis nu trebuie să facă nimic. Nu-mi spuneţi că Iohannis nu trebuie să spună ceva, nu prin non-participare, asimilată non-combatului, se cîştigă alegeri. Pentru cine nu crede, a se vedea cazul Romney, SUA, 2012. A refuzat să vorbească despre Benghazi, a fost Iohannisul lor, decenţa şi cumpătarea întruchipate, a pierdut. A avut un as de o importanţă colosală în mînecă şi nu l-a folosit. La ce i-a folosit? La ce le-a folosit americanilor?
Aşa că, acum, îl întreb şi eu pe Traian Băsescu: la ce ne foloseşte nouă faptul că dumneavoastră vă subtituiţi unui candidat la alegerile prezidenţiale, singurul, conform sondajelor, care ar putea, in extremis, să-l învingă pe Ponta?
Later edit: Vă amintiţi ce vîlvă a fost acum doi ani, la aflarea faptului că Victor Ponta şi-a plagiat lucrarea de doctorat? Şi ce speranţe că e terminat politic ne-au înflăcărat atunci? Care a fost rezultatul dezvăluirii de atunci, cînd plagiatul putea fi asimilat furtului? Zero. Ponta a rămas prim-ministru, mai mult, urmare a alegerilor parlamentare din decembrie 2012, cîştigate cu un incredibil de mare procent, a fost din nou învestit în funcţie. Care va fi rezultatul dezvăluirii de acum, cînd Ponta nu pierde din imagine, ba dimpotrivă? Să nu sperăm la mai mult, zic. Chiar şi pentru dovedirea incompatibilităţii procuror-agent acoperit e nevoie de timp. Iar timp pînă la alegeri nu mai este.