La mulţi ani de veşnică pomenire!

“Cea mai mare «nebunie» a fost, probabil, aceea de a crede serios în ideea că există o şansă pentru România după sfârşitul regimului comunist, dacă nu cumva chiar «nebunia» de a crede că acest regim se va sfârşi în timpul vieţii mele. Această credinţă m-a ajutat să mă rup cu totul (politic şi ideologic) de comunism, rămânând fidel idealurilor mele de dreptate socială şi de dezvoltare.  

[…] 

“Sunt adesea întrebat, în ultimul timp, încotro se îndreaptă România, încotro se îndreaptă lumea în care trăim sau clasa politică românească. (Probabil, e un privilegiu acela de a fi fost un preşedinte normal, care a respectat legile ţării şi şi-a îndeplinit conştiincios mandatul: oamenii au încredere în tine şi după ce nu mai faci politică activă.) E încă devreme să ne bucurăm că am scăpat de ce-i mai rău. Nici criza economică mondială, nici criza noastră politică internă nu s-au încheiat. Nu pot decât să sper că ne îndreptăm spre o Românie mai puţin conflictuală, mai eficientă şi mai fermă în a-şi promova interesele. Nu în ultimul rând, o Românie în care distanţa între cei care au reuşit şi cei care nu au reuşit să se reducă până la valori suportabile.”

Ion Iliescu, la împlinirea a 83 de ani (interviu acordat JN)

 

În decembrie 1989, şansa României, după Ion Iliescu, era un socialism neîntinat de conducători autoaleşi. Neşansa noastră a fost şi este încă Ion Iliescu.